Cântec femeiesc
Așa e mama și a fost bunica
Așa suntem femei lângă femei
Părem nimic și nu-nsemnăm nimica
Doar niște "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenți, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi și ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Și-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreț, nimic impunător.
Schimbându-și după ei și drum și nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâția pași ce au făcut prin casă
Și pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns și dincolo de cer.
Ei fac ce fac și tot ce fac se vede
Ba strică mult și ele-ndreaptă tot
Și de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc și nu mai pot.
Așa e mama și a fost bunica
Și ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat și uneori copii.
Suntem veriga firului de ață
În fiecare lanț făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viață
Dar e și imposibil fără noi...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre plată
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre curățenie
Citate similare
Acum și ele femei au ajuns
Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.
Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă să iasă.
Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre naștere sau poezii despre inimă
Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.
citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre copilărie, citate despre viață, citate despre stele sau citate despre creștere
Acum
Acum e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.
Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine nopțile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
poezie clasică de Mihu Dragomir din Versuri noi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihu Dragomir despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre frică sau poezii despre brazi
Femeile nu-și apără suratele mai tinere când fac ceea ce poate ele au făcut -ridică un văl, ca să fie văzute, și trag cu ochiul la o lume în care inocența e o chezășie care nu te poate apăra de nimic.
George Meredith în Egoistul
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre apărare, citate despre tinerețe, citate despre ochi, citate despre inocență, citate despre femei sau citate de George Meredith despre femei
Esența rătăcită
M-am retras departe-n zare,
E albastru-n jur, e cer,
Ce-a fost trist, e doar uitare,
A durut... dar efemer
Culeg zâmbete și stele,
Numai îngeri împrejur,
Mă ademenesc spre ele,
Luna... îmi e abajur
Iar eu zbor fără de teamă,
Cum o fac? Habar nu am,
Îngerii mă vor, mă cheamă,
De mult timp... dar nu-i vedeam
De prea multă "realitate"
Eram orb, numai un trup,
Obosit de tot, de toate,
Nu puteam ca să mă rup
De cotidian, de frica
Că nu pot să fiu mai mult,
Aveam totul... dar nimica,
Știam tot, dar ce "incult"
Nu mă defineam pe mine,
Ci doar ce-am fost învățat,
Neînțelegând prea bine,
Ce nu ne-a fost explicat
Doar trăiam o existență
Care nu era a mea,
Risipind ce e esență
Și ajută a zbura...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre timp, poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre stele
Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Și totuși, femeile femeile adevărate mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îți doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, mai ales, după prostituate, femei de joasă speță, pentru că erau ucigătoare și din topor, nu aveau nici o pretenție. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuși, în același timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda prețului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut.
Charles Bukowski în Femei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre adevăr
- citate despre timp
- citate despre suflet
- citate despre prostituție
- citate despre prostie
- citate despre dorințe
- citate despre calități
- citate despre calitate
Ne-am depărtat
Nu merită nimic, mai bine nu te-ncurci,
Acum că toate-s contra cost si dragostea-i uitată,
Când ele se urcă pe tron și-așteaptă tu să urci,
Te fac să te întrebi mereu de vrei sau nu o fată.
Când ele sunt un premiu iar tu un concurent,
Te-ntrebi ce viaț-așteaptă după ce o câștigi,
Te fac să te transformi în mândru repetent,
În cazul ăsta sincer nu-i bine să învingi.
Eu nu mai am curajul, mi-e teamă și regret,
N-aș fi gândit că viața mă va răci de ele,
Ne-am depărtat prea mult, și-un viitor incert
Se-ndreaptă către noi, cu zile chiar mai grele.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre zile, poezii despre victorie, poezii despre sinceritate sau poezii despre premii
Acești oameni puțini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o știm sau nu, stratul de protecție care ne ajută să trecem prin viață. Fiecare om face față la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de ființe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viață), noi nu am fi buni de nimic.
Gabriel Liiceanu în Declarație de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre protecție, citate de Gabriel Liiceanu despre viață, citate despre protejare, citate despre iubire, citate de Gabriel Liiceanu despre iubire, citate despre ajutor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ce femeile ne... plac
Femeile ne plac și basta
Și dragi ne sunt și ele nouă,
Acum, în veac și-n viața asta
Ce-o împărțim cu ele în două.
Ne plac femeile rotunde
Fiindcă sunt moi și delicate
Și le-au sculptat artiștii nude,
În piatră din antichitate.
Ne plac femeile suave
Fiindcă opusul ne atrage,
Precum tulpinele firave
Atrag jivine fitofage.
Femeile ne plac și basta
Căci din Lumină și Cuvânt,
Le-au zămislit Divini din coasta,
Primului om de pe Pământ.
Ne plac femeile nebune
Din lumea toată pe alese,
Căci peste tot sunt o minune
Roșcate, blonde sau negrese.
De ce femeile ne plac?
Pentru că așa este firesc,
Iar dragostea ne este leac
Atunci când știm că ne iubesc.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sculptură, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr blond, poezii despre nuditate sau poezii despre lumină
Mi-e imposibil fără tine
Nici nu mai știu dacă erai frumoasă
Și nici în ce culori îți sta mai bine,
Știu doar că amintirea nu mă lasă
Și că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece și străin mă simt de toate
Și nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Și tu îmi faci cu mâna la fereastră.
Subtile explicații cui i-aș cere?
Tot prostul face pe interesantul
Și-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Și cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Și să pătăm simțirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?
N-aș vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,
Nici să te fac să te-ndoiești de tine,
Dar eu te-am adorat fără criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,
Te-am apărat de bârfe și de crivăț,
Și după toată veghea ne-ntreruptă,
Cedez numai în lupta împotrivă-ți.
Și totuși tu ai fost cea mai frumoasă,
La mine-n brațe îți fusese bine,
Obsesia iubirii nu mă lasă
Și-mi este imposibil fără tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sperieturi, poezii despre prostie, poezii despre mâini, poezii despre incendii sau poezii despre frumusețe
Omul condiționat de aspectul fizic, să nu se mai smiorcăie atâta de singurătate, că ăla nu caută nici o jumătate, ci o "bucată", că așa consideră ăștia mai nou femeia, dar unele femei sunt prea smiorcăite și ele după galbeni, ca să fie jumătați, deci rămân multe dintre ele, simple bucăți, de carne, și atât. Și așa fac ei din dragoste, o simplă smiorcăială, fiecare, după cum are nevoie, de carne și de galbeni.
Alexandru-Daniel Cenușă
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenușă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre singurătate sau citate despre galben
Aproape toate personajele feminine din romanele mele sunt inspirate de femeile chiliene, pe care le cunosc bine pentru că am lucrat cu ele și pentru ele ani în șir. Mai mult decât domnișoarele din clasa de sus, cu picioarele lor lungi și pletele lor blonde, mă impresionează femeile din popor, mature, puternice, muncitoare, pământene. Amante înfocate când sunt tinere, apoi stâlpul casei, mame și soții de nădejde pentru bărbați care adesea nu le merită. Sub aripile lor își găsesc adăpost copiii proprii și străini, prieteni, rude, cunoștințe. Robotesc pentru alții, se lasă pe ele la urmă de tot, muncesc fără preget și îmbătrânesc prematur, dar nu-și pierd capacitatea de a râde de ele însele, nici romantismul de a visa la alt bărbat și nici flăcăruia de revoltă din inimă. Majoritatea au vocație de martir: se scoală primele ca să-și servească familia și se culcă ultimele; se mândresc că suferă și se sacrifică.
Isabel Allende în Țara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre muncă, citate despre căsătorie, citate despre bărbați, citate despre femei și bărbați sau citate despre visare
Duhovnici
S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.
Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.
Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.
E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre zgârcenie, poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre foc sau poezii despre creștinism
O bătrâna creștină foarte elevată
Poezia este suprema ficțiune, madam.
Folosești legea morala și faci din ea o biserică,
Iar din biserică înalți un paradis plin de neliniști. Astfel
Conștiința este transformată în ornament,
Ca o ceteră goală tânjind după imnuri.
În principal, suntem de acord. Asta-i clar. Dar luați
Legea opusă și faceți din ea un peristil,
Iar din peristil proiectați o operetă
Dincolo de sistemul planetar. Astfel, trivialitatea noastră
Nepurificată de epitaf, indulgentă peste poate,
Este, de asemenea, convertită în ornamente
Răsucite ca niște saxofoane. Și ornament pentru ornament,
Madam, noi suntem de unde începem. De aceea,
Permiteți, vă rog, ca pe scena planetară
Flagelații dumneavoastră alienați, bine hrăniți,
Lovindu-și în timpul paradei burțile pufoase,
Mândri de aceste noi experimentări ale sublimului,
De aceste na și ia, și plici ici plici,
Să fie capabili, madam, să fie capabili a lansa din ei
O jovială hărmălaie printre sfere.
La așa ceva, văduvele ar face cu ochiul. Numai că lucrurile fictive
Fac cu ochiul când vor ele dar, mai ales, când văduvele fac cu ochiul.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre înălțime, poezii despre văduvie, poezii despre saxofon, poezii despre rai sau poezii despre poezie
Din adevăr și din iubire
Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.
Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre adevăr, poezii despre patrie sau poezii despre draci
Lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit
Știu, lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit;
Dar ce-a fost, a fost, iar multe încă nu s-au întâmplat.
Puțin de-a fost ceea ce-a fost bun, puțin de regretat
Vesel a fost tot ce-am trăit; curajos, tot ce-a murit.
Nu-ți voi scrie cântece despre inimi care-au suferit,
Iar tu nu vei vărsa lacrimi pentru mine, ca bărbat.
Iar dacă ți-aș rămâne credincioasă, necondiționat,
Ai avea motive să fii, sunt convinsă, destul de îngrozit.
Și, totuși, acesta-i destinul, blestemul unei femei:
Să-și etaleze lucrurile mici și dăruiască de când e lumea,
Pentru că-i plăcut să oferi când nimic nu datorezi.
Dar ție, care nu mi-ai cerut nici versuri și nici făgăduieli,
Darul pe care ți-l fac, în viață fiind, e-absența mea;
Dar după asta, iubite, nu mai pot nimic să-ți garantez.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre versuri sau poezii despre promisiuni
Doi pași
Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un pas spre tine,
Și-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Pași între noi.
Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Pași între noi.
Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Pași între noi.
De fac un pas, dar nu spre tine,
Și faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Pași între noi.
De-aș fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Pași, între noi.
Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.
poezie de Marius Robu (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refutarea lui Gorgias
Cuvinte, viermi firavi, sfărîmicioase existențe larvare,
Plesnind aerul cu cozile lor de fantasme,
Înotînd inutil între noi ca niște copii dezbrăcați
Într-o mare sărată, mereu în pericol de moarte,
Într-o zi s-a făcut dimineața, dar s-a făcut degeaba,
Așternuturile erau deja goale
Ce mai, florile pe morminte se uscaseră deja
Cică nu merităm și altele, eu spun ea spune
Nu, nu, noi, florile, albe, zilele, scrîșnetul, vîntului,
Umbra tălpilor de sanie tăind zăpada,
Ploaia căzîndu-ne în palme,
Soarele albind cerul, străbătînd cadranele disperării
Urme lăsate în pieptarul nimicului;
Cică nu merităm, nu e nimic, ea, eu spun, nu și nu
Să cerșim mai bine singurătății noastre
Iertare sau, încă mai bine,
nu merităm, nu merităm, noi nu
sau mai bine să cerșim o singurătate încă mai mare
mai definitivă, s-o asigurăm în cer
lipsind tot mai mult ființa noastră de ființă;
mai întîi vederea, apoi toate simțurile, dușmănindu-se de moarte,
devorîndu-se între ele,
pentru că noi nu, nu, nu merităm
televizoare și lanterne și altele,
agățîndu-ne prin cuvinte, uneori, ființa
de creștetul altor ființe
dimineața veni pînă la urmă ca o cenușă
grea, sugrumînd lucrurile,
fiindcă nu, noi nu, noi nu merităm
numai țipete, culori, depărtări scînteind de alte depărtări
tot și tot mai adînc,
clopote răsunînd înăuntrul altor clopote,
tot și tot mai adînc,
cercuri și puncte, puncte și cercuri,
numai cuvintele zbătîndu-se între ele
într-o fibrilație perfect inutilă
iată ce e viitorul: pulsul întretăiat al nimicului căscînd gura lui de pește
prin gurile noastre ca să soarbă înapoi totul
hohotind de rîsete infernale
pentru că noi nu, nu, nu merităm
nu merităm, nu merităm,
nu merităm, nu merităm
și tot așa etc.,
poate măcar un pic de lumină
și aia purtînd întunericul în pîntece
ca pe singurul, unicul copil posibil
pentru că noi nu merităm,
nu merităm, nu merităm
nimic, iubire etc.
poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre gură, poezii despre cuvinte, poezii despre zăpadă sau poezii despre viermi
Hoț de stele
De pe cerul rece, înstelat,
am furat un pumn de stele
și pe- un țărm îndepărtat,
am început a mă juca cu ele...
Sta Luna paznic peste boltă,
își număra turma de astre...
Când mă vede, se revoltă,
aruncând fulgere albastre.
Spășit, în noapte mă-ntorc,
scot din buzunar câteva stele,
mintea insistent mi-o storc...
Ce-aș fi vrut să fac cu ele?
N-aș fi vrut să fac nimic cu ele,
am vrut numai să le ating
și am devenit un hoț de stele,
să le fur... cât nu se sting.
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre revoltă, poezii despre jocuri, poezii despre devenire, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Există probabil planete care conțin viață, dar nu cred că formele de viață de pe ele vor arăta ca și noi. Ele vor arăta diferit. Ideea e că noi nu suntem educați să acceptăm diferențele. Ne învață despre frumusețe și frumusețea nu are nici o legătură cu nimic. Dacă ai fi crescut într-o societate unde toată lumea ar fi avut 6 mâini sau un nas de lungimea unui picior, acestea ar fi fost "frumoase" pentru tine.
citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre învățătură, citate despre planete, citate despre picioare, citate despre mâini, citate despre lungime sau citate despre existență