Când nu voi mai putea face nimic, voi aduna în lacrima mea toată supărarea lumii. Apoi, o voi strânge în mâna mea și voi pleca undeva, neștiut de nimeni.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
Tăcerea este supărarea sufletului atunci când rămâne singur!
Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pleca la vânătoare cu "armele" altuia. S-ar putea să nu reușești să le folosești.
Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apleacă-te pentru a face bine, dar nu pleca capul!
Viorel Muha (iulie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura în lume ce nimic nu poate duce ca ea, este lacrima.
Viorel Muha (august 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima lumii...
Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn și până apoi,
picuri tăcută și tăinuită,
nepotolită, nețărmuită,
cum din tomnatice nopți fără nume
curg șiroaie de ploi.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi...
amețeala apăsării
în sărut de buze
sidefate,
aruncate
pe acoperișul lumii,
suspendate
izvor din picături pulverizate...
capul întind
să văd ce simt...
trenul vieții mă duce
agăț mâna
de șina rămasă în urmă
fumul locomotivei trecutului
mă îneacă
stai...
nu pleca...
buzele-mi rămân acolo...
în masarda lumii
sus de tot,
nu pot lăsa
picturi de viață să se ducă...
vreau!
doresc în eu și tu
să fim în trenul agățat
de viață!
nu lăsa uitare
vreau întoarcere în destin
vreau doar doi să fim...
noi... doi...
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde este ea?
o strig...
ecoul vocii nu-mi răspunde
se pierde undeva
departe...
în timpul prăfuit,
ruginit,
supărat,
timp infinit și fără capăt
unde nimeni...
nu se întâlnește cu nimeni.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni și nimic nu este veșnic ca structură, nici măcar universul. Orice persoană, grup de persoane, organizație, pot și vor fi distruse. Timpul nu iartă pe nimeni. Prezentul nu are nimic viu, din trecut. Toți au același numitor comun, groapa!
Viorel Muha (mai 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este atât de mare, că nimeni nu îl va putea îngropa defintiv. Adevărul nu-l poate acoperi nimeni cu gunoi.
Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința te poate face înțelept, dar nu pe toată lumea.
Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
acest poem
nu-l scrie mâna mea
nici gândul n-a cerut
ceva să-mi spuie
mâna aceasta
nu va mai scrie nimic
până când îngerii
vor putea urmări aburi
cum urcă și coboară
o pâine-n altar
în noaptea asta
suntem sfinți
preschimbați în trișori
îmi vând pământul de sub picioare
să-ți luminez steauă pe cer
acest poem
nu-l scrie mâna mea
și-a irosit doar
câteva secunde timpul meu
undeva
Dumnezeu știe ce face
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă să nu fii un gol plin de tine, căci nimeni nu va putea umple cu sufletul său ce-ți lipsește, niciodată!
Viorel Muha (aprilie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împarte nu făcându-ți parte, căci s-ar putea să rămâi fără nimic.
Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu este proprietar pe nimic. Nu suntem proprietari, nici măcar pe viața noastră!
Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic ce este însoțit de lumină, nu poate face rău!
Viorel Muha (februarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iunie
poezie [maxima medie zilnică]
toată căldura de-afară
s-a adunat în trupul meu
ca într-o fabrică de pâine
apoi au luat foc
cuptoarele
apoi și
grânele și tot ce s-a mai întins
pe pielea mea
cel care va sări cu apă
nu ar putea
potoli acest sacrilegiu
cel care ar putea
aduce o ploaie colosală
cu numai
un semn din mână
stă la umbra
unei bliblioteci de la marginea
lumii
sau poate
într-un wine bar
prin densitatea
fumului
rătăcind prin vestigii
îl văd cum ne strânge de talie
de talia noastră
comună
a atâtor femei frumoase
talia noastră
ca strâmtoarea Magellan
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
dacă țipătul păsării îl vei auzi
încă-n inimă și vei putea simții săgeta iubirii
iar dacă vei mai vedea oamenii și printre ei, pe mine
înseamnă că exist
când cerul va coborâ în mine
iar pleopele-mi îmi vor fi numai nori
la apusul serii și se vor închide
pentru a nu mai fi
atunci nu voi mai putea spune
că mai sunt
când pământul va fi udat de ploi
de vând, de frig și de nisori
în dimineți devreme
iar pe undeva pe-o hârtie,
numai gândurile mele vor mai fi
înseamnă că am existat!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna este întodeauna o primavară trecută prin toate fazele vieții, după care vedem ce putem aduna.
Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul este o necunoscută pe care toți filozofii lumii încercă să-l definească. Nu-l vor putea defini exact niciodată, pentru că și ei sunt suflete.
Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când m-am născut, în plină toama, mi-am pierdut lacrima in ploaie. De-atunci ochii mei vor să cearnă, fără ca nimeni să-i mai vadă. Când voi pleca voi interzice suspine, lacrimi sau oftat... Nimeni nu vreau să îmi dedice vre-o clipă, fiindcă... am plecat...
citat din Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!