Palimpsest

Mi-am scris versurile pe hartie,
Dar e ca si cum mi-as fi trecut
Sufletul pe-un palimpsest;
Uitat intr-un ungher al
Marii biblioteci,
Necitit de nimeni,
Inlocuit apoi cu alta scriere
Si cu un alt suflet,
Sau s-ar putea
(si poate-i cel mai bine)
Sa fi ars in flacarile Alexandriei,
Caci asa ar fi ramas macar
Ramasite arse si chinuite de amintiri.

poezie de Francesca Buta (ianuarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caiet cu notite

Caietul cu notite
Mi-e ascuns in sertarul incuiat cu trei lacate
Fieacare cu cate trei chei.
Sta acolo de ceva timp,
Caci nimeni nu s-a aventurat
Sa-ncerce macar sa caute cheile.

Caietul cu notite:
Atat de neinteresant incat
Nimeni nu-l vrea.
M-asteapta nerabdator si cuminte:
Ciuleste filele de fiecare data
Cand aude vreun zgomot inabusit,
Si-n zadar spera sa fiu eu si sa-i deschid.

Caietul cu notite,
A carui dorinta si sete de vers
Se simte pe paginile goale,
Rabda de atata timp
Atata jignire si nepasare.

Caietul cu notite,
Cu rani si cicatrici murdare de cerneala
Nu-i decat o bucata de pergament
Legat in sfoara.
Asteapta in van,
Asteapta tacut,
M-asteapta pe mine,
S-ateapta de mult.

Caietul meu de notite
(pe care-l iubesc asa de mult)
A suferit rani grave, netratate
Caci aproape fiecare cuvant
A fost taiat si inlocuit cu altul
Pana si titlul a fost taiat de cateva ori...

O, bietul caiet cu notite,
Cat sufera din cauza mea
Si-a nehotararii mele!
O, tu, biet caiet cu notite
Care de-atata timp ma ierti in-nerand.

poezie de Francesca Buta (4 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri...

1. In dragoste, iubirea e pe primul loc,
Dar uneori se-ntampla sa nu ai noroc.
Baiatul care, iubeste'o alta fata,
Cu tine nu va mai fi sincer niciodata.

2. Dar totusi cateodata, tristetea ne cuprinde,
Dorul de el in suflet se va reaprinde.
Fi curajos si nu da timpul inapoi,
Caci la un moment dat probabil, veti fi iar amandoi.

3. Nu crede-atunci cand spune ca-i este dor de tine,
Caci poate fara tine, lui ii e mai bine.
Nu crede-atunci cand spune cuvantul,, Te iubesc''
Ca aceste cuvinte, uneori ranesc.

4. Si multe amintiri, inima-si arata,
In suflet, chiar acolo, va ramane o pata.
Si nu stiu daca-l uit, macar peste un an,
Pe un baiat dragut, ce se numea Bogdan...

poezie de Andreea Coman (1 mai 2010)
Adăugat de Andreea Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar

A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut

Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara

Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??

Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin

Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin

De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin

Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??

Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze

El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut

Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje

Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca

Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin

El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar

Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar

Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar

Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........

poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate primordiala

Inceputul nu are sfarsit…
Nu e corest,
Dar nici gresit
Asa a fost mereu sa fie
Asa va fi pana`n vecie
Un suflet vine pe pamant traieste viata alergand
Caci ea nu sta defel in loc
O sansa-ai restu`i noroc
Iar viata trece cum e clipa
Si moartea ne rapeste-n somn
Si sufletele iar adorm
Intr-un bau negru al mortii dorm
Nu e nimic si totusi e
Un suflet prins in neclintire
Si sta s-asteapta clipa-n care
O viata ii va da suflare
Nu stiu de-s ganduri sau doar soapte
Nu stiu ce e-n jurul tau
Vezi doar al mortii negru bau
E frig si este bezna-n jur
Si clipele mintile-s fur
Esti singur si vei fi mereu
Si tot asa voi fi si eu…

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

M-a prins in stransoarea lui,
Vartej de amintiri,
Si se incapataneaza sa nu-mi dea drumul.

"Dezleaga-ma!" i-am poruncit,
Dar cu o mana grea
Ma strange si mai tare.
"Termina!" imi spunea;
Dar eu doream cu orice pret sa scap.
Si totusi - nedandu-si seama ca imi face rau -
Imi striga sa ma potolesc,
Sa nu ma mai port ca o copila mofturoasa.
Degeaba: eu nu intelegeam ca asa mi-e soarta: vroiam!
Si ma zbateam din ce in ce mai tare,
Pana cand, speriat si satul,
M-a lasat se plec zicandu-mi ca odata si-odata
Va veni si vremea mea si se va intoarce.

poezie de Francesca Buta (4 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon

Odaia ta-pustie de barbat-
Cu husele penumbrei de vacanta,
Si usa,-n care n-are rost sa bat,
Si patul-m-au uitat cu siguranta.

Mi-a mai ramas un singur sclav,fidel
intr-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tau,fac-din exil-apel
Sa ma evoce,muzical,din umbre,

Dar cifrul de semnale suna-n gol:
A timp oprit si gri ce ne desparte...
Complice cu-al absentei protocol,
Mai pica de pe-un raft,murind,o carte.

Ironic,telefonul-ferm,lucid,
Desi tradat-doar el mai intelege
Ca,imbrancindu-mi episodu-n vid,
in alt culcus,incoronezi alt rege.

Mai staruie un miros de tutun,
Racit in amintiri si in dantele:
Si sun nebun,inoportun,sun,sun
Dar nu se-ating de receptor nici ele.

El,totusi,patimas,tot cheama lung,
Mecanic,ritmic,a sfarsit de lume,
innebunit ca-aparat si ciung-
Maini n-are:cand revii,sa te sugrume.

poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaica Frantei

ne-am intalnit intamplator intr-un port fara far,
la sud de capatul lumii.
ai crezut ca sunt Roger Mortimer si ai brodat cerul cu buzele in mii de culori,
unele apasatoare,
altele nu.
copiii nostri nu s-au nascut desi am avut mereu parte de ploi amestecate cu sange de inger,
turnul de piatra ne-a strans intre zidurile lui
implinind profetia.

dupa ce trupurile noastre au ramas fara inimi,
legenda a mai hoinarit un timp prin orasele obosite de menestreli apatici, rautaciosi.
apoi parintii ne-au ars cuvintele de dragoste intr-un loc tainic.
iubirea se vindea ieftin si lumea nu era pregatita pentru un compromis cu eternitatea.

ramas singur intre moarte si moarte,
am scris pe sabia credintei un nume de femeie:
Isabelle.

poezie de Eduard Dorneanu (3 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimeni nu m-a iubit
niciodată
asa cum au vrut
zeitele-plete rupte din soare

ce bine că port
pantofii ăştia roşii
cu toc inalt
in fata oglinzii

de cealalta parte
sunt cavalcade de umbre
desprinse din vis

şi

nu m-a iubit nimeni
asa cum eu am iubit
pasii tai
din spatele oglinzii
umbra fiind
intr-un septembrie torid

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartirea de ea

La ce mi-ai scris in asta seara,
Ce-as mai putea adauga?
Am fost si-am stat la o tigara,
Si m-am gandit:"-Mai bine-asa!"

Am observat de ceva vreme,
Ca te racesti si nu mai vrei,
Oricum n-aveam de ce ma teme,
Caci sunt capabil s-o inchei.

Odata ce-ai vazut potopul,
Restul iti par doar ploi de vara,
Lacrimi ce-au ars candva ca focul,
Oricum n-au cum sa mai apara.

E bine cand traiesti de toate,
Stii orice greu sa nu -l mai simti,
In loc sa urli:" Nu se poate!"
Stai si zambesti, nu-ti iesi din minti.

Cand nu-i incredere, mai bine
ma-ndepartez caci orice-ar fi,
Pe cel ce nu ma mai iubeste,
Nici eu n-o sa-l mai pot iubi.

Sunt doar un om, mai bun, mai rau,
Nu stiu ce simti ca zace-n mine,
Am fost cu sufletul al tau,
Dar azi eu ma despart de tine.

Nu pot ofta, nu-mi pot permite,
Nu mai am loc slabiciuni,
Multor iubiri zac in morminte,
Voi sterge si aceste luni.

Cand vei alege sa imi scrii,
Sa-ti amintesti ce ai scris marti,
Tu n-ai nevoie de copii,
Tu ai nevoie de barbati.

Am amanat aceasta seara,
Sperand ca tu vei fi aceea,
De-acum ce-a fost o sa dispara,
Te pun sub lacat si-arunc cheia.

Inimi in lume zac ranite,
Din vina cui?, ne intrebam,
Noi, c-am uitat de cele sfinte,
Stim doar sa luam, nu stim sa dam.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.

De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...

Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.

Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.

Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.

Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.

Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.

Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,

O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.

Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postbiografie

Olimpiei-Octavia

De-o vreme, locuiesc în altă casă
- Cea care-a fost şi încă e a mea -
Stau pe alt scaun, m-aşez la altă masă,
Mâncarea-i alta, râncedă, şi rea.

Şi strada-i alta. Altu-i şi oraşul.
Pe cale, mulţi mă-ntreabă: "Nu saluţi?"
Dar mi-am uitat şi-amicul, şi vrăjmaşul.
Toţi cunoscuţii-mi sunt necunoscuţi.

S-au şters din minte nume şi prenume.
De când tu nu mai eşti, mi-e tot mai greu.
Trăiesc pe alt meleag, în altă lume,
Şi cel care trăieşte nu sunt eu.

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Naţiunea" din Bucureşti (3 martie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drum

Nu ti-am mai scris de ceva vreme,
Am zis ca-mi trebuie motiv,
Si cum ca ar fi prea devreme,
Si de-as spera as fi naiv.

Doi despartit in doi e unu,
Asa suntem acum, si-i bine,
N-am dat un semn de-un an niciunul,
Si totusi ma gandesc la tine.

Nu te-am uitat, si inca-mi pasa,
Nu sunt sa stii c-o alta fata,
Inca te vad cea mai frumoasa,
Dar n-am sa ti-o spun niciodata...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Femeie cu chip angelic,
Si sufletul curat
Cu ochii plini de flacarile
Pasiunii

Ce strabati
Intreg Universul
In cautarea dragostei
Nemarginite

Sperand sa gasesti
O lume care sa te inteleaga
Si sa te accepte
Asa cum tu insuti esti

Stralucirea ochilor tai
Imi dau fiori
Iar sufletul tau nevinovat
Ma face sa iubesc si mai mult

Sufletul imi vibreaza
In prezenta ta
Ochii imi sunt plini de bucuria
Unui copilas, cand te vad fericita

Sufletul mi-e martor
De dragostea ce ti-o port
Inca de cand te-am cunoscut
Femeie cu suflet curat

Sa nu regreti vreodata nimic
Ca viata e frumoasa in felul ei
Bucurate, femeie frumoasa
Pentru tot restul vietii

Frumusetea
O gasesc in sufletul tau nevinovat
Dragostea o gasesc in ochii, si in sarutarile tale
Dulci si pline de iubire neconditionata

Zambetul tau
Este ca rasaritul Soarelui, la malul marii
Imbratisarile tale ma fac sa imi doresc
Sa nu mai plec niciodata

poezie de Florea Nicolae din Tu (31 decembrie 2010)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

curiozitatea ma apasa spre moartea cea dorita,
am trait destul pe lume si de moarte-mi este dor
eu nu am avut macar nici clipa fericita
am fost absent in viata si astazi vreau sa mor
sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu afle
ca am trait vreodata cu patima si jind
mai bine niciodata eu n-as fi fost pe lume
ca nimeni niciodata nicio clipa nu m-a iubit
s-apoi mai am o dorinta, o singura dorinnta
cand va sosi clipa ca sa ma ingropati
sa fie la miezul noptii si nimenea sa nu planga
din suflet sa ma scoateti, din amintire sa ma uitati
nu mai vreau nicicand sa va mai vad vreodata
vreau sa ma odihnesc in adancul meu mormant
iar trupul meu cea fost odat' asa voinic
cand va putrezi atunci as vrea sa plang
sa inund acel sicriu cu lacrima cea rece
sa putrezesc cu dorinta nici trup sa nu mai am
caci sufletul ramane desi trupul trece
prin sange si melancolie as vrea ca sa dispar
si toamna cea ploiasa sa-mi ude atunci mormantul
si frunze ruginite sa fosneasca pe-a mea cruce
si clopotelor va rog sa nu-i aud cantul
caci viata e un cant ce se termina si se duce,
si nimenea la capul meu, nimenea sa nu planga
sa va vad fericiti caci inca voi traiti
ca viata e un dar de la Dumnezeu primita
dar soarta mea a fost sa fiu nefericit
iti multumesc Parinte pe aceasta cale
ca mi-ai dat norocul pe lume sa traiesc
o singura iubire doar una am in viata,
pe Dumnezeul meu il ador si il iubesc

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

As aduna o amintire pentru tine,
Din tot ce-a fost si poate nu mai este,
Dar in zadar as cauta un strop de bine,
Caci ce-am trait a fost cosmar si nu poveste.

Din gandurile mele n-as putea sa mai culeg
Macar o amintire, macar un gand curat,
Credeam ca esti a mea, acum nu inteleg,
De ce imi juri iubirea chiar de m-ai inselat.

O inima de piatra se-ascunde-acum in mine,
Nu ai sa stii vreodata, nu ai sa stii nicicand,
Chiar de o sa ma doara iubirea pentru tine,
Iti jur ca niciodata n-o sa ma vezi plangand.

Doi tineri se separa, straini pe-aceasta lume,
Nu isi mai fura zambet, nici gura, nici fiori,
Pana acum opt ore aveai si tu un nume,
Acum imi esti o straina pierduta intre flori.

Iubirea noastra moare, nu stiu cum totul piere,
De ce-ai facut asa doar tu stii si ma -ntreb,
Cum ai putut sa-mi juri cu un cuvant de miere,
Asemenea minciuni, chiar nu te inteleg...

Asa vrei tu sa fie, durere si tristete?
Ma-ntreb ce-ai vrea sa fac acum cand ma implori,
Sa-ti mai acord o sansa, dar cine sa te-nvete
Ca-n ploaia mea de lacrimi n-o sa mai creasca flori...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Balan.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii inchisi

Nu mi-am tradat niciodata umbra;
Intotdeauna am stiut
In cate silabe s-ar descompune
Mana mea,
Daca mi-as vinde sufletul
Acestor taceri ce–mi ard in trup
Atunci cand iubesc;
N-am incercat sa fur nici o celula
Pentru mine,
Mi-am pastrat aceleasi radacini
Crescute spre nicicand,
Ca sa ma pot vindeca
De somnul rece
In care m-am nascut;

Dar acum, acum
Cineva imi strecoara in sange
Zapezi in delir,
Si nu mai stiu
Cat timp a trecut de cand
Pasesc cu ochii inchisi
In mine.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!