Bacoviană

Ceasuri negre zilnic curg
Şi obosit, precum planeta,
Violetul din amurg
S-a culcat cu Violeta.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Breaking news: S-a născut Ana Violeta Bănică

Când Violeta s-a născut,
Tot Mapamondul a ştiut,
Că de aşa un "fenomen"
S-a vorbit la CNN.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

Dintr-o nesătulă dorinţă
a ipoteticului,
zilnic
memoria recurge la trucaje-
precum mâna chirurgului
învăţând bisturiul
să rumege
ţipătul tot mai adânc
al sângelui.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita omului politic

La masa cu figuri integre
Întinsă astăzi pentru clan,
Lângă homari şi icre negre
S-a pus fasole cu ciolan.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a culcat şi-a stins lumina

S-a culcat şi-a stins lumina
minţii pline de belele
ca să-şi piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

plâng şi plâng
mai mult mă plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
rugină am prins
m-am frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg, în tragic decor
ireal şi absurd, ca la noi
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în gol
noroi, gunoi, puroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

E un amurg roz-albastru
de parcă - obosiţi
chirurgii ar număra
bancnote-nsângerate

goliciunea bălţii
se-ascunde în stuf
dealul îşi umflă pieptul
plin de turme

din păduri
ţiganii cară muzica
în negre cimpoaie.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea de soare

O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare şi razele-i curg
pe-ntinsuri de ape şi creste de munţi
cu ceţuri mioape în ochii cărunţi

în patul cu stele şi zdrenţe de nori
ca viaţa de grele- ca moartea uşori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...

poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

sunt obosit, atât de obosit
în mocirla cotidiană
paşii se afundă în gânduri
gândul mă îneacă
să treacă, să treacă
durerea e crudă, opacă
un zbor pierdut
între triste regrete
strivesc trupul bolnav sub paşii damnaţi
nu-mi pasă, nu-mi pasă
că viaţa asta mă lasă
un foc mai cer şi o ţigară
clipa trece, trece
din ochi curg lacrimi şi sânge
nu ajung să alunge gânduri pribege
despletesc amintiri din cornul de lună
sunt beat în astă lume beată
tăcerile se scurg între ceasuri stricate
în stele suspină clipa
când mai strângeam în braţe o fată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii roşii

Ea are pantofi roşii, pantofi roşii
Mai pot avea marchizele nebune.
Luna răsare din pantoful care,
O, din pantofu-n care nu apune.

E un ceva, o gheaţă luminând
Cu fumuri joase, umede, gălbui,
Cum uneori se-mpiedică şi blând
Cad frunzele pe chipul nimănui.

Pantoful stâng, pantoful drept topiţi
În jurul gleznei dânsei prea grăbită
Privind la orologiul obosit,
Privind la orologiul din orbită.

S-a înălţat prea sus, străzile curg,
Alunecă de ploi necunoscute,
Ca albatroşii orbi într-un amurg
Vâslind în nebuloasele derute.

poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torent cu păsări

S-a topit pădurea şi curge
casele se topesc
şi curg
se scurg păsările
şi se lovesc
de o margine de amurg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce a muşcat din măr, lui Adam i-a fost ruşine şi s-a acoperit cu o frunză de smochin. Şi Evei i-a fost ruşine, aşa că s-a acoperit tot cu o frunză de smochin. Apoi s-a dus după o tufă şi a probat o frunză de arţar, una de stejar şi vreo trei specii de palmier...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetele sunt nişte "organisme vii". Fiecare creşte şi se coace "ca pepenele la Soare" la vremea ei. Pe planeta Marte viaţa a apărut, s-a copt înaintea Pământului. Au existat râuri, mări şi oceane. Marţienii au locuit acolo mult şi bine până au epuizat toate resursele naturale şi planeta a "pierit", a devenit pustie. Având tehnică performantă de zbor, ei au migrat pe Pământ, găsind aici din belşug resurse şi condiţii favorabile de trai.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg

Ultimul drum spre Demiurg.

monostih de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări împlinite

Cei aleşi ieri de mulţime
- Guvernanţi cu firi integre -
Sunt acum la înălţime
Şi vânează capre negre.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Şi citeşte din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Meandre de tăgadă
meandre de blestem
curg între depărtări
ţintuite-n
neputinţa de a te striga
din tine însuţi.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui leneş

Stă în racla cea de gheaţă
În poziţia culcat,
Cel ce a plecat din viaţă
Obosit de-atâta stat.

epitaf epigramatic de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om in amurg

Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!