Zodiac în noaptea nunţii
N-a fost cum se aşteptară
Când profund s-au cunoscut:
El că are o Fecioară,
Ea că-i Leu la aşternut.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unui căpitan de cursă lungă
I-a ajuns acum năpasta
Şi l-a afectat profund,
Când aflase că nevasta,
L-a făcut, de-un timp, SECUND.
epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secolul vitezei
Dans şi masă copioasă,
S-au retras apoi spre casă,
Iar în zori s-au cunoscut...
Când ieşeau din aşternut.
epigramă de Ştefan Marinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala românilor
Pare că-i o boală veche,
Să scăpăm n-avem noroc,
C-auzim toţi în ureche,
Boc, Boc, Boc şi iar Boc, Boc!
epigramă de Corneliu Costăchescu
Adăugat de Corneliu Costăchescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fenomen de tranziţie
Un bun savant a observat
Un lucru care l-a uimit:
"Furnicile" au emigrat,
Iar "greierii" s-au înmulţit.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afacerea Ţigareta
Rezolvând acest scandal,
Toată lumea e convinsă
Că s-au ars, paradoxal,
C-o ţigară neaprinsă.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea s-a aşternut
Pentru mine, fată dragă
zările azi s-au închis.
Nu te văd trecând pe stradă,
noaptea nu-mi apari în vis.
A fost o vreme când noi doi
eram tare fericiţi.
Înduram viscole, ploi,
numai ca să fim iubiţi.
Vremea-aceea a trecut.
Distanţa ne-a despărţit.
Între noi s-a aşternut
tăcerea, la infinit.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Despărţire
Ei s-au despărţit la gară,
Lacrimi sincere vărsate,
El - plecând spre altă ţară,
Dânsa - spre... maternitate!
epigramă de Corneliu Costăchescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângerea Justiţiei
M-au legat la ochi odată
Şi mi-au pus balanţa-n mână,
Eu, o lege-n veci stăpână,
Să nu văd că-i violată.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva despre Adam
Am fost parcă blestemată,
Să fiu prima măritată,
Să nu pot, la pat, măcar
Cu-alt bărbat şă îl compar.
epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost doar un vis
Tânără fecioară,
zveltă căprioară,
aleargă sprinţară
prin pădurea rară.
Roteşte privirea,
căutând iubirea.
Tânăra codană,
ca fata Morgană,
c-un cântec din gamă
iubitul îşi cheamă.
Prim pădurea deasă,
fecioara frumoasă,
tot umblând aiurea
îşi strigă iubirea.
Profund indignată
că-n pădurea toată
n-a aflat iubirea,
îi plânge privirea.
Pe frunze culcată,
în vis i se-arată
iubitul căutat
şi mult aşteptat,
care,
din ceruri coboară,
cu ea se însoară.
Nunta se porneşte,
lumea chefuieşte...
Dar,
când zorii s-au aprins,
visul ei s-a stins.
Păcat.
A fost doar un vis.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unui fost donjuan
Un donjuan la timpul său
În dragoste proverbial,
Azi urcă bine pe Rarău,
Da nu şi... patul conjugal.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărăcia a fost fecioară până a dezvirginat-o, cerşetoria...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Rutieră
Au fost două accidente,
Ieri băiatul, astăzi fata.
Sunt, în curs, două anchete,
Dar... depinde cine-i tata!
epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanţa Justiţiei
În mod discret şi foarte-abil,
Când dreptăţile se fac,
Pentr-un VIP sau un sărac,
Posedă un reglaj subtil.
epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare, domnului Corneliu Costăchescu, după ce apreciază că "Pâinea Noastră" este un "dulce cozonac"
"Pâinea Noastră" vi se pare
"Dulce cozonac", chiar mare?
Aveţi premoniţia
C-a-ncetat tranziţia?
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o călăreaţă de circ, premiată, care în cuvântul de mulţumire a declarat că "a fost profund atinsă"(!?!)
Stimată doamnă,
Şi distinsă,
Când aţi fost profund atinsă,
Eraţi călare sau întinsă?
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Bobby
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de tei
S-au aşternut pe coala albă
Un gând, o lacrimă, o slovă,
Ce-adesea-n râu de simţăminte
Au râs şi-au plâns, prinse în horă.
S-au aşternut peste cuvinte
Mătăsurile albe, grele,
Cu frumuseţea lor pribeagă
La vis, la viaţă să ne cheme.
Am dezbrăcat esenţa vieţii
Până la oase şi-am trudit-o
Adesea... plânsu-i-am în palmă,
Adesea... am batjocorit-o.
Am dezbrăcat de ramuri pomii
Şi îmbrăcatu-i-am în haine
De albe vise, de mătănii,
De calde rugăciuni şi cazne.
S-au aşternut peste versete
Rostiri de simplă-nchinăciune,
Aripi de îngeri măsluite -
Cenuşă, smoală şi tăciune.
Iar peste lacrimi din cuvinte
Şi peste suflete captive
Am aşternut ca pansamente
Versuri pribege şi motive.
Au răsărit adesea flori
Cu trup subţire, colorat
Şi s-au născut, adesea, clipe
De vii regrete sau păcat.
O lume tainică, nespusă,
Ne-a mângâiat cu dorul ei,
Ne-am preschimbat în albii nori
Şi-n flori... doar cu parfum de tei.
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Tristeţea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.
Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.
Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.
Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.
Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeţea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.
Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.
Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.
Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.
Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeţea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.
Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.
Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.
Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.
Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!