Favoritism

Se ştie că Divinul ne-a creat
Din lut, cu mâna sfântă frământat;
Se poate, dar spre adevăr înclin:
La unii lutul l-a-nmuiat în vin!

epigramă de Ana Marinoiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Din coasta lui Adam de-ar fi creată,
Ea nu ne-ar otrăvi chiar viaţa toată,
Dar plămădită-i cred, cum se prea poate,
Din teama noastră de singurătate.

epigramă de Ana Marinoiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii justiţiari

Cârdul de curcani ce-alene
Trec umflându-se în pene.
Când se-atinge unul de-altul
Ţipă. S-asurzească statul!

epigramă de Ana Marinoiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriotism

Înalţă des a patriei cinstire,
Cu ochii pironiţi spre răsplătire!

distih de Ana Marinoiu din revista "Spinul", nr. 15 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxe, taxe

Spun unii… că s-ar fi votat
O nouă taxă: pe lătrat!
Mă-ntreb, şi nu indiferent,
Valabilă şi-n Parlament?

epigramă de Ana Marinoiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lutul şi noroiul

Se zice că atunci, la început,
Domnul l-ar fi făcut pe om din lut,
Dar, de privesc mai bine printre noi,
Cred că a folosit mai mult noroi.

epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inter Pocula

Vivat! Ura! Gălăgia
Secolelor viitoare
Nu va fi aşa de mare
Hai noroc! Trăiască via!

Spriţangii mei la toartă,
Sângele devine vin
Cupa plină v-o închin,
Cât o fi nota de plată?

Trece ameţeala-n gloate
Ţii cu Bachus pân'la moarte
Ne-a creat, grăbit, Divinul

Şi văzând exagerarea
Compensează disperarea
Dându-ne-n schimb vinul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Necontestat, o floare e, gingaşă -
Dar care-o fi petala ucigaşă?

distih de Ana Marinoiu din revista "Spinul", nr. 15 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

Credeam că lumea m-a lăsat,
Dar cu surprindere constat
Cum gem cutiile poştale
Cu-"oferte promoţionale"!

epigramă de Ana Marinoiu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" – Ana Dragoianu

La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărţită-n două,
Căci versul este mai profund
Şi autoarea-mi pare nouă.

Cu "y"-grecul din coadă şters
Sub care publica vedeta
Şi-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.

Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
Să scriu de Ana autoare.

Cu iambii presăraţi în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?

Şi în această ipostază
Eu care-o mai pândeam, cu seamă,
Să-i spun că dragostea mi-i trează
De cel de sus îmi este... teamă!

Cum sunt un simplu muritor
Oricât de macho aş fi eu
Şi cât, de Ana, mi-ar fi dor...
Eu nu mă pun cu Dumnezeu!

În poezia ei, "Păcat"
La Ană relele rămân,
Ea-i şarpele înveninat
Ce ţine merele... la sân.

Târându-se să-i muşte mărul,
Ea-l ispiteşte pe Adam,
De vrea să ştie adevărul
La jocul ăsta mă băgam!

Ea ar mai vrea să fie lutul
De-un meşter harnic frământat
Eu care îmi cunosc trecutul
Cred că şi-aici m-aş fi băgat!

Şi-aş fi rămas ca să petrec,
În noaptea dulce şi frumoasă,
Cântând spre a putea să plec...
Că "Ană, zorile se varsă"!

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La facerea lumii, Dumnezeu i-a creat pe oameni din lut, iar pe unii i-a lăsat aşa!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitor prolific

Vulcan în clocot, sau... vâltoare?
Erupţia lui creatoare
Împrăştie cuvânt cu kilul!
Dar, dacă-i cântărim sterilul...

epigramă de Ana Marinoiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a creat folosindu-se de simplitate. Avea la îndemână toate resursele universului şi a ales o mână de lut.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Chip pintre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul Pământului

Pensia, monedă calpă,
Cu agricultura-sport,
Dulce-i grâul din import.
"Talpa ţării" azi... sub talpă!

epigramă de Ana Marinoiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

cu mâini
făcut-am
trup din lut
şi Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
şi somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt…

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea

Un bun de preţ pierdut pe cale
Când ţi-ai ieşit din balamale!

distih de Ana Marinoiu din revista "Spinul", nr. 15 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Ne ierţi, Maestre Cincinat
C-atâţi "confraţi" ce ţi-am urmat,
Săgeţi lansat-am, grăitoare,
Dar viciul încă e în floare.

madrigal de Ana Marinoiu din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!