Și-a-nfipt în zări amurgul...
Și-a-nfipt în zări amurgul aprinsa lui falangă
Caci ziua spânzurat-a soarele de-o creangă
Și obosit de gânduri scaldate în otravă
Mă spovedesc la stele - ce se ghicesc în slavă
Mă zbuciumă amare păreri de rău, uitate
Din vremuri prafuite, cu iz de libertate
Tot mai aprins mă-ncearcă un dor de absolut
De trecere din veacul bolnav și prea ciufut.
Un duh de răutate în sufletul meu scurmă
Neobosit mă-ndeamnă să tot privesc în urmă,
Să -mi amintesc păcate și pași făcuți pe alături
Să dezvelesc trecutul de-ale uitării pături
O, te salut, banala, trecuta mea viață!
De tine mă desparte un vag pustiu de gheată...
De viitor mă leagă nimicul si tăcerea -
Căci aripile morții și-ngână adierea.
Pierdutele speranțe, comune orișicui,
S-au risipit prin lume, ofrandă nimanui;
Hei, tu, neant albastru, cu stele arzând reci,
Sloboade-mă în tine - cu mine să petreci.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre răutate
Citate similare
Niciodată
Știi câte zări am numărat tot căutând cocorii care plâng și mor tăcând?
Te căutam în mine murind a mia oară și nu știam ce porți se-nchid în univers
Și pentru cine pustiul înseamnă-acasă și iar mă văd aicea pe pamânt plângând,
De nu mai știu nici eu pe unde încă să te caut și unde-i fericirea mai ales.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns când nu ma regăsesc în mine
Un cerc de foc în jurul meu mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări, degeaba jumătatea mea o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă, un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
Îmi crește-n suflet dorința de a mă regăsi tot cautându-te pe tine,
Și să rămâi al meu oricăt de greu ar fi luptându-ne cu disperarea,
Eu sunt văzduhul și întunericul și raza de lumină ce către tine vine,
Căci te doresc să vii, să numeri stelele, și te aștept odată cu-nserarea.
Trec ca o umbră pe trotuare pline de-ntunericul bolnav și de tăceri,
Ecou sălbatec lasă-n urmă pașii mei, ca un suspin scăpat întâmplător
Și mult prea mult te vreau iubite pe țărmul viselor cu nestatornice păreri, Ca Ca să-mi răpești singurătatea și să mă pierzi printre cuvintele ce dor.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns când nu mă regăsesc în mine,
Un cerc de foc în jurul meu mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări, degeaba jumătatea mea o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă, un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dorințe, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre singurătate, poezii despre plâns, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu, Doamna mea frumoasă...
Tu, Doamna mea frumoasă și veșnic fetișcană
Și-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simți dorința, neostoitul dor
Și mai simți, câteodată, un neînțeles fior?
E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări
Șin stare să te afle chiar peste mări și țări,
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu întruchipezi iubirea în sensul cel mai pur.
Căci, derbedeul care, îți scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuș,
Aș vrea să-i fiu pe-al vieții, bolovănos urcuș.
Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Și să-ți zidesc palate din gânduri de cleștar
Sau măcar o căsuță, dar nu din piatră rece
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.
Ce vorbe-ți scriu, de parcă, în veacul decadent
S-ar zice că sunt tânăr, mereu adolescent! -
Dar nu sunt decât, numai, un biet îndrăgostit,
Ce vrea să lase-n urmă trecutul său smintit.
Și din căderi prea dese, aproape de neant,
Să salte, să-și ridice, privirea spre înalt
Și aprins să te iubească, duios și-nverșunat
Iubirea-i măreție nu-i, nicidecum, păcat.
Din viața mea, preaplină de falsuri și de ceață,
Tu-mi ești o-nrourată, curată dimineață,
Cu care îmi spăl ochii, mereu aprinși de dor,
Când simt că-i prea fierbinte, de alean, privirea lor.
... Tu, Doamna mea frumoasă, tu veșnic fetișcană
Pe care-o port în suflet, deschis-arzândă rană,
Mi-e dor de ochii-ți tandri, de scânteierea lor
De gura ta mi-e sete s-o sorb ca pe-un izvor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tinerețe
Suflet drag
Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineață
Să îți lumineze o viață
Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu
Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf
Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag
Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor
Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre sărut, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Toamna iubirii
Îmi amintesc de tine
Un fior dulce-amar în vremea de dinaintea morții
Sub soarele cu raze de gheață al sorții
Fulger de dincolo de zid ce străbate neantul din mine
Ai fost demult, ai fost acum, ai fost aievea, ai fost tot timpul
Fluturele albastru care zboară deasupra eternului alb
Porți stele pe aripi
Și-n ochii tăi, vrăjmașul albului
Unde or fi acum lumile din privirea ta
S-a așezat colbul de stele pe aripile tale
Zborul e greu și albastrul se albește
Te țin ascunsă dincolo de zăbrelele ochilor
Am uitat cotlonul și nu mai găsesc cheia
poezie de Florin Constantin (noiembrie 2009)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre ochi, poezii despre aripi, poezii despre albastru sau poezii despre toamnă
Și-mi rup din buze
Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... și astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi și suspine
Cu toate mă așez în fața ta prin gând
Să mă adormi când simți a mea durere.
Să mă adormi cât ține viața
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul și cu a ta inimă de înger
Să nu simt pașii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul și îmbrățișarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca și plugul
Să nu îmbătrânesc în dor și așteptări
Să nu mă treacă Soarele și Luna
În lumea drepților... cu zâmbetul amar.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre dor, poezii despre îngeri sau poezii despre zâmbet
Dezleagă-mă!
dezleagă-mi așteptările de tine
și sufletul dezleagă-mi-l de tot!
dă-mi dreptul să te uit precum îmi vine
și lasă-mă să-mi amintesc că pot.
dezleagă-mă și află despre mine
că-s tot mai singură de tine, de-amândoi,
că nu-mi mai este de ajuns speranța
cu care-adulmec drumul dintre noi.
dezleagă-mă acum și nu mă ține
în haosul din mine să nu curg.
e vreme lungă de când cad bezmetic
din mine-n tine, fără să te-ajung
și-am obosit - îmi curge carnea-n visuri
zvârlite peste treceri de cuvânt.
eu nu-mi mai sunt - îți sunt aripă ție,
da-n mine mă târăsc pe sub pământ.
mi-e dor să beau din apele uitării -
dezleagă-mă, te rog - nu mă mai ține!
în colivia așteptării tale,
s-au vestejit luminile din mine...
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
De ziua lui Eminescu
Salut pe cel ce vrea sa invinga,
Pe cel ce e in stare ca sa-si stinga
Jaratecul din inima-i aprinsa,
Dat de-o iubire oarecare, stinsa.
Salut pe cel ce lupta cu destinul,
Punandu-si mai prejos de viata chinul,
Ce lupta pentru-a lumii libertate
Avand un scop din cinste si dreptate.
Salut pe cel ce stie sa traiasca,
Sa creada mult in oameni, sa trudeasca.
Pe mine ma salut desi nu stiu
Cum as putea, acela eu sa fiu...
poezie de Ștefan Nuță
Adăugat de Ștefan Nuță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre dreptate sau poezii despre Mihai Eminescu
Dorul de mamă
Mi-e dor de tine, mamă, mi-este dor
De tot ce am trăit și-a fost odată,
De cum ieșeai adesea în pridvor,
Și îmi vorbeai frumoasă și-nțeleaptă.
Mi-e dor de bunătatea-ți nesfârșită,
De inima ta scoasă la mezat,
Iubirea ta a fost nemărginită,
Prin frunze și prin flori tu ai plecat.
Ai luat cu tine viață și lumină,
Și sufletul mi l-ai lăsat pustiu,
Ai fost și vei rămâne o divină,
Să te iubesc din drum e prea târziu.
Mi-e dor de tine și-mi va fi mereu,
Sunt singur pe pământ fără de tine,
Dar știu că mă ajută Dumnezeu,
La amândoi ca să ne fie bine.
Eu te sărut cu-n ultim tainic dor,
Și îți doresc să te mândrești cu mine,
Dacă mai cred sau nu în viitor,
Cu mine nu-ți va fi nicicând rușine!
poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Cântecul nimicului
Din nimic - zidesc nimicul
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul
Noaptea-n fund de iad s-a dus.
Vrăbii, vânt și disperare
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare
Unde-i tot ce-am îndrăgit?
Frica tot mai des mă paște
Zi de zi și ceas de ceas
Din nimic nimicul naște
Șovăie stingheru-mi pas.
Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns
Din nimic nimic rămâne
Zile am trăit de ajuns.
Socotelile de-acasă
Nu s-au potrivit în târg
Cum nimicu-mi este casă
Din nimic nimic dă pârg.
Amăgiri și vise nu-s
Bun tovarăș mi-e nimicul!
Soarele, pe boltă sus
S-a urcat săltând buricul.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii sau poezii despre naștere
Dansul din trenul vieții
Mă prăbușisem din nou printre oameni și fiare,
aduceam cu mine zborul prin galaxiile uitate
trăiri, dureri, libertate,
vânturile nefirescului, faetoanele și velele neantului.
dusesem însă peste tot cu mine
profunzimea, stălucirea și nostalgia ochilor lui
negri cu iradieri de toamnă și chihlimbar.
Nu puteam să înțeleg respirația căutării
din sufletul de rouă al frunzelor
ce îmi alintau diminețile și-mi adumbreau serile înnoptate în sine.
apoi, l-am găsit printr-un joc hilar al ursitoarelor
ce dansau înlănțuite în pașii sălbatici al ielelor morții.
mă aștepta resemnat și trist pe marginea unei stele albe
din constelația rodiilor.
"Te-așteptam de-o viață, nălucirea mea dragă,
îmi șopti răpus de dor"
iubirea lor îi topi într-unul
pentru eternitate.
dezlănțuite, clipele nu puteau fi oprite.
regăsiseră paradisul jumătății din puzzle-ul lipsă.
Dar el, șovăitoare stea, alunecă frenetic, maiestuos de rece
prin galaxia din piatra îndoielii, viu colorată în sensurilor tăcerii,
însămânțând durere,
lacrimi de dor, albe neliniști în raiul dintre ape,
iar ea, plăpândă floare,
un mac prin mărăcini și pierderi
dansa suav pe aripile deziluziei eternului pierdut
din trenul vieții...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre durere, poezii despre dans sau poezii despre umor
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Toamna vieții
Atâtea amintiri am strâns în viață
ce grele-mi par când anii se tot duc!
S-au așezat pe gânduri ca o ceață
să îmi cobească-n cântecul de cuc!...
Iar de privesc aevea peste vreme,
spre căile pe care le-am parcurs,
mă răsucesc pe muchii de dileme,
rămase cu-ntrebări fără răspuns.
Mi-am căutat destinul printre stele,
din neguri reci m-am ridicat în zbor,
am aruncat ratările prea grele
pe zdrențele căzute dintr-un nor.
Din drumul meu am izgonit himere,
care-așteptau credința să-mi-o ia,
am frânt din ochi ispite efemere,
ieșite la răscruci în calea mea.
Am adunat din tină nestemate,
le-am șlefuit și nume sfânt le-am dat,
mi le-au furat mișeii, pe-apucate,
zicând că ei în taină le-au creat.
Ajuns acum în toamna vieții mele,
privind în urmă parcă mă-nspăimânt,
destinul meu, luat cândva din stele,
se zbate-n van pe-o aripă de vânt.
Dar tot urcând spre sferele astrale,
lăsând pământu-n urmă răscolit,
mai ud cu stropi de viață câte-o floare
când văd că se-ofilește-n asfințit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Îmi port pustiu prin noapte pasul
Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriș lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Și stau de vorbă stelele-ntre ele.
Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceață azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aștept ceva? Păreri de rău să fie?
Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Și de la viață ce-aș mai aștepta?
Vreau numai liniște și libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!
Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci și totuși pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Și să se-nalțe răsuflînd mereu.
Și zi și noapte-auzul să-mi dezmierde
Un cântec de iubire lin și clar
Și să foșnească-ntr-una, veșnic verde,
Deasupra frunții mele un stejar.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre stejari
Singurul care știe ce spun
îmi privesc vitrina dintr-un unghi rău
înțesată de obiecte de porțelan care nu au nicio treabă cu minulescu
nimic din agoniseală nu-mi mai place
s-au demodat s-au crăpat din inerția uitării s-au descompletat
nu-mi amintesc să fi spart dinadins vreo farfurie pentru a ispiti norocul
paharele stau precum cocostârcii la fel de inerte
cești mai mici mai mari pe unele nu le-am folosit până azi când
le privesc oarecum cu milă poate cu indiferență
și totuși ele în sufletul lor au mirosul meu de-o viață
amprentele buricelor care ostenesc pe litere
tot cu aceste degete te-am atins și doar tu știi ce spun
ziceam că mă uit așa în golul dintre obiecte
și mă gândesc cam cum arată rănile pe care le-am făcut acestui timp
de se micșorează văzând cu ochii aproape că e străveziu
mă tem de momentul dispariției lui fără urmă
ce se va alege de aceste obiecte care-mi aparțin de sufletul meu intrat în ele
cu sufletul acesta te-am atins și singurul ești care știe ce spun
le privesc și vina că le-am tratat altfel decât trebuia cântărește ceva pe inimă
unele sunt de la tine și încă mai au culoarea pe care mi-o stârneai în obraji
însă ele nemișcatele mele lucruri au rămas într-o îngândurare naivă
că poate le-aș putea folosi dacă te-ai întoarce la mine
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre noroc, poezii despre naivitate sau poezii despre inimă
Ca ultimă dorință
Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viață ne-am și amăgit.
Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
și prin livezile ce iară înfloresc.
Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri și banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.
Te mai aștept prin vise păcătoase
ori pe alei ce șerpuiesc prin Burg
și te mai strig din nopțile ploioase
când stropi pe fața ta mai curg.
De-o viață am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău și bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.
Mi-e dor de nopțile trăite-n doi
și nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg și la război
o Muza mea, o Muza mea...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre apicultură, poezii despre versuri sau poezii despre război
Bilanț
Ce scorojit e sufletul meu, Doamne,
Și desfrunzit de mult-prea aspre toamne...
Mi-a înecat speranțe noian de pâclă deasă
Și lâncede-anotimpuri, de tină, mă apasă.
Cu dinadins, văleatul, amar mă-nstrăinează
De tot ce-n mâlul vieții mi-ar ține mintea trează
De plumb mi-e viitorul la fel ca și trecutul
Și-n paradis de humă mă-mpinge, avan, urâtul.
Cu vremuri tot mai stranii m-alintă ziua fadă
E-o lume ce spre hăuri se-nghesuie să cadă.
E un vânt de nebunie ce-n ceafa lumii cată
E-un soi de frenezie tânjind spre Judecată.
Dă-mi, Doamne, ceasul sorții c-o oră mai în spate
Să simt din nou azurul la geamul meu cum bate
Și viu, țesând la vise, măreț să-mi pară anul -
Și Ți-oi plăti-n vecie cu cirta, cu toptanul...
poezie de Boris Ioachim (11 noiembrie 2009)
Adăugat de B. Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urâțenie
Multe nopți
Multe nopți am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopți iar am uitat
Că visam.
Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.
Gânduri noi și amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!
Te aștept demult să-mi iei
Doruri și tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?
Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.
Multe nopți am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopți ne-am căutat.
Tot pe noi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre ploaie
Drumuri printre stele
Pășesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.
Mă așez pe o stea
O mângâi, o privesc
Și-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpușă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Și i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Și sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul și Luna,
Strîngînd în brațe Soarele
Și pășind cu dragoste
Pe căile dintre stele.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre planete, poezii despre nori sau poezii despre laudă
Eu cred în Tine, Doamne
Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârșit mă duce- n Rai!
Eu cred în Tine Doamne! Știu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!
Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...
Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!
Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieții mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....
Eu cred în Tine Doamne-acum
câștigat de-a Ta Iubire,
căci o viață-i orișicum,
dar cu Tine-i fericire!
poezie de Ștefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre văi sau poezii despre sfârșit
O viață în melancolie
Sete de ascuns, pribeag și rătăcit
Simțeam de nepătruns totul spre sfârșit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune și ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îți cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îți e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine așa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Așa poate mereu, o lume de mistere
Un chin și o plăcere,
Ce-aș fi înțeles-o eu!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre plăcere, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mofturi