În cenușă
În cenușă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Și-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.
Și de patimă e arsă
Inima ce ți-am dat ție,
Dar iubirea-n ea neștearsă
A rămas pentru vecie.
poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Femeia mea
În cenușă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Și-o iubire nepătrunsă
În sufletul meu, femeie.
Și de patimă e arsă
Inima ce ți-am dat ție,
Si iubirea mea neștearsă
A rămas pentru vecie.
Viata mea are un nume,
Alina, asa i am spus
Nu știe de sentimente
Și de răni eu cad răpus.
Și de o fi sa treacă timpul,
Fără dragostea ei dulce
Oi lasa-o ca sa plece
Poate vântul mi-o aduce.
Marius numele îmi este,
De dragoste ratacit
De iubirea mea ce este,
O dragoste de argint.
Nu prea știu eu sa iubesc,
Dar încerc și ști prea bine
Nu aștept ca sa primesc,
Puiu meu tot de la tine.
Marius N
poezie de Marius Nedelcu (20 martie 2018)
Adăugat de Marius Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi
Fugi, îți zic, căci a mea minte
Prevestește numai rău;
Nu te du, șopteste-n taină
Sufletul și dorul meu.
Tu cunoști câtă iubire
Pentru tine eu păstrez,
Și-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te depărtez;
Și nu știi cui a te-ncrede
Vorbelor ce ți-am rostit,
Sau iubirii făr de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Și eu nedumerită
Mă muncesc cu mult mai mult
Căci nu știu ce-a fi mai bine:
Mintea, inima s-ascult?
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Am prins focul de-o aripă și l-am închis în pumn
Și marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Și pământul să se ridice în trup
Și trandafirii să-nflorească în perechi
Și-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ți-am îndesat marea în orbite
Și în corp căldură din miez de pământ,
Să poți să plângi atunci când n-ai cuvinte
Și să-ncălzești orice așezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Și ți-am uscat o ramură de laur
Și-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Și le-am suflat pe toate împrejur.
Ți-am presărat pe buze praf de stele
Și-o coardă-n inimă să îți vibreze
Și pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.
Ți-am pus aripi de îngeri în gândire,
Și-n înimă o aprigă scânteie,
Să-mpraștii în jurul tău numai iubire
Căci asta ți-e menirea de femeie.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea
Ai sosit, dulce uitare,
Din cumplitul meu necaz
Și din dragostea cea mare
Nici o urmă n-a rămas.
Și-n aceste ceasuri line,
Eu cu suflet liniștit
Cugetându-mă la tine
Mă întreb de te-am iubit.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea
Ai sosit, dulce uitare,
Din cumplitul meu necaz
Și din dragostea cea mare
Nici o urmă n-a rămas.
Și-n aceste ceasuri line,
Eu cu suflet liniștit
Cugetându-mă la tine
Mă întreb de te-am iubit.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte ucisă
Poezie sau femeie
tot una-i...
într-o frântură de vis
o cuprinzi
când pletele-și scaldă
în bruma dimineții.
E un vers poate nemuritor,
poate un gând ucis
dinainte de naștere.
e poezia femeie ce rămâne
într-un suflet rebel,
într-un suflet chinuit unde
moartea ucisă dă naștere
poeziei
ce zăcuse ascunsă
ca lacrima în trup închis
de femeie
cu parfum exotic
de poezie...
... ești tu, femeie
sau poezia s-a născut
din tine?...
poezie de Elena Olariu din Șoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ai tu, femeie?
Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...
Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademenește mersul?
Iar privirea-ți, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...
Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanță?
Ea-mi dictează în neștire
Rime despre drag de viață...
Ce ai tu și-o alta n-are?
Ochii-ți, trupu-ți, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ți-am dăruit un trandafir
Ți-am dăruit un trandafir,
Floarea iubirii și a fericirii,
Tu mi-ai dat buzele tale
Dulci ca de zefir,
Dar asta a rămas doar o amintire.
Ne-am iubit ca doi îngeri coborâți din cer
Cu multă patimă și amor,
Dar dragoastea noastră a rămas un mister
Fără prezent sau viitor.
Dar nu voi uita niciodată clipa când
Ți-am dăruit floarea ta preferată,
Un trandafir de abia înflorit.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrează
Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furați.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curați.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o lași pradă nimănui.
O șoaptă, cea dintîi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfințită pentru glasul Lui.
Păstrează buzele curate,
potir de rugi și de cîntări.
Jertfind un trup mai sfînt ca toate
Isus ne vrea ca nestemate.
Păstrează buzele curate
să-L poți primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeți răpus.
Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Isus, pentru Isus!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ura și iubirea
Și ura și iubirea acuma de la tine
Făr de însemnătate vieții mele-ar fi,
Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine
Și ura-ți neîmpăcată cu ce-aș mai răsplăti.
Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă
Și vecinic sfâșiată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr de mânie să-mi spui că mă-i uita.
poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Îmbătată de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice iubire parcurge etapele focului: scânteie, flacără, jar, cenușă.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O casă pentru iubirea mea
Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ți-am dat copii și ți-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărțeam liniștită, averea.
Eu ți-am trăit chiar și plecarea
Și nu ți-am plâns pierdută, zarea.
Te-am așteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!
Și iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi și privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.
Și te primesc iubire frumoasă!
Te invit iar la mine acasă
Pentru că știu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ascunsă
Nu uita că nu te uit,
Mă furișez mergând sub lună
Să mușc din buzele-ți de foc
Turnate în viori, pe strună.
Vânez cu inima flămândă
Clipirea ta, steluțe-n cer,
Ai gene lungi de curcubeu,
Lăsate semne în eter.
Lăsate-n pânze de paing,
Să mă vântur printre ele,
Te-așez în buzunar, la piept,
Scânteie din ocean de stele.
Măsura verbelor s-aude:
Nu te uit, nu te-oi uita,
Iubirea este al tău nume
Ascunsă în inima mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți dușmanii or să se bucure de moartea lui Micle, crezând că această bucurie se reflectă și în sufletul meu. Dar nu. Sentimentul care mă călăuzește în acest moment este cu totul altul.
Veronica Micle în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit
Atât îmi ești tu de femeie,
Atât îți sunt eu de bărbat,
Încât din mine curg crâmpeie,
Ce se topesc într-un oftat.
Însă oftatu-i de plăcere,
Vine firesc când te privesc,
Ochii zâmbesc, inima cere,
Tu știi prea bine, te doresc.
Alintă-mă cu-o sărutare,
Pe vârf de buze o aștept,
Cu ochii-nchiși pe înserare
Și inima bătând în piept.
Atât poți fi tu de femeie,
Că pot să fiu și eu bărbat,
Iubirea noastră mă scânteie,
Of Doamnă, cât te-am așteptat!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
Femeie, ești o lacrimă pe geana zării,
În sufletul copiilor ești o scânteie;
Tu ai în inimă luminile visării,
Când tot asculți o-ncântătoare melopee.
Ești raza lucitoare ce ne luminează
Și inima și sufletul arzând de dor...
Când versurile toate-n mintea ta vibrează,
Spre tine se îndreaptă scumpul tău odor.
Ești mamă bună și soție iubitoare,
Tu te îndrepți întotdeauna spre credință,
Alături de familia ta ești răbdătoare
Și inima ți-e plină de bunăvoință.
Femeie, ești născută din iubire mare
Și ai tăi dragi părinți în brațe te-au purtat,
Iar sufletul ți-e plin de binecuvântare,
Că și copiii de speranță n-au uitat.
Ești floare simțitoare și înmiresmată,
Te mlădiezi în adierea vântului
Și te înalți spre soare ca o nestemată,
Când vezi verdeața ierbii și-a pământului.
Tu te îmbraci, mereu, în haina-nțelepciunii...
Ești minunată-n colțul tău de verde rai;
Când te apleci spre frumusețea rugăciunii,
În suflet dragostea pentru copii o ai.
Femeie, în această viață ești Lumină
Iar inima de binecuvântare-i plină...
poezie de Bombonica Curelciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea întrupa iubirea ce simțesc eu pentru tine...
Veronica Micle în scrisoare către Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poezie adeseori se sacrifică ideea pentru rimă, în viața intimă pentru situații sociale.
citat celebru din Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.
te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.
și am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
și chiar în paradis.
ți-am fost mereu povară,
iubire și durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit miere.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!