Ai fost și ești doar om
ai fost și ești doar om
și cu greșeli
și cu păcate
dar om.
iar cine poate
ști ce-i în adânc?
doar tu
și clipa ce-a trecut!
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut sau poezii despre greșeli
Citate similare
Dor de lacrimă
rustic privesc
clipele ce-au rămas agățate șirag
într-o urmă
trecătoare printr-o clipă
ce-a fost odată un prezent
înalțat pe drumul către stele.
recompun un zâmbet și-o sărutare
scrisă albastru pe scoarța inimii mele
ca pe-un copac ridat de-atâtea versuri
costumate în alb-albastru.
sidef al luminii
acoperă rana pansată de trecut
răsare ca un steag alb
arborat a pace
către suflete rămase-n așteptarea iertării.
nu doresc decât clipa
când
un pas va fi de ajuns
să înconjur tot pământul.
vreau să trăiesc poate doar clipa
când
lacrima mă adoarme
cu susur de valuri.
vreau să știu doar clipa
când
un nor va fi de ajuns
să-mi îngroape ființa...
vreau să sărut doar un pas
rămas în lume
cȃnd
mă va plânge lacrima
din trupul unui nor...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
Nu știe copacul ce-i aduce rădăcina.
citat din Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și citate despre copaci sau citate de Mirela Nicoleta Toniță despre copaci
Când vorbești
Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.
Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.
Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.
Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape
Când vorbești sau când taci
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre tăcere
- poezii despre muzică
- poezii despre jertfă
- poezii despre durere
- poezii despre alb
A fost odată
A fost o dată
o rază de soare
Și o sărutare
S-au întâlnit pe o floare
albastră, de cicoare.
A fost de-ajuns
Să se nască o culoare
Nu-i alb sau albastru
Nici măcar culoare de astru
E poate sânge de verde
Nu scrie dar merge.
Nici roșu nu-i
că e al macului.
Sau poate galben...
Și roșu și verde și albastru...
Stai!
Continuarea...
Raza a iubit sărutarea
și așa s-a născut culoarea....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre albastru, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre iubire, poezii despre galben, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Alb - astru
privesc...
răsfrângere în cenușa valurilor,
un chip se arată privirii
tremurător,
cutremurător
vine spre mine secunda din veacul
în care o sirenă
era doar o copilă
și cânta valurilor
odă bucuriei
sau cu glas de soprană
tânguia cerului un dor către ape
acolo încrustat albastru
în valuri
era doar el,
râul,
plângea în lacrimi de nuferi
poveste de dor
fără final
nici trist
sau cu bucurie
ci doar cântec
de dor de sirenă
și lacrimi de nuferi
sărut neprihănit al adâncurilor
pe chip vălurit al apei
și ea....
poate copilă...
poate sirenă...
și el poate râu....
poate Narcis...
între ei... doar puritate
albastră...
de valuri...
albă...
de nuferi...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre bucurie sau poezii despre tristețe
A mai rămas
A mai rămas
doar o cupă din fericirea
care nu va mai fi dincolo de ființa mea.
Ard de dorință să o țin în mine,
de teamă să nu o pierd într-o clipă
de uitare sau de rătăcire...
Când nu voi mai fi,
doar crângul copilăriei
va mai vorbi în graiul florilor
iar scrinul amintirilor
va mai păstra încă
papirusul unei umbre
parfumată cu fericirea uscată
de dincolo de ființă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre frică, poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
Acrostih (acrostih)
Acolo unde pământul
Crește cu fiecare
Rădăcină firul vorbei
Osemintele toamnei
Stau închise-n bolovani
Țărână cu miez de istorie
Întinată doar de uitare
Humă eram de fapt și noi, oamenii.
acrostih de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre istorie, poezii despre creștere sau poezii despre Pământ
Ana
cu mâini
făcut-am
trup din lut
și Ana
zămislit-am
din privire
un puls
din clopot
dangăt
am trezit
și somnul
am adus
peste
lumina
din toate
a rămas
doar
vânt
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre puls, poezii despre mâini sau poezii despre lut
Cărări celtice
Hoinăresc pe cărări celtice,
fluier a dor de acasă,
răscolesc mirosuri
în flori de castan.
Întunericul moare
într-un ochi de oglindă.
A fost pătrat de noroc
s-a spart în păcate,
șapte la numar de ani.
Simt verdele copacilor,
bucata cubică în ceașca vieții,
cafea cu iz de dimineață.
Rămâne zațul sentimentelor,
stanțe cu formă de talpă.
caut pașii timpului în mine.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre noroc, poezii despre moarte, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Non-sens
deziluzii...
frig pătrunde-adânc în oase,
pândesc la trecerea dintr-o idee
în alta
concave-ascunzișuri de sens,
nimfatice fragmente.
aruncătorii de flăcări, circarii
și cămilele au reprezentație
pe-o coamă de deal,
iarba arsă de soare,
colina ridicată în cinstea căderii
și eu-păpusa c-o sută de ațe
înfipte-n mâini...
doar presupusă alunecare,
abisul de gând, visul de-un val, uitat anotimp
da... mi-amintesc că odată în fagurii de miere
era ascunsă, de fapt, întreaga fiere...
gustat-am...
și de-atunci nu mai închid ochii
de teamă să nu cad mai jos decât lacrima.
iar din tăcerea necenzuratului eu
culeg doar frunze verzi, rodul de la rădăcina ploii
crescute-n privirea celui care sădește adânc, în mine,
săruturile.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre visare, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Toamna timpului
Mă întoarce
dorul de viață
în trecut
să curăț
de praful greu
al uitării,
amintiri
cu iz de frunză
uscată.
Am găsit
într-un colț
clepsidra...
o pictasem
când am închis
nisipul
să nu îmi
topească
norii
timpul
cu picături
prea reci...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre nisip sau poezii despre frunze
Tăcerea este un text pe care s-ar putea să nu știi să îl citești.
citat din Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate de Mirela Nicoleta Toniță despre tăcere sau citate despre lectură
Cuvintele dor când sunt lăsate să-și aștepte rostirea.
Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dor sau citate despre cuvinte
Puls în viitor
Iubirea noastră a trecut prin toate:
neînțelegeri, lacrimi, bariere
pe care am văzut că nu se poate
să le lăsăm când mintea, doar, o cere.
Au fost și nori, dar zilele senine
le-au depășit ca număr și valoare,
iar dacă-n viața asta a fost bine,
aș vrea să cred că-n alta, viitoare,
slujindu-ne de cele învățate,
să ne încredem în iubirea noastră,
pe-un drum din care nimeni nu ne-abate,
mergând spre-o zare ce-i mereu albastră.
Mai vreau să cred că-n vara ce urmează
tot ce dorim își va afla-mplinire,
iar ce simțim în cea care pulsează
va fi ce-a fost și pân-acum: iubire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre încredere, poezii despre zile, poezii despre viitor sau poezii despre valoare
Taci...
Taci... ascultă...
Pulsul urcă sălbatic spre tâmplă.
Tăcerea... doar ea știe
să vorbească inimii tale
în limbajul sufletului meu.
Cuvăntul tăcerii
se naște croit din culoarea vie
a inimii.
Îl îmbrac într-un sărut
și apoi îl trimit către tine.
Atât doar... lasă-mă să-l cos
pe aripile inimii tale,
să auzi când iubirea mea
îți vorbește în șoaptele tăcerii.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre culori
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
Ești marea mea-ntrebare, ești o minune azi,
iar dacă ești venită din cer sau dintre brazi,
din marile legende sau, poate, din povești
și vrei să-mi fii iubită, răspunde-mi: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Aș vrea să am...
Aș vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aș vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aș vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaștri...
Aș vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aș vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu pași
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stejari, poezii despre scrisori, poezii despre religie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Clipa
Pe lângă mine treci în grabă,
Apoi te-ntorci, mă-ntorc și eu,
Iar inimile ni se-ntreabă,
De ce ne este-atât de greu?
Ochii se văd, se-mbrățișează,
Dar noi rămânem surzi și muți,
Inima pe trunchi se-așează,
În timp ce lama ți-o ascuți.
Oprește clipa, fă tu pasul,
Spre ce-am fost noi acum doi ani,
Ia un ciocan și sparge ceasul,
Prezentul ne face dușmani...
Trecutul eu nu pot să-l șterg,
Tu fă ceva să nu existe,
Să pot alături să îți merg,
Făr' de-amintiri și gânduri triste.
Ochii se-nchid, se-ndepărtează,
Doar ei mai știu ce-a fost odată,
Iubirea noastră le-a fost oază,
N-or s-o mai vadă niciodată...
Iar clipa noastr-a fost uitată!...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre oaze
Aș vrea să știi
Azi nu-i lumină pe pământ
Și nici în ființa mea putere
Să sper că ești, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.
Azi e-ntuneric și e trist
Și inima-mi este pustie
Și nu mai știu dacă exist,
Nu știu ce-a fost și ce-o să fie.
Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credința-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.
Aș vrea să nu știi ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul și ce-i tristețea
Aș vrea ca tu să ai puterea,
De a simți ce-i frumusețea.
Dar nu a celor trecătoare
Și nu a celor ce le simți
În clipe pline de-ncântare,
Când ești mințit și tu te minți.
Aș vrea să știi ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aș vrea să știi ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre frumusețe
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre uitare, citate despre timp, citate despre râs sau citate despre plâns