Ei şi!

Desface ochi cât baniţa
Gazeta... Parcă muşcă.
Ne mai împroaşcă graniţa
miros de praf de puşcă.
Aceste ştiri, cu miile,
ne-nvaţă în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristeţea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1927), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prietenie e ca în vasele comunicante. Torni într-unul şi se ridică în toate şi nu se mai ştie cine-a turnat şi cât a turnat şi nu se calculează cât ar mai fi trebuit să se toarne.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dolarii vechi miros a praf de puşcă...

aforism de Corneliu Vornicu din Dolari , wischy şi amante ... (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea privirii noastre în noi şi în jurul nostru: văzând cât de bine se face răul şi cât de rău se face binele.

citat clasic din Vladimir Ghika
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

praf de puşcă

Praf de puşcă. Un mijloc folosit de naţiunile civilizate pentru reglementarea disputelor care ar putea deveni deranjante dacă ar fi lăsate în neregulă.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra

Soacra-i praf dospit de puşcă,
Nelovindu-şi ţinta, muşcă!

distih de Ana Marinoiu din revista "Spinul", nr. 15 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele

ca două ţevi de puşcă din mine ochii tăi
bucăţi de suflet muşcă - erup în largi văpăi
şi rezemând tristeţea de vag apus de soare
îşi scutură fineţea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ţii braţele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reţine în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
şi ţevile de puşcă şi crengile căzute
din vise care muşcă se trec în vise mute...

poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul optimist

Căpitanul de pe Mary Ann, un tip îndrăzneţ şi de gaşcă,
Glumeţ şi fercheş, străbate oceanul de parcă-ar fi o ceaşcă.
Habar n-are de navigaţie şi se-abate de la curs câte o milă,
Dar spune," Nu contează, cât timp pot zâmbi şi-i apă sub chilă."

Distrat, se-apropie de-o insulă şi nava aproape eşuează –
Dar el, fericit, " Well, bun voiaj, micile necazuri nu contează."
Nu vede norii negri de furtună şi lălăie un cântec plin de voie bună.
"Cântând, matrozi, noi scurtăm drumul, luminaţi de soare şi de lună!"

Vijelia l-a aruncat spre răsărit şi vijelia l-a aruncat spre-apus;
Dar, în orice direcţie ar fi călătorit, el era vesel şi fericit nespus.
A pierdut drumul, dar nu şi-a pierdut voioşia lui copilărească;
Spunea, " În coajă de râsete îi place navei să călătorească!"

Undeva pe oceanul larg, de necuprins, între poli şi tropice
Şi-astăzi mai lovesc acel suflet optimist furtunile feroce.
Habar n-are de navigaţie, "Cum n-am şanse şi mă zbat degeaba?
Atât cât navighez pe partea cea de sus a mării, care-i treaba?"

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-a mai avut praf de puşcă, a făcut puşca praf.

antimetabolă aforistică de David Boia (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa...

Bate fierul cât e cald
Să scoţi clipa de smarald,
Bate-l tactic şi cu forţă
Să poti duce-a vieţii torţă,
Fie-ţi cerul nicovală
Iar scânteia chibzuială
Şi ciocanul libertate
Bate fierul, bate, bate....

Bate fierul cât e roşu'
Fără să-ţi cânte cocoşu',
Hodine-te în culise
Fi ferice printre vise,
Ţine cu dinţii de el,
De fierul care-ţi este ţel,
Un tezaur de dreptate,
Bate fierul, bate, bate!...

Năduşeala dă răzbire,
Bate fierul... cu iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa e făcută ca să-i încerci bucuriile, să le actualizezi în cât mai mare număr - viaţa mea e inutilă. Am ratat sistematic (vorba vine) toate bucuriile posibile, întâlniri care dacă aveau loc puteau aduce pasiuni, spectacole jinduite doar, deşi mi-ar fi putut fi accesibile.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Streap-tease

Eva şi frunza.
Cât ai număra-n şase
Viermele de mătase
Frunza o roase.
Eva rămase goală puşcă...
Acum să vedem unde viermele muşcă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui casier

La toţi spunea sentenţios
Că banii n-au nici un miros.
Şi totuşi, cât s-a păcălit:
Un controlor l-a mirosit!

epigramă de Ion Vladimir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă-n ochi...

Priveşte-mă-n ochi când eşti cu mine,
Priveşte-mă-n ochi, să ştiu de ţi-e bine,
Priveşte-mă-n ochi, că doar o privire,
Priveşte-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Priveşte-mă-n ochi, că şi ochii vorbesc,
Priveşte-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Priveşte-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Priveşte-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Priveşte-mă-n ochi, să ştii ce gândesc,
Priveşte-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Priveşte-mă-n ochi, oricine ai fi,
Priveşte-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Priveşte-mă-n ochi, nu-ţi cer prea mult,
Priveşte-mă-n ochi, să-ţi văd a lor tumult,
Priveşte-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbeşti,
Priveşte-mă-n ochi, e deajuns să mă priveşti.
Priveşte-mă-n ochi, să pot să-nţeleg,
Priveşte-mă-n ochi, ce drum să aleg...

poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o haină mai frumoasă ca muşchii de bronz şi prospeţimea pielii.

citat clasic din Vladimir Maiakovski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Câinele care latră nu muşcă"

Mai este o învăţătură
Şi-i cât se poate de-nţeleaptă:
De la lătrat la muşcătură,
E cât de la un zvon la faptă.

epigramă de Vasile Larco din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca sop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.

în Noul Testament Diabolic (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară cu miros de praf de puşcă

Mă poartă rănile viselor noastre
Peste monade apuse de vreme,
Revin păsări cu ciocuri dure, albastre
Să-mi ciugulească frânturi din poeme...

La graniţa ţării rachete mortale,
Avioane ce pustiesc oraşe şi sate,
Primăvara-i pierdută în doliu şi jale
Cernobâlul cu vânturi mortale ne bate.

Ce moară-mi macină noianul de rime?
Ce mai faci, Doamne, acolo prin cer...?
Iubito, mi-ai rămas un fel de zecime
Prin primăvara fadă, pierdută sub ger!

Sub masca ta, de mine te-ascunzi...
Oraşul ne pare, mereu, sub asediu...
Nu-ţi pot adora nici sânii rotunzi
Nici vremuri nu sunt de concediu!

Numărul morţilor la ganiţa ţării vecine
Creşte cu numărul oraşelor pustiite...
O rugă ai face dar nu ştii la cine-
Pe planetă pandemie, războaie cumplite.

Preaplinul din noi alunecă-n vid,
Îndoliate poeme pe file ne curg,
Câte speranţe în noi se închid...?
Noi, tot mai departe de noi şi de Burg!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e bărbat, ci-un nor în pantaloni.

citat clasic din Vladimir Maiakovski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, nu mai plouă ca atunci

E linişte în cer şi pe pământ
Şi vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu muşcă gerul din obraz şi gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.

Te-aştept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruşi sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugeşte-un val, tristeţea să ne-o vadă!

Şi parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ţi verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.

Şi de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aş linişti că tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ţi ofer
Decât aceste adevăruri crude:

Că moartea e cu noi de la-nceput
Şi pierdem prea devreme ce-am avut...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!