Captivul

În temniţa umedă zac zăvorât.
Un şoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.

Se-opreşte, şi capul spre geam întorcând
El parcă ghiceşte ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă ţipând, ca şi cum
mi-ar spune: "E vremea să mergem la drum!

Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul... şi eu!"

poezie celebră de Puşkin (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, lângă acel geam

- Unde eşti, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.

- Unde eşti, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.

- Unde sunteţi, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.

- Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Şi cine-acolo sălaş are?
- Cei doi: soţie şi bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de Rasul Gamzatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi cum mergem

Mergem pe un drum divin
Spre o viaţă mai senină,
Cu-adevărul ce-i în vin
Şi minciuna-n limuzină.

epigramă de Florea Ştefănescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 7

Cum te uiţi la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut în doi

Şi uite că azi am trecut pe lângă mine
eu în drum spre cimitir
eu în drum spre mama ce avea să mă nască
Am dat amândoi din cap
să ne salutăm
amândoi cu capul în nori duşi care mai de care
cu picioarele pe pământ...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedea cum urcă

pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele şi cum privea
peste acoperişurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcţie
spre turla bisericii catolice
şi spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un şoim tânăr
vedea femeia cum şedea pe pat
şi sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea faţa mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschişi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veţii sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nţelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentaţi să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luaţi în zbor... de Heruvim.

Cine suntem şi unde mergem?

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul

Ai aripi de vultur şi-ţi place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ţi-e cerul albastru de sus
Iubeşti răsăritul, eşti trist la apus.

Eşti iute ca vântul cel veşnic grăbit
Sclipeşti ca un fulger din neguri ieşit
Şi ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câştigi.

Ţi-e mare curajul să zbori în văzduh
Priveşti omenirea de parcă eşti duh
Şi munţii semeţi te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru şi liber te crezi
Mai vine şi vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer eşti plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din paradis

Vino-alături de mine în munţi,
Vino sus, dincolo de nori, pe piscuri cu mine,
Vino cu mine să simţi libertatea
Bolţii cereşti şi-a păsării, a brizei alpine.
Vino cu mine departe pe marea cea largă
Unde ritmic bat valuri în ţărmuri: lo-la, lo-la –
Sau navighează-alături de mine
Spre castelele de nisip din Shangri-la.
Bucură-te-alături de mine de pacea din jur
Şi lasă-ţi mintea să-alunece pe-înfioratele unde,
Pe-oceanele străbătute de nave
Cu mărfuri scumpe şi rare sub punte.
Stai lângă mine,-aceleiaşi vele tovarăş,
Şi-adună licurici din întâmplări trecute,
Reînoieşte legământul cel vechi
Şi revigorează speranţa lipsită de vlagă, bătrână,
Înainte ca toate visele tale s-ajungă ţărână.
Vino cu mine pe piscuri de munte,
Urmează-mă-n azurul zărilor marine,
Alege un loc de liniştit şi,-împăcat,
Îngână-apoi vrăji pentru mine.
Există, încă mai există timp pentru vis
Înainte ca lumina pleoapa să-şi fi-închis.

poezie de Flora Nicolich (1997, Brooklyn, N.Y.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 27

Împovărat, zoresc spre patul meu,
Astâmpăr celui frânt de colindat;
Dar se porneşte-alt drum în capul greu
De gânduri, într-un trup epuizat:

Căci grija mi-e departe de unde zac,
Pelerinaj zelos voind spre tine,
Genele grele-mi stau deschise larg,
Privind în beznă, cum văd orbii bine:

Doar că-n imaginaru-nfăţişat,
Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,
Odor, în noaptea hâdă, suspendat
Ce face noaptea neagră captivantă.

Iată cum ziua-i trudă, noaptea-i gând,
Iar tu, nici eu, nu ne-odihnim nicicând.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea

depărtarea retrocedată de cosmos,
cu firimituri de timp,
revine în prezentul meu
desfrunzită toată,
golită de aşteptări,
unde întunericul e întuneric,
iar ploaia dansează sub geam într-un ecou de cântec trist.
poate tu nu eşti niciodată acolo.

nici o visare nu se mai rupe din cuvinte.
marginea peretelui e mereu tivită cu o lumină albastră
care împiedică şi interzice scânteierile din stele.

ultimul sens al luminii întinde visele dincolo de mine,
spre uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem optimişti

Mergem optimişti pe-a vieţii cărare
Chiar dacă traseul e întortocheat,
Chiar dacă în faţă e înceţoşare
Ştim că e cu noi Mirele-mpărat.

Nu există teamă în călătorie
Tătăl ne e scut când duşmanii vin
El nu ne îndrumă spre periferie
Ci spre spaţiul unde totul e divin.

O, ce exaltări şi ce fericire!
Inimile-s pline de încredinţări
Că-n această sfântă, caldă însoţire
Vrem doar Paradisul nu străine ţări.

Nu abandonăm când vine-ncercarea
În vâltoarea luptei sreagu-i ridicat
Ploaia suferinţei nu ucide starea
În care fiinţa s-a înveşmântat.

Mergem otimişti chiar prin câmp cu mine
Paşii sunt păziţi de Blândul Păstor
Să sosim la Mal, să sosim cu bine
Unde nu ajunge valul stricător.

Aţintim privirea nu spre lutul rece
Ci spre Cel ce-a fost pentru noi străpuns
Şi-astfel când va fi ceasul doisprezece
Vom primi de gratis marele RĂSPUNS.

poezie de George Cornici (9 iulie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări scrise

Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
şi se trezesc minuni în mine
şi sunt din nou al meu stăpân
şi îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în faţa lumii tale
şi tot ce simt să îţi închin

Îmi eşti o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
şi cuget nopţile de ambră
în şoapte scrise râd cu rând
şi poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfinţit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit

Comunicăm doar sufleteşte
oriunde eşti, oriunde sunt
şi ne dorim dumnezeieşte
spunându-ne mereu în gând
şi ochii mei vor să-ţi mângâie
lumina ochilor spre Sfinţi
şi paşii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiţi
şi să răsar tot lângă tine
într-un arbuşti de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
şi-al meu parfum să-ţi fie drag

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederei din geam

Cu peţioluri de smarald
Te-anini de geam, iedera mea,
Şi baţi tremurător şi cald,
Parcă-ai dori să-mi spui ceva.

Vrei să m-atragi spre o idee?
Hai spune-mi ce ţi-a nărăvit,
Ce basm, ce vis, ce epopee
Când o gândeai te-a încâlcit?

Şopteşte-mi tandru la ureche
Colindul sevei în tumult,
Înţelepciunea ta străveche
De-a pururi sunt dispus s-ascult.

Voi sta o-ntreagă după-amiază
Privind la umbra ta din geam,
Să văd cum seva ta e trează,
Să văd cum pururea te am.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea ieşirea - căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit. Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia cerurilor...

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul vândut

Adoarme visul pe un colţ de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezeşte vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.

Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin şi un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Vândut

Adoarme visul pe un colţ de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar gândurile stranii mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezeşte vântul deodată,
alerg spre geam, în cuget speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.

Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin şi un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea din vis

Se lasă-nserarea şi focul din vatră
pictează cu umbre poveşti pe tavan,
rafale de vânt rătăcesc prin polatră
cu caii-nhămaţi la un mitic rădvan.
I-aud cum nechează la uşa-ncuiată,
bătând din copite în pragul de lemn,
dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,
le taie elanul c-un aspru consemn.

Şi parcă aud din trecut o chemare,
trecând peste mine pe aripi de dor,
scăldat în parfum de cireşe amare
rămas în memorii neşterse de zbor.
A fost doar o clipă ivită spre seară,
la margini de visuri venite ad-hoc,
când doru-ncepuse să cânte afară
prin fanta tăiată-ntr-un magic ghioc.

Simţeam că-l alungă o iarnă haină
ascunsă sub mantii de nori cenuşii,
întinşi fără margini pe bolta senină,
când încă voiam din trecut să revii.
Dar vântul iesind răzvrătit din polatră,
cu trupu-i fluid alergând spre abis,
striga peste umăr, cu-o voce speriată,
a fost doar un vis... rătăcind peste vis!

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în vremea asta

eram gata să înjunghii un biftec
cuţitul se pregătea să ajungă
în carne
trenurile circulă de la vest spre est
şi de la est spre vest
dar trenurile sunt dintr-o altă viaţă
în vremea asta, biftecul mirosea gro
zav în far
furie de mirosuri aţâţate
eram pe cale să tai bucata de carne
mă gândeam pentru prima dată
să urc într-un astfel de tren
în vremea asta, cam tot oraşul
e plecat la madrid
unde au stat regii regatului
din secolele trecute îşi dădeau întâlnire
în fiecare an e linişte acum
un păianjen în vremea asta, cobora
pe o pânză de-a lui
deasupra biftecului meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!