Femeia

Îţi dă frisoane, pot să zic,
Când despre ea nu ştii nimic,
Dar te cutremuri şi mai şi
Când afli... ce n-ai vrea să ştii.

epigramă de George Petrone din Potcoave de cai verzi
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii că Te Iubeşte atunci când simţi că se bucură când ajungi acasă, că se întristează atunci când pleci. Ştii că Te Iubeşte când e îngrijorată de durerea ta de cap şi nu mai spune nimic de a ei. Ştii că Te Iubeşte când fiecare zâmbet al ei îţi spune: Te iubesc!

aforism de Alexandru Chermeleu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii 🌸

N-ai să ştii
cât de mult înseamnă
o şoaptă

până când....
cu dragoste e aşteptată

de un chip
care se lasă încetişor
pe un umăr plin de dor.

Nici un zâmbet
n-ai să ştii
cât de puternic poate fi

până când..
fără cuvinte,

scrijeleşte jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei soţii

Soţia mea, n-am ce să zic,
Nu pot să zic de ea nimic
Şi chiar de-aş vrea să zic ceva,
N-am când să zic, că zice ea.

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ştii

Azi nu-i lumină pe pământ
Şi nici în fiinţa mea putere
Să sper că eşti, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.

Azi e-ntuneric şi e trist
Şi inima-mi este pustie
Şi nu mai ştiu dacă exist,
Nu ştiu ce-a fost şi ce-o să fie.

Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credinţa-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.

Aş vrea să nu ştii ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul şi ce-i tristeţea
Aş vrea ca tu să ai puterea,
De a simţi ce-i frumuseţea.

Dar nu a celor trecătoare
Şi nu a celor ce le simţi
În clipe pline de-ncântare,
Când eşti minţit şi tu te minţi.

Aş vrea să ştii ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aş vrea să ştii ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai simţi nimic

Ştii, câteodată îţi vine să te opreşti.
Când nu mai ştii ce să faci.
Cum să faci.
Când simţi că nu mai ai de ce.
Când simţi că eşti gata.

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opusul tandreţii

când faci poezie
nu ştii dacă o să îţi iasă bine sau nu
dar cu siguranţă ai să o încerci şi pe următoarea
bună rea nici nu mai contează
o încerci
şi oricum
dincolo e toată dragostea lumii
nu unde zaci tu
crezând că o ştii şi p-asta când îţi bagi ţeava în gură şi tragi
până la urmă tot o dragoste e
o dragoste pe care ai dezvoltat-o singur
şi iată
cum devine ce mai bună poezie a ta
tu şi creierii tăi împrăştiaţi pe un perete
despre viaţă
despre moarte
trecând.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi îţi spun că eşti beat, tu dacă ştii că n-ai băut nimic, urmează-ţi calea!

Adrian Sandu în Reflecţii asupra vieţii (octombrie 1997)
Adăugat de Adrian Sandu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marlin: De unde ştii că sunt pregătiţi?
Crush: Ei bine, nu prea ştii niciodată, dar când ştiu ei, ştii şi tu, ştii?

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să ştii totul despre tot, dacă nu ştii să-ţi mântuieşti sufletul, nu-ţi foloseşte la nimic ceia ce ştii!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bis la Paradis

Ce mult aş vrea să mă mai nasc o dată
Ca să te întâlnesc la timpul tău
Şi să-ţi adulmec visele de fată
La vremea lor, fără păreri de rău.

Să nici nu ştii să spui că-ţi pare bine,
De fapt să nu ştii cum să ţi se pară
venirea mea, pe lume, lângă tine,
Când crezi că se mănâncă tot ce zboară.

Ce mult aş vrea să mă mai nasc o dată,
Să te privesc zburând, fără să ştii
Că zbori, cum n-ai făcut-o niciodată,
Ne întâlnindu-ne fiind copii.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-aşa de tristă aşteptarea

E-aşa de tristă aşteptarea când ştii c-aştepţi zadarnic!
Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera...
Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că nu te poate-aude...

Şi-aşa de grea e resemnarea
Şi-aşa e chinul de amarnic,
Când tot aştepţi, aştepţi zadarnic
Şi ştii că n-ai ce aştepta...

Încât de s-ar găsi cuvinte
Să-exprimi a tale simţăminte,
Să poţi aşterne pe hârtie
Şi suferinţă,
Şi durere,
Şi lacrimile ce-n tăcere
Le verşi amar
Dar în zadar,
În aşteptarea celui care
Nu vrea să vie,
Nici să scrie
Şi nici să ştie
Că tot aştepţi, aştepţi zadarnic ca să vie...

De s-ar găsi cuvinte, zic,
Să poţi aşterne pe hârtie
Această mare tragedie
Ce-unor-ar pare un nimic,
Atuncea s-ar mişca şi munţii,
Şi stâncile s-ar sfărâma;
Şi stelele din cer s-ar rupe,
Şi-oceanele ar îngheţa,
Şi norii s-ar preface-n lacrimi,
Şi toţi vulcanii ar erupe,
Şi lava lor ar arunca

Pe inimile reci ca gheaţa,
Pe sufletele împietrite
Şi pe conştiinţele-ncărcate
De suferinţi pricinuite,
De lacrimi,
Din nopţi nedormite.

Şi s-ar mişca întreaga lume!
La fel un rege ca ţiganul...
Şi ar lăsa din mână tocul
Acel ce scrie;
Şi ciocanul
Acel ce bate;
Şi ţăranul
Ar zvârli din mâini toporul,
Şi mosorul,
Ţesătorul,
Şi-ar merge fiecare
Să-şi găsească acela care
Plânge, plânge şi aşteaptă
-- Tot zadarnic ca să vie
Acela ce nu vrea să vie,
Acela ce nu vrea să scrie,
Acela ce nu vrea să ştie
Că s-ar putea ca încă astăzi
Să se despartă pe vecie.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cadou de Dragobete

- Unde-s florile, băiete?
Aşa ştii tu să iubeşti?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă priveşti?

Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva preţios.

Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacţia lor...

Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?

Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam şi eu ceva.
Că brăţara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.

Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...

- Vai, femeia vieţii mele,
Doare vorba ta, să ştii...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.

Aceste daruri preţioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărţit, de când...

Ne-am îndrăgostit orbeşte,
Era Mai, îţi aminteşti?
Rogu-te, în stern priveşte,
Darul meu să îl găseşti.

Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ţi-am luat,
Zâmbetul să nu ţi-l strice,
Spune-le: Ceva curat..

Nu poartă nume de floare,
Nu luceşte-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...

Este dragostea, iubito,
Ce ţi-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câţiva ani, darul meu.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cadou de Dragobete

- Unde-s florile, băiete?
Aşa ştii tu să iubeşti?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă priveşti?

Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva preţios.

Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacţia lor...

Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?

Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam şi eu ceva.
Că brăţara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.

Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...

- Vai, femeia vieţii mele,
Doare vorba ta, să ştii...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.

Aceste daruri preţioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărţit, de când...

Ne-am îndrăgostit orbeşte,
Era Mai, îţi aminteşti?
Rogu-te, în stern priveşte,
Darul meu să îl găseşti.

Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ţi-am luat,
Zâmbetul să nu ţi-l strice,
Spune-le: Ceva curat...

Nu poartă nume de floare,
Nu luceşte-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...

Este dragostea, iubito,
Ce ţi-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câţiva ani, darul meu.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când mi se face-n suflet dor
De cum erai şi nu mi-e bine,
Să ştii că-s vânt ce-ţi suflă nor
Să nu te picuri în suspine.

Când voi simţi singurătate,
Aşa cum mi-e de zi cu zi,
Să ştii că-s marea-n val de ape
Să-ţi scalde chip, să ştii, să ştii.

Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-eşti vis,
Să ştii susur îţi voi fi, şoapte
De-un înger, păzitor trimis.

Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.

Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îţi voi sclipi-n inel, brăţară,
Diamant pur, din taciturn.

Când nu voi mai simţi văpaie,
Că-n minte nu-ţi voi fi făclie,
Să ştii că mă-mpletesc din paie
Să mă porţi bor de pălărie.

Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi eşti tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.

Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să ştii că-s tot ce-i împrejur
Să poţi să calci, capul să-ţi pui.

Când va pica o stea pe cer,
Uşoară, doar cât să te-atingă,
Să ştii că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ţi stingă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metronom

Eu spun numai atâtica,
Celor care vor s-asculte:
Rău e când nu ştii nimica,
Dar şi rău când ştii prea multe.

epigramă de George Caranfil din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii

tu, nu-mi vei şti vreodată simţământul
şi nici de ce culori pictez in mintea ta
n-ai să-mi cunosti atingeri ce-s flamande
şi nici de cate ori te strig cand nu-s a ta.

tu, n-ai să-mi ştii vreodata gustul ce ma arde
neobosite soapte-n buzele tacand,
n-ai sa ma afli de strangi la pieptu-ti nuferi
si nu-mi vei recunoaste glasul meu razand.

n-ai sa ma poti culege din petale
plapande si ucise cand se duc
sfarmate de parfumul mintii mele
n-ai sa-mi cunosti vesmantul in care ma usuc.

tu, nu ma stii si ratacesti prin mine
imi bati atat de bland si ma tresalti
as vrea sa-ti spun, oprindu-te-n secunda
cand dusa-i vara cu pasii ce ma cauti.

n-ai să ma ştii de-n zbor te port cu mine
şi nici de-ti cant sau ochii de-ti sarut
ramai scultpat in vremea neimplinirii
şi n-ai sa stii nici chipul, cin' ti l-a facut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

ştii tu pasăre să te bucuri că poţi zbura
şi-atinge înaltul senin?
căci eu nu pot decât visa
şi doar mersul am
ades cabotin
eşti tu nemuritoare
că nu ştii nimic despre lume
şi nici a timpului măsură
fie că-i ziuă sau este noapte
cum toate se petrec?...
numai eu – rătăcitorul nume
mă pot gândi la viaţă şi la moarte
şi număr clipele cum trec...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satiră pentru un nesimţit

Şi cauţi cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbaţi în lung şi-n lat lumea pribeagă,
N-ai înţeles cum îţi era mai bine!

Şi cauţi ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ţi se stinge, dar respiră...
Trăieşti ca mort, dar eu îţi existam!

Când dai de greu, îţi aminteşti de mine...
Ştii cât de mult în inimă-i rănit!
În viaţă cauţi doar drumurile line,
Dar ce-i uşor, nu face fericit!

Şi lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbaţi...
Îţi plouă peste creier şi îţi ninge,
Şi nu cauţi un drum ca să răzbaţi!

Şi cauţi şi tot cauţi o scăpare...
În labirint de inimă eşti prins;
Şi viaţa ta nu mai are culoare,
Din clipa când în inimă m-ai stins.

Mă cauţi în orice femeie ce o vezi...
Şi inima-ţi suspină dupa mine.
Ştii de iubirea mea şi o visezi,
Ştii c-ai greşit făcând doar după tine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!