Pană de curent
Urcând pe scări, s-a stins lumina
Și-am mai făcut doi pași sau trei;
Și mă strângea, la piept, vecina
Crezând că sunt... bărbatul ei.
epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
A fi
Urcând pe scara vieții
Câteodată greșești
Si trei patru scări regresezi.
Dar realizând acest lucru
Și nerepetându-l
De fapt avansezi
Cu trei patru scări
Față de locul unde erai
Pe scara vieții
Inainte de a greși..
Căci din greșeli
Invățăm a fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proces
Vecina ei o insultase
Spunând că n-are patru clase;
La tribunal s-a stins pricina:
Avea trei clase și vecina!
epigramă de Traian Marcu din Antologia epigramei românești (G. Navarra)
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplare
Pe scară, când s-a stins lumina,
M-a-nghesuit nițel vecina,
Dar în final i-am dovedit
Că nu sunt chiar "îngrămădit".
epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina mea de bloc
Vecina mea de bloc e renumită
Că are-o viață foarte fericită,
Ea c-un vecin de la etajul trei,
Iar soțul dânsei cu vecina ei.
epigramă de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit și-am să iubesc
Draga mea, draga mea,
Foaie verde, măr domnesc, of,
Am iubit și-am să iubesc,
Draga mea,
Am iubit și-am să iubesc, of, of,
Măcar să mă prăpădesc,
Măcar să mă prăpădesc,
Și ce-mi place tot iubesc.
Haida, haida, de trei ori,
Că-ți miroase gura a flori
Și buzele-a micșunele,
Moare neica după ele.
Draga mea, draga mea,
Lasă-te, puică, de mine,
Să fie bine de tine,
Draga mea,
De-aș mai trage câte-am tras, of of,
Și de tine nu mă las,
Că fac doi pași și-o săritură
Sunt la tine-n bătătură
Și mai fac doi pași de-ai mei,
Sărut ochișorii tăi.
Haida, haida, de trei ori,
Că-ți miroase gura-a flori
Și buzele-a micșunele,
Moare neica după ele.
Haida, haida de trei ori,
Că-ți miroase gura-a flori
Și buzele-a micșunele,
Moare neica după ele.
cântec interpretat de Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om pe niște scări
In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
In sus ce e, în jos nimic,
In jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Si-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prasește ciori,
Vecina mea prasește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Si-un câine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât câzute foste garduri.
Vecine... Domnule... Straine...
Nu înțeleg ce-aveți cu mine,
Stiu... scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însusi poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă
De ce vă supărați cănd vin,
Agale talpa mea apasă
Pe dalele cu pas străin.
Vecinul meu prasește ciori
Vecina mea prasește farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Si dacă vreți să fiu baladă
Si fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc nervos la moartea mea.
Si-acuma, vă implor, zâmbiți
In lumea plină de urmări
In care fard și ciori prașiti
Intunecați și spălăciți
Lăsați-mă să fiu pe scari.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată
Am fost durerea,
fericirea,
lumina
și mângâierea.
M-ai suportat,
m-ai gustat,
chiar m-ai stins uneori.
Dar n-am uitat cum a tunat
în înaltul cerului
vocea ta, spunând "adio".
Am amuțit și-am îndrăznit
să sper că, n-ai fost tu;
a fost doar ecoul păcatului tău
urcând spre ochii cerului albastru,
bătând cu palmele
la porțile destinului.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi pași
Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un pas spre tine,
Și-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Pași între noi.
Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Pași între noi.
Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Pași între noi.
De fac un pas, dar nu spre tine,
Și faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Pași, între noi.
Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.
poezie de Marius Robu (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina mea de la etaj
Când bărbatu-i schimbu unu,
Doarme de "să dai cu tunu'".
Când e schimbul trei bărbatul
... Tare-i mai scârțâie patul.
epigramă de Nicolae Dărăbanț din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi în bloc
În mine s-a născut o bănuială
Când a născut vecina pruncul ei,
Căci seamănă cu-al meu, deci își înșală
Bărbatul tot cu cel ce stă la trei...
epigramă de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine spune că n-a fost libertate pe timpu' lu' Ciuruitu'?! Din trei pași eram la Havana... Mai făceam câțiva pași pe Calea Victoriei și eram la Berlin...
citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina cu rușinea
Vecina noastră de la trei
E damă bine-n felul ei,
Îți dă ce vrei, să te simți bine...
Si-n plus... o boală de rușine!
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfiorări
Vara mea frumoasă sta să-mi plece tristă,
Furișând sub frunze trei petale mov
Ca la leturghii, tânăra măicuță,
Dezlipindu-și greu ochii din ceaslov.
Vara mea frumoasă îmi plângea pe scară,
Asfințea urcând trepte către cer,
Ca o profeție ce dispare-n seară,
Rânduită-n ceața muntelui Tabor.
Mă crezusem munte! O crezusem... vară,
Mi-nmuiase piatra cu trei levănțici;
Movul ei frenetic, răsucit brățară,
Dispărea-ntristând floarea de arnici.
Și-am rămas doar stânca de lângă cetate,
Isihasta mov trei zări s-a făcut,
Voi domni sub ochiul de lumină-n noapte
Până piatra-mi neagră de la început,
Hrisolit, safire, ambre luminoase
Va sădi-mprejurul zidurilor mute,
Ce își vor deschide brațele trunchioase
Spre singurătatea-mi, singura virtute.
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscusință
Vecina de lângă casă,
Zi de zi mai generoasă,
Care-n timp m-a remarcat
Și-i vecina mea... de pat!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul cel puternic
Bărbatul cel puternic în urmă nu privește
La greaua despărțire de locuri drage lui
El merge înainte și drumul nu-l cotește
Stă cocoțat și mândru în șaua calului.
De-aude-n urmă iubita-n tânguiri
Lovește cu cravașa căluțul peste crupe
Nu vrea să fie martor l'asemeni despărțiri
Când inima mai-mai din piept irupe.
Și totuși cusur are bărbatul cel puternic
De-aude-n urma lui suspinul stins de maică
Oprește calu-ndată și cucernic
Privește peste umăr și apoi cu greu, pleacă!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei scări mă cutremură: scara Mercali, scara Richter și Scaraoțchi.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vecina și fata
Vecina ta, cuminte fată...
Ea te-ar mai lăsa odată!
Însă, maică-sa nu vrea!?
Că o neglijezi pe... ea!
epigramă de Constantin Păun din Niște epigramiști (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai 10 pași de făcut, 9 pași sunt jumătatea drumului.
proverbe chinezești
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poliția rutieră
Ies polițiștii în natură,
Având trei fluiere-n dotare.
Pe unu-l țin mereu în gură,
Iar celelalte... în picioare.
epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța cheii
Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Și căzând, mi-a stins lumina.
Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca și-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.
Și-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranței,
Și-al Credinței viitoare...
Și-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.
Și-au trecut de-aseară clipe,
Și-au trecut de-aseară ore,
Și-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca și clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.
Și m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.
Și pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Și-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înțeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-așteaptă!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!