Unde dai şi unde crapă

La Sibir s-a dus nea Ene
Să se facă Strâmbă-Lemne,
Astăzi muza îi e strâmbă:
S-a întors un… strâmbă limbă.

epigramă de Igor Grosu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

citat celebru din Arsenie Boca
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete târzii

Şi-a dus soţia - ce făptură! -
La un dentist şi-i pare rău,
Că s-a întors acas' cu-o gură
Şi cu toţi dinţii... fierăstrău!

epigramă de Valeriu Ene din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui judecător

Rolul astăzi i se schimbă,
Totul s-a sfârşit şi gata!
Crucea i-au făcut-o strâmbă,
Cum i-a fost şi judecata!

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul moldovan

Crezând că homo sapiens
Înseamnă "om cu sapă",
El s-a lăsat de business
Şi azi cultivă ceapă.

epigramă de Igor Grosu din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus...

S-a dus al nostru-amor,
Undeva foarte departe
Nu mai există fior
Între noi, din păcate...

S-a dus orice trăire
Simţită cândva cu tine,
Totul este amintire...
Sper să-ţi fie bine.

S-a dus împlinirea,
Gândul la noi nu te poartă
Mi-ai luat iubirea,
N-o să te iert niciodată!

S-a dus amoru-n depărtare,
Definitiv s-a destrămat...
E pierdut acum în mare
Şi-n urmă, nu ne-am uitat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit la turnul bisericii, pătrat şi greu. Doua ciori încearcă să se aşeze alături pe spiţele crucii. Dar vântul le umflă penele şi le suflă jos.
Le văd întai limpede, pe urmă cenuşiu, ca printr-o ploaie măruntă şi deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hâit, crucea s-a întors ca semnul înmulţirii. Cum sa nu cadă ciorile, săracele?

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tempora!

Când te-aud vorbind avan
Cu accent american,
Parcă-l văd pe nea Ion
În nădragi cu papion...

epigramă de Igor Grosu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors iarna

S-a întors iarna.
Ca o privire furioasă,
ca o femeie geloasă
la soba de-acasă,
iarna s-a întors!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, lume, tu eşti strâmbă...

O, lume, tu eşti strâmbă, nu vrei să faci dreptate;
Cei josnici au avere, au funcţii, au de toate,
Iar cei cu suflet nobil trăiesc în sărăcie
Şi-ndură ca cei josnici cu ei trufaşi să fie.

poezie de George Budoi din Poezii (23 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne! Dar cu tata ce-ai avut? S-a dus într-o dimineaţă devreme să stea de vorbă cu tine şi nu s-a mai întors...

aforism de Teodor Dume din Dresorul de umbre pierdute
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne!
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineaţă devreme
să stea de vorbă cu tine şi
nu s-a mai întors...

poezie de Teodor Dume din Temniţa de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ferit

de strâmbele din viaţa mea
strâmbă şi rea
căi la fel de ne
drepte nu pot fi strâmbele
să te ducă pe o cale luminoasă
virtuoasa să fie strâmbă
până la capătul nedrept
m-am ferit de strâmbele
eu fiind drept şi onest
şi tu mă duci pe calea cea bună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul lui Bachus

Doar pe-un drum s-a dus de-acasă
Pân-la Bucerdea Vinoasă,
După multe degustări
S-a întors pe trei cărări.

epigramă de Gavril Neciu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare la români

Într-o lume-n care totul nu e
Decât chiul, înavuţire şi dispreţ,
S-a mai dat şi-o lege strâmbă, şuie,
Sărbătoarea lenei, şi-i la mare preţ!

epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se duc

Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Şi eu sunt dus, dar rezistent.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes la un târg de carte

A scris volumul cu mult sârg
Pe sine se întrece
S-a dus cu nouă cărţi la târg
Şi s-a întors cu... zece!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors de la bufet

Iubito, s-a sfârşit calvarul,
Ţi-o spun eu, soţul ameţit,
Mi-ai zis că s-a umplut paharul!
Te-anunţ că astăzi l-am golit!

epigramă de Nicolae Dărăbanţ din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două cântece ale eschimosului

I Evadând din eternitate

Omul a venit alergând fără chip pe suprafaţa pământului
Fără ochi şi fără gură el alearga cu faţa spână

Ştia că păşeşte pe piatra morţii
Ştia că el era o stafie e tot ce ştie.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorţită.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă şi fierbinte
De pe hornul unei stele şi peştele s-a risipit în cristale.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un şoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulaţii.

A luat o piatră ascuţită şi şi-a găurit faţa
Prin lacrimi şi durere a privit planeta.

A găurit iarăşi mai adânc şi prin lacrimi şi durere
A scrâşnit la fulger la brumă şi la timp.

Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei nişte cântece.

El i-a dat doi ochi şi-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.

Durerea şi sângele erau viaţă. Dar omul a râs –

Cântecul merita preţul.

Femeia s-a simţit înşelată.

II Cum a început apa să cânte

Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuţitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva şi putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară

S-a dus la timp a trecut prin aceeaşi uşă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară

Până când nu mai rămânea nimic din plâns

Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor

Absolut epuizată absolut limpede

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui suplinitor

Pe la şcoli, câte un an
S-a tot perindat Grigore,
Că s-a dus să ia un ban,
Nicidecum să facă ore.

epigramă de Corneliu Vasile din Epigrame şi alte versuri umoristice (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!