Nu te minți singur. Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealaltă. Iar dacă nu respectă pe nimeni, nici nu poate iubi pe cineva, și astfel, neiubind pe nimeni, ca să se afle în treabă sau ca să-și omoare urâtul, se lasă în voia patimilor și ispitelor trupești, și, stăpânit cum e de metehne, ce deosebire mai poate fi între el și un animal?
citat celebru din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu te minți singur. Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalți.
citat celebru din Anton Cehov
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un temperament liniștit și voios, izvorât dintr -o sănătate deplină și dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare și dreaptă, o voință cumpătată și blândă și în urma ei o conștiință curată acestea sunt însușiri pe care nici avuția, nici rangul nu le poate înlocui. Căci, lucru adevărat, ceea ce este fiecine pentru sine însuși, ceea ce-i rămâne și în singurătate și ce nimeni nu-i poate da nici lua, este pentru dânsul mai de căpetenie, decât ceea ce posedă sau decât tot ce poate fi el în ochii altora. Un om de spirit, în deplină singurătate, are o petrecere foarte bună cu propriile sale gânduri și fantezii pe când un cap tâmpit nu poate scăpa de chinul urâtului nici cu cea mai felurită schimbare de societăți, priveliști, plimbări și petreceri. Un caracter bun, măsurat și blând, poate să fie mulțumit în împrejurări strâmtorate; pe când cel lacom, pizmuitor și răutăcios, nu va fi mulțumit nici în mijlocul tuturor avuțiilor.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E prost bărbatul care crede că poate să păzească o femeie să nu-l înșele. Nimeni nu poate păzi o femeie de ispitele unui bărbat mai bine ca ea însăși: nici soțul ei, nici socrii ei, nici părinții ei, nici frații ei, nimeni, nimeni...
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (10 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, așa cum se pune azi, are nevoie, așadar, în primul rând de o cunoaștere temeinică de sine, adică o cunoaștere cât se poate de bună a totalității sale. Trebuie să știe fără menajamente de cât bine și de câte fapte rușinoase este capabil și să se ferească s-o ia pe una drept reală și pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate și el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă - așa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine - vrea să trăiască fără a se minți și fără a se amăgi pe sine.
citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă ne vor asculta și gândurile
dacă nu cumva o fac deja
poate că în felul acesta nu va mai înjura nimeni pe silențios
nu vor mai fi nici secrete
vom învăța să fim un gând
cine să-și mai permită dizidența
lumea nu va fi mai bună dar măcar o vom ști toți odată
ce ne facem însă cu poeții
nici ei nu știu câteodată ce gândesc
darămite cogeamite serviciu secret
lovit în plex de insecretomania mondială
......................................................................................
până la urmă cineva va voi să cunoască și gândul necuratului
dar poate nici dumnezeu nu o poate face întru-totul
.............................................................................................
iar între două numărători paralele
cu certituine
întotdeauna cineva va pierde
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi cunosc pe oameni și de aceea vă spun că Isus Cristos nu este un om. Oamenii superficiali văd o asemănare între Cristos și întemeietorii de imperii, sau dumnezeii altor religii. Această asemănare nu există. Între creștinism și celelalte religii este o distanță infinită... Totul în Cristos mă surprinde. Spiritul său mă intimidează și voința sa mă uimește. Între El și oricine altcineva din această lume nu există nici un termen de comparație posibil. El este într-adevăr o ființă prin sine însuși. Ideile sale, sentimentele sale, adevărul pe care El îl vestește, felul său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare omenească, nici prin natura lucrurilor... Eu caut în zadar în istorie pentru a găsi pe cineva asemănător cu Isus Cristos sau ceva comparabil cu Evanghelia. Nici Istoria, nici Omenirea, nici secolele, nici natura, nu-mi oferă ceva care să poată să-mi permită să-L explic.
citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Budismul secular nu recunoaște nici o autoritate în afară de sine. Nu există nici neam, nici preoție, nici titluri. De asemenea, nu există nici o recunoaștere a autorității externe; respect da, dar nu autoritate.
citat din Rick Bateman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinele e veșnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind și se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine și acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poți să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca și cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a înghețat. El nu este desprins de ocean și nici nu poate pleca din el.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu risipi partea cea mai bună a vieții și a inimei d-tale pentru un om care nu e vrednic să-ți ridice praful urmelor și crede-mă odată în viață când îți spun marele adevăr, că cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfă a instinctelor sale fiziologice împreunate c-o idee fixă. Dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenușa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat și mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zadar o existență care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic și mi-e moralicește frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăiești și eu sunt ucis ce raport poate fi între noi?
Mihai Eminescu în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (septembrie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii pot fi patrioți fără să aibă respect de sine și sacrificând măreția în favoarea nimicniciei. Astfel de oameni iubesc pământul în care îi așteaptă mormântul, dar nu au nici o simpatie pentru spiritul care le poate totuși anima lutul. Patriotismul este un vierme în capetele lor.
citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu faci compromisuri sau te sacrifici pentru nevoile altcuiva, nu îți este bine ție. Dacă cineva îți cere să îi satisfaci nevoile, înseamnă că acea persoană nu este ok cu ea însăși și vrea să obțină de la tine ceea ce nu-și asumă să facă de una singură. În plus, omul care îți cere să faci compromisuri nu te respectă, ci se pune pe sine și nevoile sale în prim plan - desconsiderare + egoism. Nici omul care face compromisuri și nici cel care le cere nu este ok cu el însuși. Și nici nu va fi la fel atât timp cât va fi prins în acest schimb disfuncțional în care unul dă ceva ce nu și-ar dori să dea, iar celălalt cere să i se satisfacă nevoile egoiste. Amândoi vor fi mereu pe minus, chiar dacă cel care primește pe moment se va simți satisfăcut. Însă golul său interior nu va fi umplut în acest fel. Un om care se prețuiește pe sine nu face compromisuri de dragul altcuiva. Un om autonom și vertical nu le cere altora să facă compromisuri pentru că îi respectă pe alții în aceeași măsură în care se respectă pe sine. Binele individual și cel comun nu se construiesc pe compromisuri, ci pe un schimb de valori în care fiecare oferă ceea ce-și dorește să dea și primește ceea ce un altul este dispus să ofere din prea-plinul său.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- om (vezi și ființă umană)
- Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viața efemeră, tot atât de departe de ceilalți oameni ca și un astru de ceilalți aștrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești, când, deodată, îți dai seama că nici părinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înțelege...
definiție celebră de Liviu Rebreanu în Jar
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
am învățat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine
știu, știu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viața pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!
mai târziu am învățat să nu mă nasc
nici când
mă iubești
nici când mă urăști
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt
nu ți-am cerut
să mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învățat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită
gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi
si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu
poate că
ele mă aud pe mine.
poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu numai că nu sunt rău, dar chiar nu am reușit să ajung nicicum: nici rău, nici bun, nici ticălos, nici om cinstit, nici erou, nici o gâză.
Dostoievski în Însemnări din subterană (1864)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am nevoie de martori
nu vreau să mă creadă nimeni
oricum sunt condamnat prin naștere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rău de-atât
așa că nu propovăduiesc adevăruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni să-mi răstălmăcească visele
le visez singur și le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
altfel poate le-aș povesti cuiva
de fapt nici nu știu ce e mai bine
dar sunt convins că nici dumnezeu nu are nevoie de martori
nici de antemergători nici de messia
sunt sigur că nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi
amărâții ăștia care suferim de moarte
ne visăm nemuritori ori statui
ca să nu ne moară egoul niciodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie presupus că răspunderea morală a fi pentru Celălalt înainte de a putea fi cu Celălalt este prima realitate a eului, un punct de plecare mai degrabă decât un produs al societății. Ea precede orice colaborare cu Celălalt prin cunoaștere, apreciere, suferință sau acțiune. De aceea nu are nici o "bază", nici o cauză, nici un factor determinant. Din același motiv pentru care nu poate fi dorită sau dirijată în afara existenței sale specifice, nu poate oferi nici dovezi convingătoare pentru necesitatea prezenței sale.
Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruțe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viața viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, și să-și îndrepte toată atenția, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viața lor, și să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăție, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieții care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viața noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea față de tot ce e însuflețit, și chiar neînsuflețit, ba chiar și iubirea față de sine, față de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă ațâță, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc și mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădește în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putință, și totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!