În Cişmigiu

Un "deux-piece" dea-dreptul "şic",
Chiar prin faţa mea "păşeşte".
Eu privesc pân' la buric...
Restul nu mă mai priveşte!

epigramă de Gheorghe Suciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studenta şi inelul prins la buric

Un inel de aur, şic,
Şi l-a prins chiar la buric;
Altele, şi mai haios,
Şi l-au prins ceva mai jos...

epigramă de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (30 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei studente care a venit la examen cu buricul gol şi cu un inel în buric

Frumoaso cu dulceaţă-n glas,
Inelul ăla foarte şic,
Ce îţi atârnă de buric,
Mai bine ţi-l puneai în nas!

epigramă de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (8 mai 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minijupa

Minijupa ca idee
E un accesoriu şic
Ce îmbracă-orice femeie
Între coapse şi buric!

epigramă de Gheorghe Gurău (22 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele şi cerceii

Cândva, demult, în vremuri vechi,
Purtau cerceii la urechi,
Dar azi, crezând că este şic,
Îi poartă, multe, la buric,
Iar unele, o spun sfios,
Îi poartă chiar şi-un pic mai jos!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea...

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.

Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.

Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc;
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.

O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pân-eşti clară ca o rouă, pân-eşti dulce ca o floare,
Pân' nu-i faţa mea zbârcită; pân' nu-i inima bătrână.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda bat-o vina

Că poartă Mimi fustă "şic",
Socot că nu-i prea mare bai,
Dar cu cercelul pe buric,
Nu cred să mai ajungă-n Rai.

epigramă de Ioan Răduţ-Poşăganu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestimentaţie la modă

Nu-i nici cămaşă, nici maiou,
Ar fi ceva de gen tricou
Cu amplu decolteu, dar şic
Şi-n plus, vedere la... buric!

epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (28 ianuarie 2009)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

I-am întrebat pe toţi dac-au mai auzit de mine
şi toţi au spus"nu"
doar cupa ce avea pe fundul ei un pic de vin
a spus
priveşte
abia acum ne-am pupat
pe buza ta de sus încă dansează din buric nemărginirea
în picătura mea de vin
rămasă e esenţa ta eternă
priveşte
eşti aici
doar forma ta de lut dispare
acum eşti cea dinainte de născare.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când mă cuprinde sfânta lene
Când nu am chef chiar de nimic
Mă scarpin iute la buric
Şi mă apuc să scriu... catrene.

epigramă de Gheorghe Luchian D'Aquila (4 decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Trăiam în trecut –
Destine amare,
Gândeam în trecut –
Greşeala mea mare!

Eram... Nu eram...
Şi speram,
Că timpul pe toate repară!
Dar nimeni s-audă
A mea murmurare!

Te-ndeamnă izvorul:
Priveşte!
Prezentul
O clipă îţi dăruieşte!

Şi-n zare lumina
Din nou se strecoară.
O rază!
O rază
E ziua cea mare!
Zâmbeşte!
Şi sufletul tău blând
Îl dezmiardă,
Zâmbeşte
Şi înainte păşeşte!

Mergi, progresează!
De tine îngrijeşte
Şi clipa senină
Păzeşte!

Tu treci peste toate biruitor!
Zâmbeşte!..

Apoi...
Apoi să râdem de noi
Cu sfială,
Cum ne pusem destinul
Pe lespezile cele mai usturătoare,
În chin,
Pân' în creştet,
În ale racilor cleşte...

Zâmbeşte!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite-aşa

Şade Gheorghe-n faţa porţii,
Rezemat de un uluc,
Prăbuşit în faţa sorţii,
Şi priveşte-aşa năuc...

Ion pă uliţă păşeşte,
Că îi vreme de prăşit,
Şi pă Gheorhe îl zăreşte,
Că îi tare năcăjit...

- Ce ai Gheorghe, care-i baiu,
Că priveşti aşa, în zare,
Oare iar te doare maiul,
Sau ai altă supărare?

Gheorghe clopu-n cap îşi pune,
Şi cu glas ca un ecou,
Zâce, plin de-amărăciune:
-Ioane, mi-o murit un bou...

Ion s-afundă-n cugetare:
Moartea s-o înfrunţi nu poţi,
Şi conchide, cu glas tare,
-Uite-aşa ne ducem toţi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treacăt

Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar şi zborul
Şi-au fost lăsate libere-ntr-un ţarc
Să le privească-n grabă trecătorul

Chiar umbra mea din treacăt le priveşte
Şi mă priveşte parcă şi pe mine
Şi-n treacăt din trecut îmi aminteşte
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine

Ci se târa ca şarpele-n ţărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
Să trec din cer în cer printr-o fereastră.

Când a trecut un cioc prin visul meu
Şi cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra mea se "ţine" bine

E rotunjoară ca un debreţin,
La vorbă-i dulce ca o caramea,
Cu zece ani arată mai puţin...
Cu zece ani din tinereţea mea!

epigramă de Gheorghe Suciu din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară caldă şi curată

Un zâmbet larg îţi animă faţa,
Şi ochii vii îţi strălucesc,
E o plăcere să privesc,
Cum fericirea pe chip îţi zugrăvesc.

Eu o menire am în astă lume,
Să fac cumva ca sufletul tău mare,
Să crească pân' la nori, chiar şi mai bine,
Ca toţi să ştie de iubirea mea.

Iar tu mlădiţa mea gingaşă,
Să înfloreşti precum cireşii,
În primăvara caldă şi curată,
Ca sufletul tău nobil şi frumos.

Şi voi veghea ca-n viaţa ta,
De nori să nu ai parte,
Iar ei cumva de vor să vină,
Îi voi zdrobi bucată cu bucată.

Iar zâmbetul tău să anime,
O viaţă-ntreagă şi mai bine,
Iar sufletul tău cel drag mie,
Să înflorească şi să crească,
Ca primăvara caldă şi curată.

poezie de Mihaela Dolores Balaj (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra minunii e tocmai aceasta prin care privesc: Viaţa!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria sa, femeia

Uite aşa, cât sunt de mic
I-am ajuns pân' la buric!
De-aş fi fost înalt, frumos,
Ajungeam eu... şi mai jos!

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhivistul

Schimbând vreo patru mari partide,
Prin tot atâtea mici "rocade"
Azi nu mai e un "LINGE BLIDE"...
... e "OASE-ROADE"!

epigramă de Gheorghe Suciu din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai curată desfătare a mea este să mă aşez în faţa Bucegilor şi să-i privesc!

citat din Nestor Urechia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ploaia trece prin ochii lui Dumnezeu, mi-e tare drag să o privesc.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare altfel

Restul nu-i tăcere
restul e o rană
dacă vreau pot cere
doar otravă-n cană

Restul e o rană
pielea mea e cerul
o corabie umană
care-i adevărul

Restul meu e cerul
dacă vreau pot cere
să-nflorească mărul
restul e tăcere

Restul e o rană
vai comedie umană

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!