
Invidia
Să poată, şi pe soare l-ar stinge liliecii;
Pizmaşii mor pe lume, dar pizma nu, cât vecii.
distih de Moliere din Tartuffe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Citate similare

Eminesciană
A' noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări devalizau
Ţiganii liliecii.
epigramă de Petru Ioan Gârda din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dar care e lucrul din lume care să nu fie zilnic pervertit? Nu e niciunul, oricât de inocent, pe care oamenii să nu-l poată mânji de păcat; nicio artă oricât de binefăcătoare, căreia ei să nu-i poată răsturna intenţiile; nimic aşa de bun în sine, încât să nu poată fi întors spre o rea întrebuinţare. Medicina este o artă de folos, oricine o cunoaşte ca pe unul din cele mai excelente lucruri ce avem; şi cu toate astea au fost timpuri când s-a făcut odioasă şi adesea a ajuns în mâna unora o artă de-a otrăvi oamenii.
Moliere în Tartuffe, Prefaţă
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!


Timpul va lucra. Timpul stinge, în trecerea lui lină, peste lume, multe. Stinge şi vieţile oamenilor. Le subţiază încet-încet şi pe urmă suflă în ele ca în nişte lumânări sleite şi le stinge.
Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!



Liliecii
veniţi de luaţi lumină
secţia de miliţie este plină
de lumânări şi pulane! –
veniţi
privighetoarea când
liliecii din şopru s-au zburătăcit
cântă şi ea... infinit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ai şi rămas
O umbră albă din izvoare
Se nalţă lin, tremurător...
Şi-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.
Şi zile mor în ori târzii,
Şi zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut aşa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!
Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toţi vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanţe magice de stea.
Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Şi-un gând, răsună-n infinit:
Că frate eşti cu Eminescu.
Privesc la cer în seri târzii
Şi parc-aş vrea măreţ să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Şi oare când o să revii!?
Şi visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Aşa ai şi rămas – Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!


Liliecii
Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopţii
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viaţa-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucaţi
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunţite
Cu briciul dinţilor
Îmi înfruptă duhul.
Fac semnul crucii
Şi Domnul
Mă lasă în sânul Evei.
Strigoii dispar,
Nevasta vecinului ştie
Că nu pot intra
Cu buzunarele goale.
La poartă
Liliecii m-aşteaptă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Uneori, omul e în situaţia lui Cortes, de a arde toate corăbiile care l-ar putea duce înapoi, ca să poată merge înainte.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!




Uneori, omul e în situaţia lui Cortes, de a arde toate corăbiile care l-ar putea duce înapoi, ca să poată merge înainte.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Costeluta
Comentează! | Votează! | Copiază!



Laertes: Adio, stăpâne; focul mocnit din flecăreala mea deşartă ar izbucni în flăcări, de nu l-ar stinge desperarea ce năvăleşte din lacrimile mele.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!



Rădăcinile
se scutură liliecii de parfum
în prispa cu amintiri
despre oameni veniţi de la câmp...
un fluture trece prin curtea săracă
lăsând o urmă adâncă de primăvară...
se scutură liliecii de parfum
în satul acesta pierdut
unde mi-am îngropat rădăcinile...
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Stinge inima Greciei
Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...
Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălţătoare,
Să le aducă viaţa din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...
Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalţe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...
Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viaţă şi al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie şters.
Doamne, omenirea învaţ-o să se-ndemne!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


E îngrozitor să mori de sete în mijlocul mării. De ce trebuie oare să vă săraţi într-atât adevărul, încât el să nu ne mai poată stinge nici măcar setea?
aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de $ & £
Comentează! | Votează! | Copiază!




Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă,
Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fiecare fapta bună este caritate. Adevărata avere a unui om în viaţa de apoi constă din lucrurile bune făcute pe această lume pentru semenii săi.
citat celebru din Moliere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Toate florile din lume, mamei
Dacă florile din lume
pentru tine ar înflori
ar fi asta prea puţin
să te poată răsplăti
Dacă stelele din cer
şi-ar aprinde luminiţa
numai pentru tine anume
ar fi şi asta prea puţin
să-ţi arăt recunoştinţa.
Dacă razele de soare
aş putea să le răpesc
şi să vin cu braţul plin
ţie să le dăruiesc
şi atunci ar fi prea puţin.
poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă oamenii L-ar iubi şi L-ar urma pe Hristos, ar conştientiza ce e cu adevărat în viaţă valoros şi sufletul lor ar deveni indescriptibil de frumos.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Mamă
Copil al meu din pântec, om al meu,
Mă chinuie dileme nesfârşite
Şi nu mă pot decide şi mi-e greu
Şi nopţile mi-s albe, chinuite.
Firesc e să te-aduc în astă lume
Spre care te-am pornit şi să te nasc,
Să te botez apoi – să-ţi dau un nume,
Dar, vai, câte pericole te pasc!
Va trebui să-nveţi durerea ce e,
Să-ţi iei din răul lumii şi tu partea,
Să lupţi pentru un crez sau o idee,
Ca în final să te aştepte moartea.
Mă tem acum că nu vei înţelege
De ce există-n lume ucigaşi,
De ce infracţiuni, fărădelege,
De ce perfizi şi trădători şi laşi.
De ce atâta inegalitate,
De ce flămâzi ce satură-mbuibaţi,
De ce acces filtrat la sănătate,
De ce atâta ură între fraţi.
De ce să te conducă aserviţii,
De ce să suferi pentru că eşti drept,
De ce tot ies în faţă nesimţiţii
Şi-i dat deoparte omul înţelept.
Şi totuşi, dacă nu te-aş naşte viu,
Cum aş putea să-mi iert că te-am lipsit
De şansa ta de-a alerga zglobiu
Prin ierburi, prin păduri, prin fân cosit?
Cum să te-mpiedic să priveşti la stele,
Şi să visezi că poate vei zbura
Cu nave spaţiale printre ele,
Că lumea-ntreagă poate fi a ta?
Cum să nu vezi în floare liliecii?
Cum să nu simţi miresmele de tei?
Cum să nu juri iubire pe toţi vecii,
Plimbându-te prin parcuri, pe alei?
Cum să te-mpiedic, iarăşi, vinovată,
Să mângâi câini şi cai, pisoi zglobii?
Cum să nu simţi ce-i dragostea curată
Şi fericirea de-a avea copii?
Am să te nasc, odor al meu, să ştii,
Şi-am să te-ndrum prin viaţă cum se cere,
Am să te-nvăţ să cauţi bucurii
Şi-am să-ţi arăt că viaţa-i şi durere.
Ai să trăieşti din plin, înţelegând
Că trebuie şi soare, dar şi nori
Şi viu printre asemeni petrecând,
Vei învăţa, încet, încet, să mori.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bată vântul
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu-mi pot imagina
florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumuseţea fără invidie
şi pizma fără motiv
ascult o respiraţie sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanţă tristeţea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale
am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
ştiam că deunăzi vei renunţa
impertinenţa mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranţă au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine
stau pe coate
şi număr gândacii de pe marginea pervazului
deschid mai des fereastra
am cumpărat panglici roz
leg cu ea viaţa
asta ca să nu spui
că n-am făcut nicio schimbare
în fond fără galben nu pot fi florile de soare
cum fără soare nu poate fi lumina
cum fără lumină...
ce-ar fi să nu mai trăim degeaba?
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic este visătorul incurabil, şi cine l-ar putea judeca? Ţara în care trăieşte este visul: toate păcatele sale sunt idealurile unei iubiri nevinovate, unde poezia devine operă de artă, născută din inima templelor stela..
Şi cine l-ar putea înţelege mai bine dacă nu visul în care s-a aventurat?!
Nu există lume exterioară dacă nu există şi una în interiorul tău.
Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
