Seară de iarnă

Vântu-n bezdnă zburdă, zboară,
Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scânceşte.

Izba veche o străbate
Zgâlţâind-o din păreţi,
Sau la geamul nostru bate
Ca un rătăcit drumeţ.

Tristă e şi mititică,
Vai de ea, cocioba noastră.
De ce stai tu, mătuşică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De atâta viscolit,
Sau cumva de sfârâeala
Fusului ai aţipit?

Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţii mele-amare,
Hai să bem, şi voioşie
Să culegem din pahare!
Cântă-mi cântecul în care
Piţigoiu-i călător,
Cântă-mi cântecul cu soare
Şi cu fata la izvor!

Vântu-n bezdna zburdă, zboară,
Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scânceşte.
Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţii mele-amare,
Hai să bem, şi voioşie
Să culegem din pahare!

poezie celebră de Puşkin (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de iarnă

Suflă viforul afară
Şi pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Ba vuieşte, ba încearcă
Să ia stuful îngheţat,
Ba loveşte-n geamuri parcă
Un drumeţ întârziat.

E pustiu în cămăruţă
Şi-ntuneric... Ce gândeşti?
Spune-mi pentru ce, măicuţă,
Stai tăcută la fereşti?
Poate-al viforului vaier
Te-oboseşte, draga mea,
Poate fusul tors din caier
Te adoarme făr' să vrea?

Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereţi pustii,
Hai să bem dar... Unde-i cana?
Inima s-a-nveseli.
Cântă-mi cum departe-n zare
Gaia-n tihnă vieţuia,
Cântă-mi despre fata care
După apă-n zori pleca.

Suflă viforu, 'nfioară,
Şi pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereţi pustii,
Hai să bem dar... Unde-i cana?
Inima s-a-nveseli!

poezie celebră de Puşkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumuri ameţite

Mai cântă-mi cobzare, mai cântă-mi să uit
de jalea din mine ce mă îngheaţă
mai cântă-mi cobzare ceva să ascult
cântă cu mine ce-ai strâns de o viaţă

Mai toarnă crâşmare un vin de pelin
şi toarnă-mi şi-o ţuica, una de casă
mai cântă-mi cobzare şi vreau să închin
beţiei din gânduri ce nu mă lasă

Mai dă-mi o ţigare din foi de amar
sau dă-mi tot pachetul, ştii că nu-mi pasă
si-ti plătesc ce-am băut, plătesc ce am ars
şi-ţi plătesc de îmi cânţi una duioasă.

Mai cântă-mi cobzar sau stai de serveşte
din vinul amar şi ţuica nefiartă
ia şi-o ţigare de vrei şi-ţi pofteşte
şi apoi cântă-mi parfumuri de scoarţă

Mai cântă-mi cobzare şi lasă hangiul
de vrea să-nchidă aceasta bodegă
cheamă-l la mine să-i schimb poate gândul
şi stai şi încântă-mi noaptea beteagă

Şi cântă-mi cobzare până răsare
soarele măiestru prin iarba creaţă
cântă-mi pe strofe o mare de sare
şi pietre stelare poate mă-nvaţă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt eu oare pentru voi?

Ori sunt arcuşul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veşnic nouă
Ce se smereşte şi coboară
Să-asculte "cântecul" din "rouă",
În zorii tainici ce tot zboară...

Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceţi lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s "abur" ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineţii
Apusul ce ne înfăşoară
Încă din zorii tinereţii...

Poate-s "pribeagul fără ţară",
Poate-s o epopee nouă,
Un dor neştiut, născut să piară,
Ori fir de iarbă ivit când plouă
Să-adie-n vânt şi-apoi să moară...
Sau doar chitara ruptă-n două
Pe izvorul apei de la moară...

Un "bun", la greu, abandonat,
Amic în umbră lepădat
Şi la uitare condamnat,
Sau poate "greu"-acomodat
În locul cel mai însemnat,
Cu nepăsarea ce-a prădat
Un "suflet viu", neconsemnat...

Poate-s o amintire vie
Născută din fotografie,
Sau dintr-o vie ironie
A tot ce-a fost cândva să fie
Şi-a tot ce n-a ştiut să se ştie...

Ce sunt?! Nu ştiţi, nici eu nu ştiu...
Dar ştiu că trebuie să fiu
Nu ce-mi doresc sau ce dorim...
Ci Viaţa Eternă în suflet viu,
Şi-acum, şi când ne despărţim...

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Diverse
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte o...

O temeinică frăţie
cea a lupului să fie,
facă-se tovărăşie
cu cinste şi modestie...
şi să vezi atunci drăcie
un tezaur pe vecie....
nu e nicio tăinicie
hai, mai bem câte-o răchie!...

poezie de Vasile Zamolxeanu
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, tată

În memoria tatălui meu, Ştefan

Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o ţuică de foc şi amar,
Din prunele noastre topită.

E masa preaplină şi sfântă,
Tăcuţi, aşteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Şi tu!... eşti o boare de vânt.

Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Şi pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemişcate.

E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Nelinişti târzii, te chemară
În aburul dus şi fierbinte.

Hai, tată! să bem veşnicia,
Eterice clipe de ieri...
Apoi, îţi vei lua pălăria
Plecând liniştit spre tăceri

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra spre livadă

La fereastra spre livadă
Din copită murgul bate,
Frâu de-argint să-i scot din ladă,
Scumpă şa să-i pun în spate,
Să pornim iar împreună
Peste văi şi peste plai,
Că s-a-ntors iar vremea bună
Stai, murgule, stai!
Murguleţ, coamă rotată,
Stai pân' iese luna nouă,
La mândruţa sprâncenată
Să trimit o slovă-două,
Ori pe soare, ori pe lună,
Ori pe nor, ori pe senin...
Ori să mergem împreună?
Lin, murgule, lin!
Murguleţ, fii bun şi-adastă
Să-mplinesc frumoasă slova,
C-a veni şi vremea noastră
Să ne ducem la Moldova.
La Moldova cea bătrână,
Unde ne-a-ngriji ca-n rai
Mândra mea şi-a ta stăpână...
Hai, murgule, hai!

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am şi eu acest cusur ...

Hai să bem din cupa vieţii
Partea plină cu nectar!
Doar amintirea tristeţii
Să rămână în pahar.
Dacă am avut norocul
Să ne săturăm puţin,
Am mai dres din busuiocul
Zilelor cu vin-pelin.
Hai să bem, că-i sărbătoare!
Cu toţi să ne veselim;
Doar din clinchet de pahare
S-aud muzici, când ciocnim.
Să bem vinul cu paharul
Să sorbim strop, după strop!
Aş vrea să pun stăvilarul,
Dar s-a abătut potop.
Un potop de vin pe-alese
Curge spre noi, în şiroi.
Iţe noi prinde a ţese,
Le încurc, ca la război.
Să bem vinul cu carafa
Împleticind trei cărări,
De la Ana la Caiafa,
Şi în cele patru zări.
Să bem vinul din ulcioare.
Ştiu că sunt risipitor;
De îmi faci o întrebare,
Aş vrea să fie izvor.
Să bem vin cu damigeana;
Parcă-s sacul fără fund.
Zău că n-aş închide geana,
Până n-aş mai bea un rând.
Cred că merg spre nemurire,
Prins-am aripi, parcă zbor.
Că să vezi, mare mirare,
Am ajuns până-n pridvor...
O-ntrebare nu-mi dă pace,
În mintea mea bâjbâie:
Pentru ce-s aşa vorace?!
Am gâtlejul pâlnie?!
Mă trezesc de dimineaţă
Dup-un chef de pomină.
Capul încă-mi e în ceaţă,
Vinul încă-l domină.
Nu mai am nicio speranţă,
Chiar de mă trezesc mahmur.
Aseară am fost paiaţă;
Am şi eu acest cusur...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem noaptea albă

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puţin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.

Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranţe să-mpletim,
Hai să-ţi fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărţim.

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ţi cobor.

Hai să inventăm... percuţii,
Hai în braţele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluţii,
Hai... în suflet să-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi – colind

La noi e zăpada albastră
Şi cerul e alb, nici nu ştiu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.

La noi, sub picioare e gheaţă
Şi ţurţurii-ntind, curioşi,
Tenebre, din spate, din faţă,
În inimi să intre, sfioşi.

La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munţi,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiţi de pe brazii cărunţi.

La noi va mai ninge şi poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.

poezie de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pentru prima oară...

Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Şi fulgii vin, şi fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Şi ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscoleşte amintirile din noi
Şi nu vrem să mai ştim c-au fost vreodată ploi.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele şi starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Şi fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Şi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunţă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculţă,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, soare, frăţioare

Soare, soare, frăţioare,
Hai, dă drumul la izvoare,
Scoate iarba din ţărână,
Spune păsării să vină!

– Pe izvor l-am slobozit,
Pe ogor l-am înverzit,
Păsărele vin zglobii...
Ce porunci mai am, copii?!

poezie pentru copii de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul să-ţi fie har!...

Tu să bei, să bei mereu,
Soare din cântecul meu,
Nuferii iubirii sfinte,
Să-ţi răsară din cuvinte...

Dacă totuşi n-ai băut,
Soare pe cât ai fi vrut,
Cântecul să-ţi fie har,
Călător pe vânt hoinar!...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

O fiară oarbă, fără minte, flămândă, care nu ştie să se înfrupte, nu îndrăzneşte; ar trebui să-i facă un semn fericirii care trece în plină stradă şi care s-ar opri de bunăvoie, dar nu-i face semn; scoate dopul timpului, lăsându-l să curgă ca apa, să se risipească în zadar, o fiară sălbatică, dar care nu ştie că e fiară – iată ce e tinereţea!

definiţie clasică de Nikos Kazantzakis în Raport catre El Greco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

RONDELUL PENSIONĂRII

Mă scoate vârsta din activitate -
Ceva atât de greu de conceput,
Dar asta este, timpul a trecut...
De-acuma voi petrece stând pe spate,

Inert şi bleg - atâta cât se poate -
Şi voi privi tavanul, abătut...
Mă scoate vârsta din activitate -
Ceva atât de greu de conceput!

Sau... poate merg cu vaca la păscut
Pe şanţuri ori în zone defrişate...
De ce să nu mă port ca nou născut,
Când azi, deşi pleznesc de sănătate,

Mă scoate vârsta din activitate?

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceteraşul

Ceteraş poznaş, poznaş,
Cântă-mi tu de la oraş,
Întâmplări şi snoave bune,
Pe care le ţii minte anume.

Destăinuie-mi povestiri
Şi-ale tale amintiri,
Dar te rog nu te grăbi
Că vin aicea zi de zi.

Povesteşte-mi de Mihai
Mare domnitor de plai
Sau de Roma lui Traian
Biruitor de Decebal.

Cântă-mi despre mari eroi
Ca ei am vrut să fim şi noi
Dar am rămas cu ale noastre vise
Bătând la uşi lăsate-nchise.

Acum du-te, ceteraş
Şi nu mai zâmbi poznaş
Că altfel te păstrez aici
De-un cuvânt greşit mai zici.

Primeşte din partea mea
Tot ce vrea inima ta,
Dar privirea n-o întoarce
Căci capu-n pământ îţi va zace.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

la crâşma unui adevăr domnesc

îmi dau pe duşcă zilnic, puşi la zar,

toţi banii inimii de buzunar -

hai, cântă lăutare că plătesc

între solemne staţii de metrou

cobor din mers şi urc la fel pe scară

ciupind de buci a morţii domnişoară

ce-mi trece la dosar un număr nou

donez a tinereţii mele fire

mereu în complicatul alambic

laborator de câlţi şi de nimic

care n-a inventat decât mâhnire

sub lampadarul tragerii la sorţi

eu pic mereu ca fluturele-n flamă

o tragedie veselă mă cheamă

să iscălesc permisii pentru morţi

hai, cântă-mi lăutare decuseară

azi sunt în fericire terfelit

mai bine cu arcuşu-unui cuţit

pe vene mi-ai cânta, pe jugulară

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fortuna labilis

Sorbim blesteme, visăm idile,
Iubind mai rar acelaşi gust...
Rai din păcate, elixirul nostru,
Ce-l plângem bând, şi bem uitănd...

A fi poet şi a fi om e acelaşi vin,
Pe care toţi ne silim şi iubim să-l bem,
Din cupe de ieri, de azi, puţin câte puţin...
Şi cu toţii bem şi suntem băuţi...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapteo

noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
şi câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
şi rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
şi cele câteva înfricoşări ale mele.

ia-mi luna de pe faţă!
refuz să fiu aprins şi văzut când sărut
ţărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe faţă,
asta fă-o mai întâi!

hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise şi poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi
şi strigătele laterale
când povestii noastre se împreună,
de se sperie degetul captiv inelului de cerneală
şi încoronat de tăcerea nebună.

hai cântă-mi cu stele!
dă-mi mâna să ne jucăm
pe un vers ce ne înconjoară ţarc
până când pe masă voi găsi iară filozofie
şi o şoaptă alungată de pe o coapsă arc.
te rog noapteo, apropie-te, vino-mi şi mă atinge,
de aspiraţii eu atârnat, mi-e teamă prelungă,
că ş-o aripă de fluture acuma m-ar învinge.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur şi mă trec fiori
Căci nu îmi ies la socoteală
Sau vre-o facultate mintală
Ori vre-un grup parlamentar
Sau arhaismele din vocabular
Ori lavaliera de la ambiţie
Sau niscai cm2 de calviţie
Ori iniţiala tatălui din nume
Sau decoraţiile postume
Ori inelul de stare civilă
Sau naivitatea infantilă
Ori singurul "a" din argint
Sau conservantul din instinct
Ori mărarul de pe şenile
Sau plecăciunile servile
Ori umbra clarului de lună
Sau oarecare taxă comună
Ori catarama centurii scapulare
Sau efectele reformei agrare...
Şi mă cutremur şi mă trec fiori
Petru alte 1000 de "sau" şi "ori".

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!