Unui fost șef
Șef fiind, trăia ca-n rai
Dar avea un singur bai:
Nu știa cum că șefia
Nu ține cât veșnicia.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Avea mult talent, dar nu avea dăruire, nu era organizat, nu știa cum să învețe. Nu știa cum să înțeleagă ceea ce face. Nu încerca să învețe cum să ajungă la mai bine.
citat din Jack Nicklaus
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.
începutul de la Șarpele alb de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phileas Fogg era unul dintre oamenii aceia matematici, exacți, care, niciodată grăbiți, dar totdeauna gata, își economisesc pașii și mișcările. Nu umbla niciodată mult, pentru că alegea drumul cel mai scurt. Nu-și îngăduia nici un gest de prisos. Nu fusese văzut mișcat sau tulburat. Era omul cel mai puțin grăbit, dar sosea totdeauna la timp unde avea nevoie. Trăia singur și pentru a spune astfel, în afară de orice legături sociale. Știa că în viață trebuie să te ciocnești cu lumea și cum relațiile acestea întârzie, nu se ciocnea cu nimeni.
Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept și azi
Te-am așteptat cu focul din priviri
aprins mereu ca-n nopțile de veghe,
cu inima-mbrăcată-n trandafiri
cu spini, în loc de mătăsoasă zeghe.
Sângele ce picura din răni
croia spre tine înroșită cale
ce-ar fi umplut nesățioase căni,
să bem în cinstea întâlnirii tale.
Și așteptam îndepărtata clipă,
topindu-mă din ce în ce în mine,
ca un vulcan, ce flacăra își ține
să nu răneasc-a timpului aripă.
Dar așteptările fiind în van,
încerc să uit promisiunea mută,
Beau singur toată cupa ne-ncepută
în care-ncape, poate, un ocean.
Și liniștit, primesc din nou scânteia
ce-mi luminează calea de urmat
în care nu-i stăpână doar femeia,
și-aștept și azi, ca-n clipa ce-a zburat.
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Harry nu-i plăcea decât un singur lucru din înfățișarea sa: cicatricea în zig-zag, amintind de șerpuirea unui fulger. O avea de când se știa și își amintea că primul lucru despre care o întrebase pe mătușa Petunia era de unde avea acel semn.
citat din romanul Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionarilor
Ați lucrat o viață-ntreagă
Țării aducând belșug
Iar acuma, fără vlagă,
N-aveți bani pentru... coșciug.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea nu știa
Ea nu știa să potrivească cheia,
În chestii foarte simple se-ncurca,
Nu știu de ce? poate așa-i femeia?
A vrut s-o potrivească și pe-a mea.
Ea nu știa... cu cheia ce să facă,
De săptămâni o ține în vitrină,
Cu cheia asta, însă, nu-i de joacă,
I-a mea și n-are-o pată de rugină.
Ea nu știa... că-i cheia împăcării
Și-n broască de o bagi, o răsucești,
O fi ajuns la limita răbdării,
Fără de cheie... nu poți să iubești.
Ea nu știa de ce mereu vibrează,
Dar îi plăcea sărutului s-o dea,
Cheia aceasta-i tot ce mai contează
Și-am fost de-acord, s-o țină numai... EA.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului Vichentie
S-a dus, în splendida Dalmație,
La soare zile-ntregi să stea,
De piele ca să se jupoaie
Că nu mai încăpea în ea.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor neatinși
Voi valori și non-valori
Ce ați dat la cititori?
Numai bârfe și minciuni
Dovedind a fi nebuni.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului nostru
El e Nițu Damaschin,
Știe verbul "a bea vin",
De aseară, criță beat,
Îl conjugă neîncetat.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adiacente
La expoziție cineva zise:
"Omul din maimuță este." Ce vers?!
Un altul, mai deștept, îl contrazise:
"Greșești! De fapt este exact invers!".
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui om cinstit
Cu principii, om cinstit,
A rămas neadăpostit.
Alții, fameni ce promit,
Funcții, case... au primit.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nopți în care mă simt atât de singur încât, din milă, moartea mă ține de mână.
citat din Gabriel Petru Băețan
Adăugat de emma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obiectivul urmărit planeta Proxima era o planetă total necunoscută oamenilor. Nu se știa decât că ea ar exista undeva, într-o galaxie îndepărtată, într-un anumit sistem planetar Alfa, despre care, de asemenea, nu se știa mai nimic. Tot ce se știa despre această planetă era faptul că se numea sigur Proxima, cine știe din ce motive și că făcea parte din acel misterios sistem planetar sistemul Alfa. Galaxiei din care făcea parte Proxima nu i se dăduse nici măcar un nume, ea fiind înregistrată sub un număr codificat, deoarece nu se cunoșteau toate datele referitoare la ea. Însă se mai știa exact locul în care se afla acest astru atât de necunoscut, la fel de sigur fiind și faptul că Proxima era o planetă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crusta
Orașul avea o singură casă,
casa avea o singură încăpere,
încăperea avea un singur perete,
peretele avea un singur ceas,
ceasul avea o singură limbă.
În tot acest timp copiii
creșteau și puneau o singură întrebare,
pe când adulții, nedumeriți și superbi,
scădeau, scădeau surâzând.
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crusta
Orașul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă
în tot acest timp copiii
creșteau și puneau o singură întrebare
pe când adulții nedumeriți și superbi
scădeau scădeau surâzând.
poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salve unui laureat
Un câine de coadă scurt
Mirosise spre cămin.
Pe nume îl cheamă Kurt,
Luă os, dar bea și vin.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui scriitor ratat
Opera-și dregea atent,
Vrea succesul, evident,
Dar, cu burta prea sătulă,
Opera-i rămase... nulă.
epigramă de Petru Onciu din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și macaraua
A fost odată un copil
și o macara
sau mai multe.
Trăia în orașul
ce creștea
pe zi ce trece.
Se înălțau clădiri uniforme
trase la imprimant
și el privea curios.
Cum macaraua îmbrățișa
zi de zi stâlpii,
dar nu se îndrăgostea
niciodată de ei.
Până într-o zi
când el a crescut
și a părăsit
orașul și macaraua.
Pentru altul mai mare
cu multe poduri
și ape.
A dus cu el ceva
ce macaraua nu știa
că numai oamenii simt.
Iar el încă nu știa
că și oamenii
pot să stea aproape
fără să se atingă.
poezie de Amalia Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă sufletul ar avea mâini, te-ar ține mereu îmbrățișat, doar să nu te simți niciodată... singur.
Iulian Apopei
Adăugat de Iulian Apopei
Comentează! | Votează! | Copiază!