Noaptea în cimitir

- Bine-ai apărut, măi Ţâcă,
În cimitiru' ăst pustiu,
Că era să mor de frică...
- Şi eu era... când eram viu

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să mor

după o supradoză de iubire
inima mea era pe o stâncă
stătea mai mult în gol
eram atât de fericit
şi mă
simţeam alături de inima ei
căzut în sufletul ei
am băut vin încet încet
acul
pătrunde în venă şi lasă
acolo toată fericirea
toată
dragostea era în cantitate e
normă dublă o supradoză
şi când
e supra
doza e pericol pentru inimă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vis, era iubire

Singură, pe malul mării,
La iubire eu visam.
Mă pierdeam în largul zării,
Ba eram, ba nu eram.

La marginea depărtării
O nălucă mă vedeam.
Sau eram sirena mării
Şi iubitul aşteptam.

Ruptă de realitate
Alergam ca o nebună.
Când, pe neaşteptate
M-am simţit prinsă de mână.

M-am lăsat uşor pe spate,
Tu m-ai cuprins de mijloc,
Intram în realitate,
Doi într-unul, la un loc.

Iubirea era cu noi,
Dragostea ne-învăluia,
Stele se uitau la noi,
De sus luna ne privea.

Era vis, era iubire,
Era tot ce mi-am dorit.
Nu era doar amăgire.
Era visul împlinit.

poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

primise petecul de hârtie
nu reuşea să se concentreze
după aceea înţelesese
că era chemat la Judecata de Apoi
şi procesul începuse de când era viu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplamente...

Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată şi mereu,
Exista în consecinţă, fără z un simplu Eu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când intrau în şcoală, studenţilor le era frică de mine, dar în trei luni îmi era frică mie de ei.

citat din Olga Tudorache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai apărut în viaţa mea

Ai apărut în viaţa mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viaţa mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viaţa mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te aşteptam pe tine.
Ai apărut în viaţa mea
fără să mă anunţi măcar
şi mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să mor

dintr-o iubire istovitoare cu sânge
amar ca pelinul. pluteam liber
prin cameră ca un vers rebel.
era o dragoste de-o vară în cupe
pline cu nectar şi opium, în proporţie
egală. plămădeam un vis erotic,
pe o saltea de puf de păpădie,
când a venit fiorul care-mi vestea
dragostea. era femeia cu picioare
lungi şi zâmbet nebun.
am crezut că e un vis spălat
într-o cupă de şampanie, o dulce
amăgire, aruncat într-un poem.
doamne, era să mor din dragoste,
călcând pe foile cu poezii netipărite.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul sărut

Era caniculă-n frumoasa vară
Ce-mi vine-n minte dintre amintiri,
Natura îţi cerea să o admiri
Acolo, la bunicii mei, la ţară.

Eram elev, cred că prin clasa şaptea,
Iar ea era mai mică doar c-un an
Şi a văzut în ochii mei alean
Când a plecat, l-a-ntrecere cu noaptea.

A mai trecut o zi şi-o dimineaţă
Şi, fără ea, în suflet m-a durut,
Eram pierdut, eram neviu în viaţă

Când, dintr-odată, ea a apărut;
Cu buzele întinse strâns în faţă,
Am sărutat-o. Primul meu sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... la începuturi fu cuvântul
fu şoapta tremurândă mai întâi
apoi au apărut şi buze care cântă
şi piatra care stă drept căpătâi

la începuturi fu desigur oul
primar, găina perindată mai târziu
şi nu vopseaua fu la început- tabloul
şi sufletul nu trupul era viu

la începuturi nu era văzduh nici ape
era nimic, nimic plutind în hău
şi veşnicii năşteau şi deveneau etape
şi mai erai fecioară şi mai eram flăcău

la începuturi...(nu mai are importanţă
că tu ai fost din mine ori că eu )
a fost cuvântul devenit speranţă
şi care-ncă mai este Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era mămuca bolnavă, zise el într-un târziu, eu, care eram cel mezin, stăteam lângă dânsa, ca să-i dau apă, când îi era sete... Avea arşiţă mare. Eram singuri; ceilalţi erau pe-afară, după treburi. Şi ea-mi spunea să fiu cuminte după ce s-a duce ea, şi s-ascult pe tătuca. Şi eu o întrebam aşa: Unde-ai să te duci, mămuţă? Şi ea-mi spunea: Apoi eu am să mor, Niculăeş, şi tu să nu spui la nimeni...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic II

Eram mâhnit şi, totuşi, mai cânta
Câte un greier pe la geam, târziu
Şi auzindu-l, mă simţeam mai viu...
Nu m-apăsa atâta lipsa ta.

Acum, începe-totu'-a îngheţa
Şi apăsarea rage a pustiu...
Pe-aceea care-ai fost, nu o mai ştiu,
Dar tot nu pot dorul a-mi dezvăţa

Spre tine să îşi facă singur drum.
M-ai lăsat toamnei, îmbrăcat lejer
Pe dinăuntru, cât să-mi fie ger
Şi flacăra să îmi devină scrum.

Nu te mai recunosc, dar n-am uitat
Senzaţia de-a fi un singur zbor,
Când gândul ne era nemuritor
Şi mărul încă nu era muşcat.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ştii, doamnă?
Era toamnă când te-am văzut.
Era pustiu de tine.
Fără să ştiu
cenuşa norilor îmi înecase văzul
iar auzu-mi era vânt...
O şoaptă mi-a fost deajuns
ca vântul pustiului să nu mai bată.
O şoaptă... Atât.
O şoaptă transformată în sărut
de frunză rugunie
îmbrăţişată de glie.
Şi în apus de toamnă
am scăpat de pustiu,
iar acum, la plecarea ta
am rămas copac siguratic
în prag de iarnă argintie.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. D. (gata să se culce cu prietena lui pentru prima dată): Îţi aduci aminte când a apărut noul film "Războiul stelelor"? Era totul pus la punct, dar când l-au văzut oamenii, până la urmă nu era aşa grozav la pat?

replică din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natalia: Nu vă era frică, singur?
Brâncuşi: Frică îmi era. Că mişunau pe-acolo numai femei focoase... (Râde.) Dar nu eram singur! Duhul acela bun se ţinea scai de mine. Mă păzea şi mă ajuta...(Pauză.) Terminasem ultimul gologan. Foamea îmi rodea stomacul.... Stăteam întins pe marginea drumului şi visam un mălai dospit la cuptor... Şi când mă uit, alături în iarbă, văd o pâine mare, nemţească, de cartofi! Proaspătă! Cum să nu crezi în minuni? (Râde). Apoi m-am trezit în faţa unui lac mare, elveţian...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea este întotdeauna despre căutarea adevărului, indiferent de ce putea aduce cu sine. Chiar când nimic nu era ceea ce părea a fi, când totul era ascuns, exista un centru de care nici eu nu puteam fugi: cea care, cu adevărat, eram, ceea ce simţeam, ceea ce eram în sinea mea.

Alice Hoffman în Regina de gheaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii mei

"Tu eşti cu capu-n nori" - îmi tot zicea.
Şi-avea dreptate. Ce dreptate-avea!
Dar eu, pe vremea-ceea nu ştiam
Şi, ce făceam, mai bine nu făceam.

Cum o brodeam, ceva îmi bubuia
Din norii ăia, drept în mintea mea
Şi apăreau, cu trăsnete, trăsnăi,
De auzeam în juru-mi: "Măi, măi, măi!",

Dar auzeam şi: "Bun... să-l ungi pe pâine",
Şi "Brânză bună în burduf de câine"
O tot zicea cu "Ţie, ce nu-ţi place...",
Iar, de alint, cu "Tace şi le face".

Eram cuminte, nu eram de-acei
Consideraţi, pe vremuri, derbedei.
Mă sfătuia: "Nu te-nhăita cu ei!",
Că mamă îmi era, ce norii mei!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

că te-am iubit tu ştii
că nu mai vrut o ştiu
-toate erau pustii
eu fără tine- pustiu...

toate erau la fel
totul era cenuşiu
şi numai tu lângă el
şi numai eu încă viu...

totul era pustiu
toate erau pustii
că nu mai vrut o ştiu
că te-am iubit tu ştii...

poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutam gâtul tău

iubito erai nervoasă şi ţipai
de neputinţă-n somn
totul era vis
te zbăteai să fii scoasă
din visul meu
care nici nu era erotic
eram conştient că gestul
făcut la risc o să te enerveze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.

Eram absurd şi spălăcit
şi, lighioană dragă,
de ghiduşari zburau bondari
zbenguitori, în şagă.

Era o broască lângă lac
micuţă şi ţestoasă
Un stâlp de lemn şi telegraf,
vroia scâncind, acasă...

... Şi becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii...
Trecu în gând, pe lângă noi,
Francesca de Rimini.

Ceva micuţ de tot şi viu
s-a strâns în carapace,
Năsucă, ai strâmbat din glas
şi-ai zis că nu îţi place.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Facebookului

De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat,
Eram de muze asaltat
Şi de nevastă, c-un cuţit.

Primeam cafele ne-ncetat
Şi tensiunea mi-a sărit,
De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat!

C-un aer de martir, spăşit,
PC, tabletă-am aruncat...
Dar butonez necontenit,
Că mi-e iphonul parolat!

De Facebook m-am îmbolnăvit!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!