Asta e

Că multe rele, la beţie,
De când e lumea se tot fac,
Nici n-ar putea altfel să fie
Când peste-alcool stăpân... e-un drac.

epigramă de Dumitru Grigoraş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Favoritisme

Pe Dumnezeu, un păcătos sadea,
Cum să se-ndrepte nu mai avea când,
În fiecare seară îl ruga,
Să-l dea în grija... unui drac mai blând.

epigramă de Dumitru Grigoraş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aştearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Când soţie vrei să-ţi iei
(Spune lumea, eu o fac),
Uită-te la mama ei!
Pân' la urmă-i tot un drac.

epigramă de Valentin Olaru din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi la luptă

Când toate drumurile ţi se-nchid,
Ieşi la luptă.
Când eşti pus cu spatele la zid,
Ieşi la luptă.

Sunt unele lucruri care ne plac,
Rele sau bune – tot un drac,
Dar pe omul prost nu poţi să-l sperii,
(Repet, pe el nu poţi să-l intimidezi şi nici să-l sperii)
E Regele tuturor, domnia lui e neîntreruptă.
(Ieşi la luptă.)

Când suspini pus la pământ, scos din joc,
Ieşi la luptă;
Când eşti împins în şanţ, lovit de nenoroc,
Ieşi la luptă.

Sunt unele lucruri care ne plac,
Rele sau bune – tot un drac,
Dar pe omul prost nu poţi să-l sperii,
(Repet, pe el nu poţi să-l intimidezi şi nici să-l sperii)
E Regele tuturor, domnia lui e neîntreruptă.
(Ieşi la luptă.)

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum există o beţie de Dumnezeu, care nu vede lumea sau urâţenia ei, aşa este şi o beţie de lume, care nu vede în urâţenia ei nici sfinţenia lui Dumnezeu.

citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu democraţia la zi

... Democraţie zici? O fi,
Dar libertatea ei, îmi pare,
E-un cerc din care poţi ieşi
Doar la a doua... întrupare.

epigramă de Dumitru Grigoraş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chiar acum
când planeta se prăvale
iar lumea a devenit o pastă
neîndeajuns de malaxată
când idiocraţia este tot mai evidentă
avem nevoie
de un singur gest care
să fie piatră de început noii ere -
un surâs spontan şi sincer

tu poţi?

dacă nu ai forţa altui început
apleacă spinarea ta pavaj
pentru tălpi temerare
fie şi dacă nici n-ar avea nevoie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa nu e sânge sau culoare; ea nu-i decât adierea invizibilă care risipeşte ceaţa. La asta şi slujeşte, de altfel, ceaţa: fără ea, Zeiţa n-ar fi în stare să dezvăluie că lucrurile pot fi şi altfel decât spectrale. De aceea, se spune, e şi bine să suferi, căci altminteri Zeiţa n-ar putea arăta că există o limită a suferinţei. De aceea, se pare, şi Răul există, Răul fiind perspectiva spectrală, suferinţa şi multe alte lucruri de care Zeiţa are nevoie spre a se manifesta. Căci fără de Rău, Zeiţa ar fi diferită sau n-ar mai fi. Dar, iarăşi, cine oare ar putea preciza ce înseamnă "diferită", de vreme ce nimeni n-ar putea spune ce anume este Ea în realitate? Ceaţă şi adiere sunt numai nişte metafore.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Rodica

În caz cā dragoste nu este,
În viaţā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...

N-ar exista nici nopţi celeste,
Nici cutezanţa şi nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite şi neveste.

Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Şi nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârşit, nici început

Şi nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cât e lumea de mare, să nu te regăseşti pe tine însuţi, n-ar fi o problemă. Dar când lumea e măruntă e bine să dai de tine.

Mili Dumitru în Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertizare

Ce-o să vă spun nu sunt palavre,
(Atenţie şi pentru stâni),
Că astăzi tot mai multe javre,
Din mers, îşi caută stăpâni.

epigramă de Dumitru Grigoraş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o alta

Niciodata alta dragoste n-ar putea fi
niciodata alta dragoste.
Nici o alta frunza muscata
de talpa ta, trecuta peste umbra,
n-ar putea fi niciodata
alta frunza.
Nici un alt ochi cu retina
nestrapunsa de lumina durerii
n-ar putea fi alt ochi.
Nici tu n-ai putea fi,
in nemarginirea timpului,
in zborul cuvintelor,
niciodata alta.

poezie de Cristi Zamfir
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce e folositor poate fi şi stricăcios; e numai chestie de măsură. Dealtminteri, dacă n-ar putea fi stricăcios, n-ar putea fi nici folositor.

aforism clasic de Titu Maiorescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Şi nu-i ştiută şoapta gândului - ci când
Stăpân se-nalţă dorul tăcerilor din minte,
E-un cântec ce nu-şi are nici nume, nici cuvinte
Nu-i rugă, şi nici jale, şi-i totuşi trist şi blând.

Şi nu mă-ncerc vreo vorbă să-i potrivesc, mă tem -
Că l-aş preface-n gânduri, şi gândurile dor,
Că-s răzvrătiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe când supusă sorţii aşa-s şi doar te chem...

Îşi creşte vremea stavili pe drumul dintre noi
Şi tot mai greu le număr, şi-s tot mai ne-ndurate...
Ce bine le mai ştie tăcutul cânt pe toate
Şi nu ştiu cine-mi spune că îl ascultă doi...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinda

Ghindă din stejar bătrân
Cum rămâi fără stăpân?
Fie ziua cât de mare
El citeşte, ori le doarme.

Iar tu fiinţă mititică
În ochii lui pari o furnică
Eşti micuţă dragă fată
Şi te zbaţi prin colb şi zloată.

Uneori intră la gânduri
Că ai să-i decorezi livada
Cu fraţi mulţi şi cu copile
De nu-i mai cunoşti ograda.

Însă tu an după an
Putrezeşti pe jos în van
Stăpânul mereu pregetă
Tot cobind a secetă.

Uite aşa dispari fetiţă
Lângă tatăl tău în suferinţă
Care vede el, săracul
Că stăpânul nu-ţi vrea leacul.

An de an stejarul creşte
Ghinde multe el rodeşte
Presară la rădăcină
Zeci sau sute şi suspină.

Şi gândeşte că vreodată
Îndărătnicul stăpân
Pune mâna pe lopată
Să te aşeze în loc mai bun.

Să creşti falnică-n ogradă
Lângă fraţii tăi din jur
Să vă admire o lume întreagă
Când pe voi, când pe stăpân.

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelept

Mă hrănesc doar din himere
Şi dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Şi fac prea multe confuzii

Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu mă vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Şi trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi

Nu iubesc, nu sunt iubit
Şi de tot m-am plictisit
Când aştept nimic n-aştept
Şi sunt prost că sunt deştept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înţelept.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La beţie

Nu ştiu cine-a zis odată,
la beţie sau necaz,
că bărbaţii o fac lată
doar când se întrec în haz
şi ca porcii se îmbată
după datină şi caz.

Eu, cu inimă curată,
vin să pun paie pe gaz:
spun că mândra li-era fată
tot cu lacrimi pe obraz,
ca fecioară preacurată
când mânca brânză cu praz.

De vecin era curtată
şi la el sărea pârleaz,
iubirea-i alambicată,
cu schimbare de macaz,
nu poate fi judecată,
că nu trece prin grumaz.

Numai mintea luminată
o consideră topaz,
revelaţie rasată
strunită de omul treaz.
Eu degeaba fac pe treazul,
nu mai pot schimba... macazul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilul

Cum tu precoce-ai fost din faşă
Nici nu mă mir că ştii trei limbi,
Şi că partidele le schimbi
Cam tot la fel ca pe-o cămaşă.

epigramă de Dumitru Grigoraş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferinţă, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar şti, cunoaşte... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar şti;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire şi n-am şti de frumos...
Că n-am cunoaşte pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulţi egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deşart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi ţel,
n-ar mai fi şoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leş
iubirea, ea,
totu-am da greş...
n-ar fi simţiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!