Povață
În gara vieții, ferm îți spun,
Prea mult pe gânduri să nu stai
Și n-aștepta un tren mai bun,
Că pierzi și ultimul tramvai!
epigramă de Constantin Tudorache din Mușchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bliț
Un mat rapid trebuie să dai,
Altfel pierzi ultimul tramvai.
distih de V.D. Popa din Revista Romană de Șah (septembrie 1988)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul tramvai e ultimul doar până la următorul tramvai.
citat din Frida Boccara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tren
- Ce faci, bade, stai pe gânduri?
- Pe ce să stau? Că n-am noroc!
Am stat, la coadă-n patru rânduri
Și am biletul... fără loc.
epigramă de Vasile Iușan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
Pe pământ cât am trăit,
Nu am fost prea muncitor
Și v-o spun așa, cinstit,
Nici pe-aici nu mă omor!
epitaf epigramatic de Constantin Tudorache din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua tinerețe
Pe ale dragostei alei,
Când ne-ntâlnim din interes,
Să-mi ceri iubito tot ce vrei...
Dar nu prea mult și nici prea des!
epigramă de Constantin Tudorache din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul tren
ultimul tren îl aștept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoții de vară
și în buzunare poeme cu gust.
ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porți solare cu armuri de fier.
undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voința mare - tonus de refren.
aștept trenul meu în bătrâna gară
îmi țin companie acorduri de chitară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara Vieții
O altă toamnă-mi bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin acum, otravă să îmi cearnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.
În mintea mea se-așează în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți cu doruri austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
O, tren nebun al tinereții mele,
ajuns în gara vieții prea târziu,
aș da din anii mei, numai să știu
că-mi readuci iubitele rebele.
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiscreție
Pe-o colegă o-ntrebai:
- Dar cu dragostea, cum stai?
- Stau oricum dorești, mi-a spus,
De la... două mii în sus!
epigramă de Constantin Tudorache din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gară
un tren de ieri
pe o șină de tramvai mâine
un mănunchi de tine
într-o palmă a mea
nevoie de noi
când nici nu mă am pe mine
tramvaiele nu merg pe șine de tren
deci de ce ar fi invers
poezie de Ovidiu Arsene (februarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Arsene
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces
prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
și în ureche gânduri mi-au pătruns.
prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.
prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
și-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
scrâșnind din roți,
încet murind
și cer în mine prăvălind
către pustiu...
Tristețea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren
Moment de seară într-o gară mică,
până să cadă cea dintâi zăpadă,
ceasornicul cu limbile-n tăgadă,
gazornița cu afumată sticlă
și-n jur pustiul. Prind să se străvadă
ierburi ce nu-s și-n liniștea pitică
se subțiază șinele de-o frică
prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.
Stai și aștepți un tren ce nu oprește
în gara care blând se-nzăpezește
și căreia luminile îi treieri
dar iată-l, înaintea ta cum crește,
ferești de-o clipă îți sculptează-n creier
și curge-apoi pe șiruri lungi, de greieri...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-aștepta...
N-aștepta să vezi vreodată
Jenă la o desfrânată,
La trufaș vreo umilință,
La ingrat recunoștință!
epigramă de George Budoi din Epigrame (17 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.N-aștepta...
N-aștepta să vezi vreodat'
Minte la un retardat,
Un gând bun la omul rău
Și nici milă la călău!
epigramă de George Budoi din Răul și răutatea (17 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Circumspecție
Pe ale vieții aspre căi,
Cu surpriză stând la pândă,
Nu mă tem de câinii răi,
Cât mă tem de mâța blândă!
epigramă de Constantin Tudorache din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria iubirii
pierdusem ultimul tren al amurgului
ce era colorat în iluzii deșarte
l-ai ancorat în gara anotimpului tău
iar eu strigam!
ești fântâna ce ninge fulgii infernului
ce mă vor spânzura cu o pâclă noroioasă
de zorii propriului anotimp
între timp
peronul era un furnicar de trăiri
se auzea prin portavocea vieții
o pianină
cu sunete lungi și buiestre
ce-mi atingeau cu tandrețe timpanul sângelui
degeaba!
era târziu și era iarnă
copilul din tine uitase jocul
odată cu pierderea memoriei iubirii
dincolo de anotimpul verdelui...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea puțin a rămas
E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puținul ce-mi dai
Și simt că mă seci și în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm
Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări și fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum
Ce rost să mai fim, prea puțin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăși timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi
Tu nu mai iubești și s-a dus ce-am avut,
Oricât aș spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aș vrea,
Degeaba mai stau... când dorești altceva
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai stai?
Mai stai o lună ori o viață, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite și-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândește-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriță de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reușit să te prelev.
Mai stai și nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ți-ar arăta că-ți stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare și un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brățară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.
poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara tristului destin
se-aude-n gară șuieratul unui tren
vagoanele-i așteaptă înșirate
pe călătorii matinalului peron
îngrămădiți la casa de bilete
vor cumpăra tichetele ce-i poartă
în paradisul cel visat sau în infern
de trenul care trece doar o dată
prin gara tristului destin...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!