Atuuri pentru alegeri
La noi, fără doar și poate,
Poți atinge culmi semețe
Numai dacă ai un "spate"
Și, desigur,... două fețe!
epigramă de Ioan Toderașcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unor aleși
Sigur, fără doar și poate,
Că pe listele de vot
Au fost mulți ce-au dat din coate,
Ca acum să-i doară-n cot.
epigramă de Ioan Toderașcu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui electrician
Jos, în beznă, la răcoare,
Zace meșterul fudul,
Fără fază, fără nul,
Numai cu împământare.
epitaf epigramatic de Ioan Toderașcu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi credincios
Rămâi credincios și ești
Numai dacă tu iubești (1 Ioan 4:12)
Dacă nu mai rătăcești (Proverbe 16:17)
Dacă nu păcătuiești (1 Ioan 3:6)
Aducând roadă divină (Ioan 15:5)
Rămânând doar în lumină (1 Ioan 2:10)
Adevărul de-ai în tine (2 Ioan 2)
Nefăcând rău ci doar bine (Amos 5:15)
Când în dragoste tu crești (1 Ioan 4:16)
Când ca Isus tu trăiești (1 Ioan 2:6)
Când Duhul tu îl primești (1 Ioan 4:13)
De Isus mărturisești (1 Ioan 4:15)
Rămânând la a Lui Cuvânt (Ioan 8:31)
Păzind porunca de sfânt (Ioan 15:10)
La ce-ai auzit să stai (1 Ioan 3:6)
Bunătatea Lui să ai (Romani 11:22)
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rolul ambasadorilor
Dacă, dinspre-țara mamă,
Vine-o știre negativă,
Fără niciun fel de teamă,
Mint în limba respectivă!
epigramă de Ioan Toderașcu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este o oglindă
Un pumnal tăios inima i-a împuns
I-a tăiat-o în două, adânc i-a pătruns.
Câteva cuvinte l-au rănit profund
I-au furat trăirea, l-au băgat la fund.
O oglindă care are două fețe,
Un pumnal cu două tăișuri semețe,
Și un loc în suflet veșnic rezervat
Pentru o femeie ce n-a meritat.
Ce-a băgat pumnalul și l-a răsucit
I-a furat iubirea, l-a lăsat zdrobit.
poezie de Quinn, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Azi, în patria română
Poți vedea, de bună seamă
Și epigramist la stână
Și cioban în epigramă!
epigramă de Ioan Toderașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nuci, sau două jumătăți...?
Noi suntem două nuci.
Distincte, diferite,
Înecate în pahare de șampanie
de iod.
Din același copac înalt
Cu rădăcini și mai înalte.
Cu crengile aplecate de vremea și de dorul meu
Și cu toamna ce ne coboară pe spate,
în soarele de apus.
Suntem două nuci
În coji verzi care ne opresc propria trăire
În crăpături amare izbite pe aripi
de pământ chior.
Suntem deja tomnatici
Ne vor pune oameni, neștiindu-ne că suntem noi,
În vase în care ne vom îndurera unul pe altul,
îți promit că unul pe altul.
Ne vor pune într-o debara
în care vor cotrobăi să ne întindă pe mese
Și atunci vom fi doar o mâna de nuci
amândoi.
Și poate pe atunci ne va merge
Să descoperim iarna.
Și dacă nu vom fi nuci, și vom fi struguri violeți
din violetul fostului cer?
Dacă ne vor strivi într-un teasc din lemn vechi
Și ne vor face vin,
Iar mai apoi oamenii ne vor simți gustul de artiști?
Sau da, desigur, putem să fim oameni...
Dar doar dacă altceva nu merge.
"Nu te teme", îmi spuneai,
"așa se mai întâmplă cu nucile.
Se mai întâmplă, din anii vechi,
să se spargă-n jumătăți și să se piardă
pentru totdeauna."
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneia cu două fețe
Pentru farduri și finețe
Dânsa și-a făcut un cult,
Dar la cele două fețe
Întreținerea e mult.
epigramă de Iulian Bostan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poți...
Dacă poți gândi, de ce să nu gândești?
Dacă poți spera, de ce să nu speri?
Dacă poți visa, de ce să nu visezi?
Dacă poți împlini, de ce să nu împlinești?
Dacă poți munci, de ce să nu muncești?
Dacă poți iubi, de ce să nu iubești?
Dacă poți cânta, de ce să nu cânți?
Dacă poți vedea, de ce să nu privești?
Dacă poți auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poți alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poți zbura, de ce să nu te înalți?
Dacă te poți bucura, de ce să nu zâmbești?
Dacă poți să ajuți, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poți fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poți fi respectos, de ce să nu respecți?
Dacă poți fi curajos, de ce să nu îndrăznești?
Dacă poți să înveți, de ce să nu studiezi?
Dacă poți să lupți, de ce să nu câștigi?
Dacă poți să cunoști, de ce să nu cercetezi?
Dacă poți fi perfect, de ce să nu împlinești toate acestea?
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă banul are două fețe, iubirea de bani are doar una: adă!
aforism de Cornel Stelian Popa (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vecinii de sus
Când e ziua lor de plată
Și se văd cu bani în pungă,
Toată noaptea o fac lată
Numai mie-mi pare lungă.
epigramă de Ioan Toderașcu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred că oamenii trebuie să stea numai într-o direcție. Dacă ai și alte calități, poți să faci orice. Atâta timp cât ai două mâini și două picioare, poți să faci orice. Poți să muncești și poți să vrei să te dezvolți și într-o altă direcție.
citat din Raluca Moianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cancerul îmi poate lua toate abilitățile mele fizice. Dar nu îmi poate atinge mintea, nu îmi poate atinge inima și nu-mi poate atinge sufletul.
citat din Jim Valvano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul, domnul meu, are două fețe: nu poate să iubească fără să se iubească.
citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul și Hristos, doar acestea două, să te intereseze ! Lumea toată să cadă, pe acestea două, nimeni nu ți le poate lua, afară numai dacă nu le dai tu, cu voia ta.
citat din Sfântul Cosma Etolul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub priviri semețe sau surâzătoare fețe, de multe ori, cuvântul pictat în pastelate culori, "politețe" nu a fost sinonim cu "franchețe".
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot răul vine de acolo că oamenii își închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poți purta fără iubire, poți să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, față de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieții omenești. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, așa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalți fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire față de oameni, stai liniștit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.
Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de Simona Bozintan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În tristețe, totul are două fețe. Nu poți fi nici în iad și nici în rai, nici în viață și nici în moarte, nici fericit și nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârșit. Căci nu te izgonește ea în aceeași măsură din această lume, ca și din cealaltă?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În două dimensiuni
firul pe care am fi putut merge
ne unise de-atunci în două dimensiuni;
dacă le-am da la o parte, precum o ceață,
și-acum ca-n ultima zi din viitor,
aceeași rană am simți cum se-nchide.
deja vin de acolo, punte între noi,
fără nimic pe care să poți merge, atinge
și orice desfășurare picură dor precum o aură.
cel mai greu e că-ți pot lăsa
doar jocul tău de cărți cu plăcerile și frumosul
și orice înțelepciune a iubirii, așa cum te-am recunoscut,
când timpul se scurge exact acum
suspendându-mi amintirea
în cea dintâi reîntâmplare despre noi.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!