Nu războiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire. Din căscatul mare cât lumea va ieşi diavolul aducând sare pentru existenţă: "pasiunile ideologice" care vor zămisli o antropologie universală.

citat celebru din Paul Evdokimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu războiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire.

citat din Pavel Evdokimov
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi femeia

O zămisli sub cer cu soare,
Ca pe-o creaţie de seamă,
Dar singura din lumea mare
De care şi lui îi e teamă.

epigramă de Stanislav Popescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În catedrala imensă care este lumea lui Dumnezeu, fiecare om, savant sau muncitor, este chemat să lucreze ca preot al întregii sale vieţi, să transforme umanul într-o ofrandă şi un imn de slavă.

citat din Paul Evdokimov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există speranţă pentru toată lumea. Speranţa este cea care pune lumea în mişcare.

citat din Paul Auster
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul

De când e lumea, lumea ştie,
Războiul este-o nebunie;
Nu singulară, maladivă,
E-o nebunie colectivă.
Războiul este-o barbarie
Şi-i declanşat de lăcomie.

poezie de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul dintre fiinţare şi nimicnicie este boala aflată la baza secolului douăzeci. Plictiseala ucide mai mult din existenţă decât un război.

citat din Norman Mailer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume şi totuşi nu-i aparţinem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca nişte rămaşi pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existenţă, ce ni se refuză; că din această pricină nu putem adera întru totul la condiţia mizeriei terestre, în care ne simţim exilaţi; şi că, în sfârşit, tot ceea ce în fiinţa noastră rimează în chip tainic cu veşnicia ne împinge la depăşirea modului actual de existenţă şi la cucerirea unui mod superior şi desăvârşit, conceput în antinomie cu cel de acum şi de aici.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se îmbracă, are o locuinţă, vorbeşte, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată şi se dezbată, acţionează după reguli date şi invariabile, în ciuda diferenţelor destul de neînsemnate ale modei, care măreşte sau simplifică lucrurile, însă rareori le desfiinţează. De aceea, codificarea legilor acestei existenţe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societăţii ne transformă nevoile, trebuinţele, preferinţele în răni, în boli, prin excesele la care ne dedăm, mânaţi de dezvoltarea pe care le-o imprimă gândirea. De aici şi titlul, preluat din ştiinţa medicală: unde nu există boală fizică, există boală morală. Patologia vieţii sociale este o Antropologie completă, de care lumea ştiinţifică, elegantă, literară şi familială duce lipsă.

Balzac în Patologia vieţii sociale (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai aproape de Dumnezeu sunt ateii, care îşi pun probleme şi caută, decât unii credincioşi, care practică mecanic credinţa.

citat clasic din Paul Evdokimov
Adăugat de Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un egoist

Critică şi sfătuieşte Cleandru pe-oricine vede,
Unu-i leneş, altu-i grabnic, celălalt drept nu mai şade,
Cesta reguli nu păzeşte,
Cela nu se îngrijeşte
De nimic; ş-a lui purtare a să-l ducă la pieire.
Dar când ar vrea să se vadă şi el fără părtinire,
Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i şi el fără pată,
Ci egoismu-l îmbată.
Pesemne în lumea asta aşa e dat să fim noi;
Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi.

poligramă de Alecu Donici din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea creaţiei, lumea artistică, este o lume absolut normală, numai că eu cred că sunt momente în care artistul intră într-o conexiune specială, pe care nu cred o pot descrie, pentru că e firească, normală, este ca şi cum cel căruia îi place să bea un pahar de vin, se duce şi şi-l ia din nu ştiu ce pornire şi bea vinul. La fel este şi la noi, este o stare care te cuprinde.

citat din Angela Similea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lupta cu vicleanul diavol nu poţi pune niciodată armele jos, nici nu poţi da somn ochilor tăi, de vrei să rămâi nerănit. Aici trebuie să se întâmple una din două: sau să cazi şi să pieri dacă lepezi armele din mâine, sau să stai mereu înarmat şi să fii întotdeauna treaz. Căci şi diavolul cu oastea lui stă totdeauna înarmat, pândind trândăvia noastră. Şi pune diavolul mai multă râvnă pentru pierderea noastră decât punem noi pentru mântuirea noastră. Pentru că războiul acesta este nevăzut şi izbucneşte pe neaşteptate - şi asta e pricina a nenumărate nenorociri; de aceea războiul acesta este, pentru cei care nu priveghează necontenit, cu mult mai periculos decât celălalt război.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Despre preoţie, Capitolul 13, Ispita diavolului este mai cumplită decât orice război
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de astăzi are nevoie de trei lucruri pentru a-şi reveni: pace, solidaritate şi iubire. Ori aceste "ingrediente" se regăsesc în om. Dumnezeul pe care îl invocă lumea de astăzi nu este EL, este dumnezeul care a luat forma şi înfăţişarea ei. Astfel că nimic din ce este azi în lume nu duce către Dumnezeu.

Ştefan Radu Muşat în Întoarcerea în haos - nume de cod: COVID - 19 (martie 2019)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu plictiseala în spinare să nu ieşi la plimbare.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunile sunt, cum se ştie, resorturile cele mai puternice ale acţiunilor omeneşti, şi poate nimic mare nu se creează în lumea asta fără pasiune. Dar, după cum ele pot fi motive de conduită care împinge mersul lumii mai departe, tot astfel ele pot deveni adevărate forţe ale iadului.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este cheia care deschide uşa spre castitate şi iubire desăvârşită.

definiţie clasică de Paul Evdokimov în Taina iubirii
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapun pentru suflet

Esti
ca roua diminetii,
Tu cel ce scalzi
in ochii tai
lumea mea.

De ma atingi
tresar
ca steaua care cade,
iar tu ma prinzi in palme...

Grijile dispar
in drumul catre tine,
tristetea mea cresndândă,
descreşte într-un minut.

Un veşnic zbor
este iubirea noastră
o veşnica trăire
sare din val in val.

Tu scalzi în ochii tăi
lumea mea
Şi esti
Săpun pentru sufletul meu!

poezie de Anna Panovici din Clipe (1 iunie 2009)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Pogorârea Duhului Sfânt este întrega Treime Care vine spre noi, îşi face lăcaşul în noi.

citat clasic din Paul Evdokimov
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresia e bună. Te face să vezi cum e pe fundul prăpastiei. Te obligă la introspecţie, analiză şi autocunoaştere. Entuziasmul e bun. Te ridică din prăpastie şi te duce până la cer. Entuziasmul trezeşte "zeul din tine". Apatia în schimb, e cea mai rea. Plictiseala unui suflet care nu găseşte sens. Zona de confort din care nu ar ieşi omul nici dacă îi tai o mână. Lupta cea mai importantă nu se dă cu emoţiile, fie bune sau rele, ci cu lipsa totală a lor.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trei ispitiri

Cu cine, oare, să vorbesc
Aici, când nu am grai ceresc,
Pe care l-am pierdut demult
În al păcatelor tumult?

Cu cine, oare, să mai fiu,
Ca Domnul, rege în pustiu,
Sfidând pe Diavolul pervers
Ce-mi cere să fac pâine-n vers?

Cu cine, oare, să discut
Când Diavolul mă vrea pierdut,
Ca pe Hristos, cu-mpărăţii,
Promise-n lumea celor vii?

Dar pot în Dumnezeu să sper,
Că de m-arunc, din Cer, nu pier,
Cum Diavolul s-ar bucura...

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!