Invidia
Să poată, și pe soare l-ar stinge liliecii;
Pizmașii mor pe lume, dar pizma nu, cât vecii.
distih de Moliere din Tartuffe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eminesciană
A' noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări devalizau
Țiganii liliecii.
epigramă de Petru Ioan Gârda din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar care e lucrul din lume care să nu fie zilnic pervertit? Nu e niciunul, oricât de inocent, pe care oamenii să nu-l poată mânji de păcat; nicio artă oricât de binefăcătoare, căreia ei să nu-i poată răsturna intențiile; nimic așa de bun în sine, încât să nu poată fi întors spre o rea întrebuințare. Medicina este o artă de folos, oricine o cunoaște ca pe unul din cele mai excelente lucruri ce avem; și cu toate astea au fost timpuri când s-a făcut odioasă și adesea a ajuns în mâna unora o artă de-a otrăvi oamenii.
Moliere în Tartuffe, Prefață
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul va lucra. Timpul stinge, în trecerea lui lină, peste lume, multe. Stinge și viețile oamenilor. Le subțiază încet-încet și pe urmă suflă în ele ca în niște lumânări sleite și le stinge.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliecii
veniți de luați lumină
secția de miliție este plină
de lumânări și pulane!
veniți
privighetoarea când
liliecii din șopru s-au zburătăcit
cântă și ea... infinit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa ai și rămas
O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor
Un gând cu lacrimi de iertare.
Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!
Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.
Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.
Privesc la cer în seri târzii
Și parc-aș vrea măreț să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Și oare când o să revii!?
Și visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Așa ai și rămas Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliecii
Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopții
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viața-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucați
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunțite
Cu briciul dinților
Îmi înfruptă duhul.
Fac semnul crucii
Și Domnul
Mă lasă în sânul Evei.
Strigoii dispar,
Nevasta vecinului știe
Că nu pot intra
Cu buzunarele goale.
La poartă
Liliecii m-așteaptă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, omul e în situația lui Cortes, de a arde toate corăbiile care l-ar putea duce înapoi, ca să poată merge înainte.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Costeluta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Uneori, omul e în situația lui Cortes, de a arde toate corăbiile care l-ar putea duce înapoi, ca să poată merge înainte.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laertes: Adio, stăpâne; focul mocnit din flecăreala mea deșartă ar izbucni în flăcări, de nu l-ar stinge desperarea ce năvălește din lacrimile mele.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile
se scutură liliecii de parfum
în prispa cu amintiri
despre oameni veniți de la câmp...
un fluture trece prin curtea săracă
lăsând o urmă adâncă de primăvară...
se scutură liliecii de parfum
în satul acesta pierdut
unde mi-am îngropat rădăcinile...
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stinge inima Greciei
Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...
Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălțătoare,
Să le aducă viața din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...
Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalțe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...
Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viață și al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie șters.
Doamne, omenirea învaț-o să se-ndemne!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E îngrozitor să mori de sete în mijlocul mării. De ce trebuie oare să vă sărați într-atât adevărul, încât el să nu ne mai poată stinge nici măcar setea?
aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine și de rău, Aforisme și interludii
Adăugat de $ & £
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioșării mele.
Și peste arbori răsfirați
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă,
Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-și
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci și galeși?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Fiecare fapta bună este caritate. Adevărata avere a unui om în viața de apoi constă din lucrurile bune făcute pe această lume pentru semenii săi.
citat celebru din Moliere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate florile din lume, mamei
Dacă florile din lume
pentru tine ar înflori
ar fi asta prea puțin
să te poată răsplăti
Dacă stelele din cer
și-ar aprinde luminița
numai pentru tine anume
ar fi și asta prea puțin
să-ți arăt recunoștința.
Dacă razele de soare
aș putea să le răpesc
și să vin cu brațul plin
ție să le dăruiesc
și atunci ar fi prea puțin.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă oamenii L-ar iubi și L-ar urma pe Hristos, ar conștientiza ce e cu adevărat în viață valoros și sufletul lor ar deveni indescriptibil de frumos.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mamă
Copil al meu din pântec, om al meu,
Mă chinuie dileme nesfârșite
Și nu mă pot decide și mi-e greu
Și nopțile mi-s albe, chinuite.
Firesc e să te-aduc în astă lume
Spre care te-am pornit și să te nasc,
Să te botez apoi să-ți dau un nume,
Dar, vai, câte pericole te pasc!
Va trebui să-nveți durerea ce e,
Să-ți iei din răul lumii și tu partea,
Să lupți pentru un crez sau o idee,
Ca în final să te aștepte moartea.
Mă tem acum că nu vei înțelege
De ce există-n lume ucigași,
De ce infracțiuni, fărădelege,
De ce perfizi și trădători și lași.
De ce atâta inegalitate,
De ce flămâzi ce satură-mbuibați,
De ce acces filtrat la sănătate,
De ce atâta ură între frați.
De ce să te conducă aserviții,
De ce să suferi pentru că ești drept,
De ce tot ies în față nesimțiții
Și-i dat deoparte omul înțelept.
Și totuși, dacă nu te-aș naște viu,
Cum aș putea să-mi iert că te-am lipsit
De șansa ta de-a alerga zglobiu
Prin ierburi, prin păduri, prin fân cosit?
Cum să te-mpiedic să privești la stele,
Și să visezi că poate vei zbura
Cu nave spațiale printre ele,
Că lumea-ntreagă poate fi a ta?
Cum să nu vezi în floare liliecii?
Cum să nu simți miresmele de tei?
Cum să nu juri iubire pe toți vecii,
Plimbându-te prin parcuri, pe alei?
Cum să te-mpiedic, iarăși, vinovată,
Să mângâi câini și cai, pisoi zglobii?
Cum să nu simți ce-i dragostea curată
Și fericirea de-a avea copii?
Am să te nasc, odor al meu, să știi,
Și-am să te-ndrum prin viață cum se cere,
Am să te-nvăț să cauți bucurii
Și-am să-ți arăt că viața-i și durere.
Ai să trăiești din plin, înțelegând
Că trebuie și soare, dar și nori
Și viu printre asemeni petrecând,
Vei învăța, încet, încet, să mori.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bată vântul
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi pot imagina
florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumusețea fără invidie
și pizma fără motiv
ascult o respirație sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanță tristețea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale
am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
știam că deunăzi vei renunța
impertinența mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranță au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine
stau pe coate
și număr gândacii de pe marginea pervazului
deschid mai des fereastra
am cumpărat panglici roz
leg cu ea viața
asta ca să nu spui
că n-am făcut nicio schimbare
în fond fără galben nu pot fi florile de soare
cum fără soare nu poate fi lumina
cum fără lumină...
ce-ar fi să nu mai trăim degeaba?
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantic este visătorul incurabil, și cine l-ar putea judeca? Țara în care trăiește este visul: toate păcatele sale sunt idealurile unei iubiri nevinovate, unde poezia devine operă de artă, născută din inima templelor stela..
Și cine l-ar putea înțelege mai bine dacă nu visul în care s-a aventurat?!
Nu există lume exterioară dacă nu există și una în interiorul tău.
Camelia Oprița în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!