Epigrama

Chiar şi atunci când ceaţa grea
Prin viaţa-mi loc îşi face,
În versul meu şi-n poanta ta
Vrem ace de cojoace…

epigramă de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneagul la târg

-Domnule, ce vinzi aice?
-Ace, brice şi şorice.
-Ace cumpăr. Brice nu.
Şorice, mănâncă tu!
-Eu mănânc. Ţie nu-ţi place?
-Nu domnule. Eu mănânc ace.
-Cun! Se poate? Tula-i drace!
-Ba se poate. Fac cojoace.
-Şi când faci cojoace,
te hrăneşti cu ace?
-Nu domnule. Când fac cojoace
rup o groază de ace.
Şi baba îmi zice-atunci
Moşule, parcă le mânci.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 81

Ori voi trăi, să-ţi scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toţi în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Şi-n viitor de mulţi va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face să trăieşti
Pe buze vii şi-n piepturi omeneşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolidul

versul meu îl sorb din viitor
din esenţe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răguşit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu şoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu şi liber şi timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...

poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenii contraatacă

Pe oltean să-l laşi în pace
Că de-l superi, chiar niţel,
N-ai tu atâtea cojoace
Câte ace are el!

epigramă de Georgeta Tretelniţchi din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poanta mea

În general, poanta mea
Nu e din alea austeră.
Dar imediat devine grea,
Când vede replica lejeră.

epigramă de Tudor Muşatescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de epigramist

Calitate sută-n sută!
Elocvent chiar şi când tace!
Şi-n catrene şi-n ţinută
E mereu la "patru ace"!

epigramă de Margareta Faifer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu poanta la atac

Azi probleme nu-mi mai fac.
Ies cu poanta la atac,
Ochesc calm şi jovial
Chiar… într-un baron local.

epigramă de Vasile B. Gădălin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul singurei iubiri

ntre coperţi de suflet te ascund
Şi te citesc cu-o sete viscerală
De parcă-aş vrea în minte să-ţi pătrund
Şi să te-aduc fiinţă-n viaţa-mi goală.

Să-mpart cu tine o respirare nouă,
Senin ascuns în ochiul azuriu,
Să răspândeşti râzând, atunci când plouă,
Culoarea lui pe ceru-mi plumburiu.

Să-ţi dăruiesc un necuprins albastru
Trecut prin coşul pieptului secunde
Şi-nchis, un zbor, în versul meu măiastru
Să-l desfăşori de vrei către oriunde!

Să te îmbrac în mângâieri-mătasă,
Din praf de stele să-mpletesc cunună,
Şi-n visul meu să poposeşti mireasă
Iar timpul lui nicicând să nu apună!

Dar fiecare pagină mă doare...
Cuvintele?! par simple năluciri.
Rămâi iluzia ce-n zori dispare
Purtând parfumul singurei iubiri...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu îţi iese-n cale
ca şi râul jos în vale
când mai cald... când îngheţat
in cuvinte încrustat

versul meu ştie s-aline
multe lacrimi si suspine
el tot varsă în peniţă
şi simţire şi dorinţă!

poate fi şi un regret
rană ce-i ascunsă-n piept
versul meu ce-i pus în carte
vremea-l duce mai departe.

poate timpul infidel
va uita cândva de el
dar acum este prezent
el vă cheamă.... eu v-aştept!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un loc

Cunosc un loc, e o splendoare,
O floare plină de noroc,
Unde magia-i călătoare,
Purtând iubirile în cioc.

Un loc miraculos, perfect,
E viaţa mea şi îl ador,
Şi chiar de are vreun defect,
Ca un făcut, eu îl ignor!

Cunosc un loc şi cât mi-e dor,
Când uneori îl părăsesc,
Numai la el şi la izvor,
În pribegie, mă gândesc!

Acolo e sufletul meu,
Căci el nu pleacă niciodată,
Iar eu mă-ntorc mereu, mereu,
Să-mi pun seminţele în teacă!

Cunosc un loc, este o ţară,
Care în gându-mi înverzeşte
În fiecare primăvară
Şi-n simţurile mele, creşte...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama în literatură

Îşi merită locul,
Dacă-şi face jocul
Prin poanta cuminte,
Alese cuvinte.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri de buzunar

Au luat-o razna salcâmii
se catapultează-n cer
asta cică-i poanta lumii
omul cocoaşă de dromader

Îşi catapultează-n cer
pustiul ce l-a născut
Doamne dacă are fler
îşi face stele din lut

Vidul care l-a născut
o fi asta poanta lumii
îl salvează prin sărut
au luat-o razna salcâmii

Au catapultat în cer
astăzi ultimul mister

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-mi, scâncet de vioară

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Şi-n vâltoare mă coboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Lanţ târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Şi-o speranţă-n gând strecoară.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Moşule, îţi cer prea multe
Dacă vreau să schimbi ceva?!
Votul meu de la alegeri...
Covidul si... carnea grea.

Da-mi tuica in loc de apa,
Si-am sa-mi fac un helesteu.
Sa le-arat la toti ca... crapa
Ca nu pot crăpa şi eu.

Am sa pun porcul la lada
Fiindca carnea este grea
Si-am sa umblu prin ograda
Ca sunt tot mai tra-la-la.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

piatra grea din spinare
va pieri când sângele meu
îşi va face de trei ori semnul crucii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poanta

Poanta ta-i de luat în seamă,
De-aceea mă simt dator
S-o cârpesc c-o epigramă,
Însă nu-mi este uşor.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu

Te rog să nu mă cauţi
atunci când
dintre norii amintirilor
îţi va apărea
zâmbetul meu
iubindu-te!
Şi nu întoarce capul
după strigătul
care străpunge ceaţa
cu numele tău.
Uită-mă chiar atunci când
simţi atingerea mâinilor mele
în notele unui cântec:
le-am pierdut acolo,
cândva.
Şi dacă, totuşi,
mă vei căuta,
te rog, iubita mea,
nu mă găsi!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microfabulă

Omul, ştim, sfinţeşte locul,
Dar decide tot Fortuna:
Gheata-şi face pururi jocul
Şi opinca... rabdă-ntr-una.

fabulă epigramatică de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!