Cum mi-am cunoscut soția
Sunt zeci de ani, de când, la Ghiol,
Am împroșcat-o cu nămol
Și tot de-atunci mă-ntreb spășit:
Nu puteam oare s-o evit?!
epigramă de Nelu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zi de zi la proceduri
Cu soția mea la ghiol,
Unde-am petrecut vacanța,
Goală, plină de nămol,
Îi recunoșteam doar... clanța.
epigramă de Grigore Vasile din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solicitudine (2)
Merg la băi, cu soacra mea,
S-o ajut cum oi putea:
Când vom fi pe mal, la ghiol,
O acopăr cu nămol...
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Herculane - la ghiol
Sub Hercule bronzat și gol
Rosti un prichindel hazliu:
- Tăticule, pe nenea-l știu,
A fost cu mama la nămol!
epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasile Nelu, nu în VAN,
A scris câte-un catren pe an
Și-aici, în carte, puse, deci,
Exact cât scrise: șaptezeci!
catren de Nelu Vasile din Înscris pe borna 70
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindă
Am tot colindat
nestatornic
de la științele juridice
la politică
și filozofie
cu popasuri
la poezie
și aforisme,
acesta fiind
marele meu
păcat.
Puteam să-l evit?
Și dacă puteam
trebuia?
Aș fi câștigat
ceva,
dar ceva
aș fi pierdut.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când... până când...
De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.
Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.
Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.
De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.
De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.
Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.
De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.
Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.
Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română."Banul e ochiul dracului"
Doamne, minte să le dai
Celor ce, cu greu, discern,
Că bogații sunt în Rai
Când, de fapt, sunt în infern.
epigramă de Nelu Vasile din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ierarhii de azi
În cursa de ierarhizare
Ne-au furat în fiecare an,
Mă-ntreb de-i mai votează, oare,
Grigore... Vasile... Sau Ioan?
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cură balneară
Medicul, la un control,
Mi-a prescris băi de nămol.
Folosesc de-atunci, fidel,
Apa ștrandului Ciurel.
epigramă de Traian Dănciuloiu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma mutării mele la Turburea
Din Târgu-Jiu, precum s-a auzit,
La peste cincizeci de ai plec limpezit
Iar alți cinci zeci, deși e viața grea,
De-acum îi limpezesc la... Turburea!
epigramă de Nelu Vasile din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Enachi și Enăchescu
Când te sună-n toiul nopții,
Sculându-ți din somn nepoții,
Poți să spui de-acei bărbați
Doar atât: Sunt turburați!
epigramă de Nelu Vasile
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Triste sărbători
Când primii fulgi
Au căzut pe pământ,
Stau la fereastră
Mă-ntreb, cine sunt?
Spune-mi tu Doamne
De ce ai uitat
Să-mi dai o rază
Din tot ce-am visat?
Unde s-au dus
Anii mei, rând pe rând?
Mă văd copil
Lângă brad colindând
Părinții oare,
Unde-au plecat?
Mă-ntreb în noapte;
Ce viscol i-a luat?
E iarnă afară,
E iarnă și-n gând
Aud peste tot
Clopoțeii sunând
E sărbătoare,
Dar, fără folos
La mine de mult
Nu mai vine vreun moș.
poezie de Stefan Băiatu (14 decembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui lăudăros
Nu am timp de epigramă!
Bardul nostru îmi spunea;
Și de-atunci gândesc cu teamă:
Ce ne-am face de-ar avea!
epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iov 7:4-21
Iar partea mea sunt nopți de suferință
Și când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Și se frământă-ntreaga mea ființă
Și n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Și trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri și vedenii mă-nspăimânt.
O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?
Și de-am greșit, ce pot să-Ți fac eu Ție,
Dacă și țintă la săgeți m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?
De ce nu-mi ierți fărădelegea, oare?
Doar știi că în pământ voi ațipi
Și-n lumea unde-s toate trecătoare
Când mă vei căuta, nu voi mai fi...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diva pe catafalc
La mine la înmormântare,
Mulțime de bărbați galanți,
Îi văd de-aici și mă-ntreb oare
Ăștia toți mi-au fost... amanți?
epigramă de Vasile Iușan din Lume multă, oameni puțini (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropo de faptul că în cenaclu sunt doi epigramiști cu același nume, Constantin Iordache
În noua conjunctură, iată,
Mă-ntreb pe cine să pun tunu',
Când vin ei câte doi deodată
Să facă amândoi... cât unu?
epigramă de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capcanele timpului
Eram altfel cândva, cu toții...
Nu ne plângeam pe atunci morții;
Și chiar și noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai știi?!
Mai știi de unde vii, hai spune:
De ce ții astăzi cont de lume
Și uiți de tot ce ți-ai promis...
Mai știi c-aveai un vis?
De ce pretinzi că nu mai ești,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris povești...
Îți știu povestea pe de rost!
Nu poți nega că ai uitat,
De vremea când îți permiteai,
Să fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!
Mă-ntreb ce oare te-a făcut,
Astăzi, să fii absent,
S-ajungi de nerecunoscut,
Atât de neglijent?
Atât de mic în ochii mei!
Mă doare să te știu,
Astăzi, atâta de pustiu,
De parcă nu mai vrei,
Să simți ce-nseamnă să trăiești
Cu-adevărat, să faci -
Parte din acele povești,
Ce azi te fac să taci...
Spune-mi, încotro ai de gând,
Să te îndrepți acum?
Oare-ai putea să fii mai blând,
Cu tine-n primul rând?
De tot ce am trăit cândva,
Observ că ai uitat!
Astăzi, aspiri spre altceva...
Cine-o fi vinovat?
Viața? Deși nu sunt convins
Că ea mi te-a furat...
Mă-ntreb cine oare te-a-nvins?!
Și de ce mi te-a luat?
....................................
Credeam că scopu-i altul;
Al tău, al meu, al nostru...
N-aș fi crezut că timpul
Este, de fapt, un monstru...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt pregătit de când te-am întâlnit ca să te evit...
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Și acum ce să fac
și acum... ce să fac,
să îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu
te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
să îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau
și cum de îmi permit să-ți cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape
te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
să-ți fur privirea ce mă fură
mă mulțumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
că pentru mine îmi ești roză
mă iartă dacă am greșit,
mă iartă și mă înțelege,
mă plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege
acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, să-ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!