Doi ochi frumoși
Am iubit și eu odată
Doi ochi frumoși de fată,
Plini de taină și mister,
Două stele sus pe cer!
Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.
Ce bine mă simțeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiți eram.
Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus și înapoi n-au mai venit
Și sufletu mi-i trist și amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
- poezii despre curcubeu
- poezii despre culori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Micul nostru univers
Eram singur pe pământ,
Dar tu ai venit ca un gând,
Ca un dor și mi-ai umplut
Inima de amor.
Eram o stea pe cer
Și tu ai venit ca un mister,
Cu părul negru despletit,
Eu ți-am zis bine ai venit!
Tu pe buze m-ai sărutat,
Eu în ochii tăi blânzi m-am uitat
Și noi înspre micul nostru univers
Fericiți am plecat.
poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2004)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre păr negru
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
Miez de vară
Afară e cald și bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.
Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Și a scos soarele de după nori
Și a făcut lumea să fie mai vioaie.
Un vânt adie ușor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.
E miez de vară,
Oamenii sunt fericiți
Că e cald afară
Și în suflet simt că sunt iubiți.
poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre frunze
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre trădare, poezii despre femei, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Eram singur
Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!
Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veșinc aprins.
Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micșunele,
Tu cu măna ta gingașă
Trupul meu rece ai atins,
Și eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre foc
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre alb
Nu mă iubește nimeni
Nu mă iubește nimeni,
Sunt trist și sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubești,
Dar tu m-ai părăsit.
Nu mă iubește nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Și vreau să fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!
Nu mă iubește nimeni,
Și inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.
Nu mă iubește nimeni,
Numai părinții și cei doi frați,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt dați!
Nu mă iubește nimeni,
Dar eu nu regret,
Eu o să iubesc și o să trăiesc
Până o să-mi bată inima în piept!
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre picioare
Doi ochi frumoși, nepăsători
Ți-am dat inima întreagă,
Mi-ai înapoiat-o frântă,
Ai fost ființa cea mai dragă,
Azi o amintire cruntă.
Eu ți-am dat amor curat,
Tu mie durere-n piept,
Nu m-ai iubit cu adevărat
Și nu știu dacă este drept.
Ți-am dat sufletul integral,
Fărâme l-ai înapoiat,
De-aceea eu am pus final
Iubirii care m-a asfixiat.
Pe tine te-am iubit mai mult
Decât cuvintele o spun,
Singurătatea mi-e tumult,
Și-n suflet chin mereu adun.
Ceea ce la-nceput simțeam,
- Iubirea plină de văpăi...
Tot arunc pe-al vieții geam,
Căci vreau să uit de ochii tăi.
Înflăcărați, plini de pasiune,
La început seducători,
Acuma-s plini de agresiune
Doi ochi frumoși, nepăsători.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre superlative, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre seducție sau poezii despre prezent
Destin...
Nu știu dacă părinții mei, în vremea-aceea,
M-au așteptat sau m-au dorit concret..
M-a plăsmuit iubirea sau ideea
Unui ciudat și indecent decret?
Am apărut la un sfârșit de toamnă,
Când cerul risipea melancolii,
Omătul începea să se aștearnă
Și străzile erau tot mai pustii.
Eram copil frumos, cu ochi albaștri,
De prima dată mama a simțit
Că m-au sortit de Sus, gingașii aștri
Să fiu mereu odorul ei iubit.
N-am fost nicicând elevă eminentă,
Științele exacte le-am urât,
Dar nici la coada clasei, repetentă,
Mai jos de 7 nu am coborât.
Eram cuminte, poate prea retrasă,
Nu îmi plăcea pe străzi să hoinăresc..
Doream atât: să mă închid în casă
Și carte după carte să citesc.
Curtată nu eram ca orice fată,
Dezamăgită-n hohote plângeam,
Dar fericirea o găseam deodată
Când, pe hârtie, stihuri împleteam.
Am mai iubit și am mai fost dorită...
Cu greu am întâlnit al meu ales,
Dar Soarta m-a voit nefericită,
Cu drumuri bifurcate în alt sens...
Am încercat și cea mai grea durere.
O cruce când părinții-au devenit,
Am plâns numai ascunsă, în tăcere,
Dar n-am pierdut atunci tot ce-am iubit.
O soră și-un nepot mai am pe lume,
Sunt viața mea, sunt universul meu,
Iar uneori chiar sufletul îmi spune
Că ei sunt mai presus de Dumnezeu.
Prin viață mă-nsoțește Poezia
Și Omul ce-l iubesc și mă iubește,
Care îmi înțelege.. nebunia
Fiindcă și el, prin Ea, se dăruiește.
Nu e povestea scrisă într-o seară,
Nu este slova cu parfum divin,
Ci-s vorbe așternute într-o doară
Ce povestesc real al meu destin.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre știință, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre plâns sau poezii despre plimbare
Iubire cuantică
Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister și taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă
Noi ne-am iubit o veșnicie,
Chiar dinainte de-a fi viață.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafață.
Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voința și nevina
Erau Cuvânt și nu vorbire.
Și ne-am iubit adu-ți aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenții fără fapte.
Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naște.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaște.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre particule, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre cuvinte
Cândva...
Cândva o mare de iubire
Cu ochii senini și visatori,
Azi un deșert în devenire
Cu suflet spulberat în nori.
M-au ars cuvintele și rouă
M-am ridicat rugă la cer,
O lume azi e ruptă-n două,
Fără iubire-n neguri pier...
Degeaba strig... ecou-i mut
Și vânturi toate-s împotrivă,
Când orice șansă ai pierdut
Rămâi corabie-n derivă...
Aveam un țărm și ca ofrandă
Senini ochii i-am oferit,
Azi n-au lumină nici să cearnă
Un trist și palid răsărit.
Eram o mare de iubire,
Oglinda unui cer senin,
Mă sting azi în dezamăgire
.... ucisă-n vorbe cu venin.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Înlăcrimată
Cerul liniștit chiar plânse
Cu boabe grele peste sat,
Luceafărul de sus se stinse
În seara când tu ai plecat,
Și-n urmă ai lăsat durere
Și amintiri cu suferinți
Cum priveam cândva la stele,
Sau poate-n ochii tăi cuminți.
Zburat-a cu desăvârșire
Tot ce-am iubit și ce-am visat,
Căci mii de clipe de iubire
Tu într-o clipă le-ai uitat.
Și m-ai lăsat înlacrimată
Cu gânduri reci și ochi pustii,
Visând mereu ce-a fost odată
Și răsfoind fotografii.
Azi plâng în seri pierdută-n hău
Văzând că ai priviri mai calme,
Vorbesc în nopți cu chipul tău
Boțind fotografia-n palme.
Și iar te strig, și iar te chem,
Și te aștept ca altă dată...
Poza ta în timp e ghem
În mâna rece, înghețată,
Iar lacrima din ochii mei
Brăzdează fața-mi în tăcere,
Închid tăcută ochii grei
Plini de uitare și durere...
poezie de Diana Enachii (mai 2011)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre fotografie
Odată
Odată, am iubit o fată
și împreună am iubit
toate cuvintele.
Mai apoi,
cuvintele au venit
peste noi
să ne împresoare,
să ne doboare!
De atunci, printre cele
cuvinte rebele
ne iubim și-n tăceri,
de azi
și de ieri.
Cuvinte sublime,
tăceri omonime.
Odată, am iubit o fată...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Femeia și primăvara
Femeia e o primăvară,
E o floare de dor.
E un amurg frumos de seară,
Un vis fermecător.
Primăvara e o femeie
Îmbrăcată toată în flori,
Care merge pe alee
Cu ochi dulci, fermecători.
Aceste două anotimpuri,
Trebuie mereu iubite,
Una aduce soare în casă,
Alta clipe fericite.
poezie de Vladimir Potlog (1 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară
Ți-am dăruit un trandafir
Ți-am dăruit un trandafir,
Floarea iubirii și a fericirii,
Tu mi-ai dat buzele tale
Dulci ca de zefir,
Dar asta a rămas doar o amintire.
Ne-am iubit ca doi îngeri coborâți din cer
Cu multă patimă și amor,
Dar dragoastea noastră a rămas un mister
Fără prezent sau viitor.
Dar nu voi uita niciodată clipa când
Ți-am dăruit floarea ta preferată,
Un trandafir de abia înflorit.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trandafiri, poezii despre cadouri sau poezii despre amintiri
Buneii mei
Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.
Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.
Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.
Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.
poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre război sau poezii despre păr cărunt
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr alb
Dansăm în doi
Dansăm în doi un vals frumos.
Tu ești îmbrăcat în alb și eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.
Tu te uiți în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.
Ne învârtim într-un ritm amețitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruși
Care călătoresc pe un val de mare.
Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta și ești al meu
Și lumea îmi pare o ispită.
poezie de Vladimir Potlog (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals sau poezii despre ritm
În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și n-au toți loc unde să-și facă o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate și care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile mai că se atingeau și cum ferestrele erau față în față puteai să treci de la o locuință la cealaltă.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre oraș, citate de Hans Christian Andersen despre oraș, citate despre mulțumire sau citate de Hans Christian Andersen despre mulțumire
Trist rămâne
dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau să știu,
ce în urma mea rămâne,
știu, e totul străveziu
și când nimeni nu mă știe,
nici un bun și nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău
știu, e trist și trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
și-ai mei ochii s-au chinuit
au fost ochi furați de noapte,
cum să vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric
prea-i târziu, bate la ușă,
furișându-se încet,
moartea care-i jucăușă,
o să vrea să fim duet
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte