Iubirea dintre două fiinţe nu e egală, balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care rar ne dăm seama.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de p00shyka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Tania
Comentează! | Votează! | Copiază!

E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul stă la îndoială, un motiv neînsemnat îl împinge într-o parte sau într-alta.

citat din Terenţiu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire este atunci când două inimi cântă acelasi cântec. Când una dintre ele schimbă cântecul, în cealaltă ia naştere dezamăgirea.

citat din Rita Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune în lumină adevăratul preţ.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost are să ne dăm poalele peste cap în faţa lumii?

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Rallucka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea uneori e imperfectă

Copii fiind, cu doruri şi ambiţii,
Când soarele în ochi ni se reflectă,
Nu înţelegem când ne spun părinţii:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi creştem mari şi ne găsim pereche
Şi doar părerea noastră e corectă,
Aşa că vom uita de vorba veche:
Iubirea uneori e imperfectă.

Dar vine-o zi, aşa din întâmplare,
Neaşteptată, tristă şi abjectă,
Când singuri ne dăm seama cu stupoare:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi-am vrea copiii noştri să-nţeleagă,
Să aibă mintea clară, circumspectă,
Că oriunde-ar pleca în lumea largă,
Iubirea uneori e imperfectă.

poezie de Octavian Cocoş (25 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu

putem fi doar prieteni de
parte, atunci
să ne baricadăm în aproape
să luptăm cu iubirea! de
la egal la egală şi de
la egal întristat întristat întristat
la egală nefericită -
atunci, parte
din raţia de
supravieţuire tensionată o vom
împărţi, poate
cu unele re-muşcări încă vii
bine înfometate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt când prezentă, când plecată - totuşi mereu actuală.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e scurtă ca fulgerul care umple cerul de lumină. Dacă trăieşte mai mult, se spulberă, nu mai este ea şi trebuie să-i dăm alt nume.

citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem două vieţi. A doua începe atunci când ne dăm seama că avem doar una.

atribuit lui Confucius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai că o funcţie sau o conştiinţă nu pot fi iubite, oricât de formidabile ar fi ele. Felul acesta al cuiva de a se insinua în tine printr-o parte a lui — chipul, vocea, felul de a gândi — nu face decât să-ţi deschidă fiinţa către momentul unor întâlniri viitoare, când ajungi să-l cunoşti pe celălalt "în carne şi oase", abia atunci urmând ca relaţia ta cu el să se aşeze în adevărul ei. Dar de câte lucruri imponderabile, de câte detalii, aparent nesemnificative, atârnă reuşita unei întâlniri!

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deocamdată nu iubesc... decât iubirea.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Lori
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice e posibil când ştii ce vrei!

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Georgiana Posmagiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare avem din boaba timpului, de unde descinde viaţa, o parte de plăcere pe care priceperea noastră ştie s-o valorifice cât mai bine.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintâi

Iubirea-ncepe ca un joc
Când toţi hormonii dau în foc;
Un diamant într-o privire
Poate fi zâmbet sau jertfire,
Magnet în două fiinţe, pure
Să-i fericească sau să-ndure.

Turnată-n plasmă ireală,
Imaginea ei virtuală
De-o veşnicie e cântată
Şi nu se uită niciodată!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea a strâns laolaltă şi a contopit două suflete într-o unitate sfântă şi îngerească, aceste fiinţe au găsit taina vieţii. Nu sunt decât cele două tulpini alea aceluiaşi destin; sunt două aripi ale aceluiaşi suflet. A iubi înseamnă a pluti.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea unei fiinţe pentru o alta nu poate însemna decât că două fiinţe singure se apropie, se recunosc, se protejează şi se alină reciproc.

citat din Han Suyin
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regal

luaţi împreună suntem doi frumoşi
două ceşti de cafea îşi răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearşafuri
cu cât ne ştim mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puţin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
să folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoaşterii dorinţele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor

separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
seminţele par nişte păsări împrăştiate
nu mai ştiu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum să-ţi amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii
aşternutul pe care mă aşezi
tot ce ating şi vrei să rămână neatins
când vorbele nu-şi pierd valoarea
se întorc în noi ca nişte cocoare
primăvara
nu se destramă fiindcă avem în noi ceva sfânt
ceva mai înalt decât noi
unde ne recunoaştem şi
devenim stăpâni

moartea e când nu ai pe cine iubi

poezie de Ottilia Ardeleanu din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!