Îndrăgostita

Amoreză la-nceput,
N-are pace-n casă,-n tindă;
De când capul şi-a pierdut,
Îl tot caută în oglindă.

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parlamentar

Doar când este în mişcare
I se vede handicapul:
Gura-i merge mult mai tare
Decât capul.

epigramă de Ioan Fărcaş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

I-au dispărut subit, de-acasă,
Soţia şi-un căţel de rasă.
Şi-acum tot caută, abătut,
C-aşa căţel n-a mai avut.

epigramă de Ioan Fărcaş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a pierdut capul

ca un erou din filmele de multe
milioane de dolari şi nu-i o dramă
pentru că aşa-i stă bine poetului
să lupte pe cal fără capul la îndemână
tot scenariu de film sau poate o carte
jucată dur de scriitor chiar într-un singur
poem aruncat pe hârtia din geam

şi-a pierdut capul pentru femeia
care nu era regină autentică, nu era
franţuzoaică cu secretele de rigoare
ascunse în negre pânze şi aşezate
în sipete pitite în pivniţe sau poduri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărăşteală

Şi-a pus dinţi de nevăstuică,
să-şi salveze căsnicia,
şi apoi a tras o ţuică,
să poată-nfrunta "sosia".

S-a-ncreţit cu bigudele
şi şi-a pus flecuri la tocuri,
ciorapi plasă, jartiere...
şi s-a epilat de smocuri.

N-are timp să se şi spele
şi miroase a prăjeală
şi-a aromă de pacele,
ce mâncase de-cu-seară.

Îşi aruncă-n grabă mare
geanta de lac, scorojită,
pe umărul stâng ce-o doare...
peste geaca jerpelită.

Într-un scrin cu amintiri,
are trei fiole mari
cu parfum de trandafiri,
cumpărat de la bulgari.

În oglindă nu priveşte
nici nu mai ştie de când...
Şapca, pe cap îşi tufleşte,
ieşind din casă plângând.

Se grăbeşte să-i surprindă
în aventuri amoroase.
I-a văzut la crâşmă, -n tindă,
nevasta lui nea Tănase
şi i-a spus încrâncenată:
"-Fato, al tău te înşală
cu una mai sprâcenată!
Stau acolo, la vrăjeală!"

Dar, surpriză! Când ajunge
la locul cu pricinica,
îl găseşte pe Vasile
cu sora lui, Maricica.

Plânsă toată, Maricica
începe să-i povestească:
bărbatul ei o înşală!
Nu mai vrea să mai trăiască!

O întreabă, -nmărmurită,
cum, şi ce, şi-o tot descoase...
Ea-i răspunde împietrită:
"-Mi-a spus Miţa lui Tănase!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru pace

Să fie pace-n lume
Şi credinţă-n Dumnezeu,
În insula fără de nume
Să nu mai fie OM ateu.

Zbaterea din pieptul meu
În fiecare clipă-mi spune:
Să fie pace-n lume
Şi credinţă-n Dumnezeu.

Răzbunarea vreunui Zeu
Omul e dator s-o curme,
Că războiul lasă urme,
Dureri, tristeţi în apogeu.

Să fie pace-n lume

rondel de Ioan Friciu (19 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra despre ginere

Se crede zmeu, dar n-are bani,
Frumos nu e, maşină n-are
Şi-a mai pierdut şi patru ani
Cu studii universitare.

epigramă de Geo Olteanu din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-are casă şi-şi caută uşă.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima este cel mai frumos templu de pe pământ în care se odihneşte Hristos. Ea este singura casă în care vrea să-şi plece capul Hristos. Cât de fericiţi eram atunci când, copii fiind, ne legănau mamele noastre în braţe, iar noi dormeam cu capul pe pieptul mamei! Tot aşa se bucură şi Hristos când Îl lăsăm să se odihnească în inimile noastre.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţii

Condamnaţii din sanatoriu
Se uită cu jind prin ferestre
Sănătatea, singura lor zestre
A ajuns detaliu derizoriu

Se simt mai vinovaţi ca la-nceput
Pe umeri duc o tristă condamnare
Că nimeni pe pământ putere n-are
Să le redea întâiul lor statut

Zilnic fac controale de rutină
Şi înghit pastile de tot felul
Frica morţii le măreşte zelul
Că ei zilnic merg înspre ruină

Lasă-n urmă un crâmpei de viaţă
Unii chiar neveste şi copii
Conjugarea verbului a fi
Le-a fugit definitiv din faţă

Când pătrunde medicu-n salon
Caută cu spaimă să cuprindă
Pe faţa lui sentinţa ca-n oglindă
Şi-şi ridică ochii spre plafon

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o majorare a pensiilor

- Cu ce-mi dau ca supliment,
Am să fac un plasament...
- În afaceri, în vreo casă?
- Nu, îmi cumpăr altă plasă!

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezastru

Am făcut o derogare:
N-are bani, nici casă n-are.
Dar, când dragoste să fac,
Am văzut: n-are nici "ac"!

epigramă de Ştefan Boboc-Pungeşteanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a pierdut compasul

Plânge ziua, plânge ceasul
Şi-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul şi-a pierdut compasul.

Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant şi-a frânt aripa.

Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veşniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul şi-a pierdut compasul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolventul de facultate

Cu licenţa lui de fală,
Azi îşi face-0 socoteală:
Dacă eşti sau nu titrat,
Tot ajungi licenţiat!

epigramă de Ioan Fărcaş din ziarul "Viaţa Buzăului" (8 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a pierdut capul. Şi acum, cu ce o să-l caute?

aforism de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Nu ştiu, e de la dantură,
Sau că traiu-i tot mai greu...
Însă-mbucătura-n gură
Dă din colţ în colţ mereu.

epigramă de Ioan Fărcaş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când umbli cu Dumnezeu
Pace-n suflet ai mereu.
Însă pace fără El
N-o să ai nici într-un fel.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Ovidiu Lucanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goliat şi-a pierdut capul pentru că avea un I. Q. foarte mic.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firelor ninse de vreme

Lângă tindă văd oglindă,
În oglindă văd un chip,
În păr viaţa vrea să-mi prindă
Argintii fire de timp.

Strecor mâna tremurândă,
Firele le răvăşesc.
Pe chip râuri se scufundă,
Gânduri vechi mă năpădesc.

poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă prindă ( După La oglindă de George Coşbuc)

Azi am dat cu capu-n grindă,
Când mascaţii, să mă prindă,
Loveau uşa cu tot zorul,
Cu pumnii sau cu piciorul,
De-a sărit uşa la tindă
Şi zăvorul.

Iată-i năvălind pereche
Parcă apucaţi de streche!
Dintre ei, un ins răsare.
Nu-l cunosc... Cine-o fi oare?
El mă duce, de-o ureche,
La răcoare.

Azi, de-ai fi însuşi vlădica,
Tot ajungi la "mititica".
Uite, vezi, acum iau seama,
Mă-nvăţa de bine mama:
- Fură şi tu ca ciuvica,
Nu da iama!

Am o faţă arătoasă
Şi-s gomos când ies din casă.
Ţaţe, doamne, domnişoare,
Zic: - Parcă privim la soare...
Mama e tare făloasă
Că mă are.

E făloasă, dar ea ştie...
- Verzi şi-uscate-mi spui tu mie.
Nu ai furat niciodată?!
Cu ce-ai vila cumpărată?!
Lasă-te de şmecherie
De îndată!

Ştiu şi eu... Avea dreptate!
Nu le ştiu nici eu pe toate.
Mama-mi dă învăţătură
Şi-mi zice mărunt din gură,
Iar la cei ce dus-au vorba,
De prescură.

N-am să stau o viaţă-ntreagă
Nici dacă de lanţ mă leagă.
E-un repaos, ştiu eu bine,
Mult pe-aici nu m-or reţine,
C-am luat o biată şpagă
De la tine.

Că-s prost, mama o să plângă.
Pân' la urmă o să-nfrângă,
Mituindu-mi procurorul,
O să-l ia cu binişorul,
Sau cu uşa o să strângă
Delatorul.

Braţul legea de-l întinde,
Nu mai pot nimic pretinde.
C-am călcat voit cu stângul,
N-o să văd o vreme crângul,
Iar cu asta m-oi deprinde
Ca nătângul.

Eu mă port cu-ncetinelul
Şi ca să nu-mi facă felul,
Dau şi bani, ţigări, de toate,
Lui zdrahonul de Stamate,
Că mă-nghesuie, tembelul,
Pe la spate.

- Uite ce boboc de fată,
Să te pup şi eu o dată...
Ăsta nu ştie ce spune...
Sper că dracul nu îl pune
Să-mi facă vreo nesărată;
Gânduri bune!

De-ar şti mama! Vai, să ştie
Ce mi-a fost dat astăzi mie,
Ar veni numai îndată.
N-are mamă, n-are tată
Şi i-ar arde lui Stamate
O bucată.

Greu pe-aici... Mă urc pe cadă,
Leg cearceaful, sper să şadă;
Că n-aş vrea s-ajung "nevastă".
Gardianul dinspre stradă,
Era gata să mă vadă
Pe fereastră.

Ce să fac? Simt că-mi pierd capul...
Merg grăbit, sărind ca ţapul,
Mai pe-ascuns să nu mă prindă.
Văd pe-un geam ca-ntr-o oglindă;
Mama încuiase uşa
De la tindă.

Intru-n casă cu-n şperaclu'.
Mi se-agaţă-n ceva cracu'.
Obosit, numai văpaie,
Simt genunchii cum se-nmoaie.
Alţi mascaţi,- zici că-i cenaclu
În odaie.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!