Glasul divinului om a fost oarecum ca glasul de lebădă.
Cicero în De oratore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lebăda albastră
Am privit odată o lebădă și zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă și glasul ei
... tăcea izbind pământul.
... era lebăda albastră.
Am privit odată o lebădă...
"Ascultați!" - le-am spus,
"Ascultați cântecul lebedei albastre!"
Și glasul ei... nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.
"Priviți castelul!" - le-am spus,
Priviți castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!"
... Un fulger luminase sus, până la ea.
Și vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -
Dar, nu... Nu era ea.
A mea cânta.
Acolo sus, cânta mută
Lebăda albastră.
poezie de Laura Stăneață
Adăugat de Laura Stăneață
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul pietrelor
Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte
Glasul omului sărac
Fața căruia nu minte,
Glasul vântului în șoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuțite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naștere-n mormânt,
Glasul de oștean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
Fă-le cruce de mesteacăn,
Fă-le raclă, fă-le leagăn,
Fă-le toate iar să-nvie
Și să cânte poezie.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul pietrelor
Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte,
Glasul omului sărac
Fața căruia nu minte,
Glasul vântului în șoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuțite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naștere-n mormânt,
Glasul de oștean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
Fă-le cruce de mesteacăn,
Fă-le raclă, fă-le leagăn,
Fă-le toate iar să-nvie
Și să cânte poezie.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In glasul tau
In glasul tau fecioara
Vanat-am sute de sperante.
Iubeam si flori, iubeam si basme.
In glasul tau fecioara
Vazut-am sute de dorinte
Iubeam fantome, iubeam fantasme.
In glasul tau fecioara
Gasit-am mangaiere.
Iubeam si ochi, iubeam si gura.
In glasul tau fecioara
Auzit-am de iubire.
Iubeam iubire, iubeam si ura.
poezie de Relu Cazacu (20 iulie 2009)
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclu
Dacă nu aș fi fost om aș fi fost lebădă.
Dacă nu eram lebădă, lac
pe care o lebădă să plutească, mă doream.
Dacă nici măcar aceasta nu se putea,
mă rugam să fiu nufăr
ori oglindirea lui pe boltă,
stea,
când va veni vremea căderii
transformându-mă în Icar.
Ce bine era să fi fost lebădă...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sunt glasul corpului!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul morilor
Glasul morilor de apă,
Glasul morilor de vânt,
Glasul morilor severe care macină Romanța
Zilelor de mâine,
Glasul dătător de pâine,
Care-mbracă-n alb veșmânt
Năzuința și speranța.
Glasul morilor severe care-ngroapă
Și dezgroapă
De sub piatră-același Cânt,
Glasul morilor de apă,
Glasul morilor de vânt,
Să-l asculți de dimineață, până-n seară,
Ore-ntregi și zile-ntregi,
Să-l asculți supus ca-n clipa când vorbește inspirarea
Să-l cunoști,
Să-l înțelegi,
Să-l înveți pe dinafară
Și să-l cânți și tu cu apa,
Și să-l cânți și tu cu vântul,
Căci e glasul-n care Cântul
Plămădește-ndestularea!...
Iar când noaptea amuțește glasul morilor,
Târziu,
Când prin scocuri, nemișcată, apa doarme ca-n sicriu,
Când prin aripi vântul trece cu aceeași nepăsare
Suverană,
Ca prin pânza zdrențuită-a unei nave,
Și când piatra morii-ți pare
O pecetie domnească
Dezgropată din arhiva prăfuitelor hrisoave,
Tu să te gândești la grâul care face să-ncolțească
Iarna,
De sub piatra morii, năzuința și speranța,
Și să-ți amintești de glasul care macină Romanța
Zilelor de mâine -
Glasul dătător de pâine!
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, VI, nr. 8 (august 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Glasul poporului e mai puternic decât glasul tunului.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul tău
Muzica cea mai frumoasă,
este glasul tău.
Zâmbetul tău,
îmi înseninează sufletul.
Norii fug din,
calea zâmbetului tău
trandafiriu,
și soarele se bucură,
zărindu-l.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Un om de stat nu rămâne niciodată nepăsător față de durerile poporului, căci glasul poporului este glasul lui Dumnezeu.
Iuri Tîneanov în Dizgrațiatul
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul sângelui
De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-și, prin veacuri, refrenul durut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...
Strămoșule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Și glasul blestemului, mut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate a trupului
Din tălpi până-n creștet
mă-nvelește glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aș fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelișul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
și eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliți
din tălpi până în creștet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză și
am înțeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei:
în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima oară au venit...
Prima oară au venit după socialiști, iar eu nu am ridicat glasul în apărarea lor
Pentru că nu eram socialist.
Apoi, au venit după sindicaliști, iar eu nu am ridicat glasul în apărarea lor
Pentru că nu eram sindicalist.
Apoi, au venit după evrei, iar eu nu am ridicat glasul în apărarea lor
Pentru că nu eram evreu.
Apoi, au venit după mine dar nu mai rămăsese nimeni să ridice glasul în apărarea mea.
poezie de Martin Niemoller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul ceții
Iar vorbesc cu umbra
Ea mi-e singura...
Ce nu mă părăsește
Lin în spate pășește.
Adunând răvașele
Ce le las cu poemele..
Scrise cu sângele ei
Din mercur lunar de zei.
Turnat singurătății
Cu glasul crud al ceții
Ce-nvăluie cimitiriu
Ceea ce sunt să nu fiu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbolism de toamnă
Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.
Foșnesc prin goluri game variate
Și-n nesfârșite șuierări s-avântă:
Vioare, flaute și harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...
Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Și cad... și mor, îngălbenind cărarea...
E comedie plânsul lor și-i dramă:
Iar dacă vrei să-ți înțelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...
sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ochii tai rapit-ai...
Pentru ochii tăi răpit-ai
Foc din stele și din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roz a ei coloare.
Gingășia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sîn,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.
Rîsul, nevinovăția
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.
Glasul tău de privighetoare,
Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpi și cînți cu dînsul,
Ș-a rămas codrul tăcut.
..
Înțeleg. Astea-s podoabe;
Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ți poți tu face,
De-ai răpit-o și pe ea?
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Glasul tău lunatic, curge...
Am estimat că universul durează,
mai puțin decât amurgul pleoapelor
dar înainte de orice privesc
metacarpienele tale, le contemplez,
diluând firele de zăpadă între octave
le savurez, până la schizofrenia urșilor
claustrofobi, dar glasul tău lunatic,
curge ca o ploaie de meteoriți.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă parșiv
Plouă parșiv
Cu gânduri destrămate
Si coji verzi de nucă
O pâclă deasă
Fură orice speranță
De lumină
Ascult glasul ploii,
Ascult glasul inimii
Sacadat
Nu vei veni...
Plouă parșiv.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de țară în țara mea
Un bătrân călător pe drum de seară
Trecea străin pe strada mea.
Îl tot vedeam și-am îndrăznit a-l întreba:
- De unde vii și cine ești, bătrâne?
Era-ntristat și suspina.
Cu glasul stins el mi-a răspuns:
- De unde vin? Nu întreba
Plecat am fost din țara mea
Dar peste tot unde-am umblat
În suflet țara mi-am păstrat
Și m-am întors
Aici, unde-i pământul sfânt
Unit cu el prin legământ.
Cu glasul blând și coborât
- O, Doamne - se rugă bătrânul -
Mai ține-mă în viață cât
S-apuc să văd zâmbind românul!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!