Epigrama

Catren sprinţar, cu joc de ape,
Capabil simplu să cuprindă
Înţelepciune, cum încape
Pădurea de stejar în ghindă.

epigramă de Vasile Langa (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ghindă

Ghindă: stejar în eprubetă.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şezătoare cu moldoveni

- rondel -

Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprinţar,
Mă simt întotdeauna bine
Şi parcă, mai cuprins de har.

Şi jur că nu mă pot abţine
Să gust din straşnicul Cotnar,
Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprinţar!

Cu noi chiar Eminescu vine
Când vinul gureş e-n pahar,
Uit că paralele-s puţine,
Sunt mai poet, sunt mai hoinar
Cu moldovenii lângă mine.

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul încape într-o înţelepciune, înţelepciunea nu încape într-un înţelept...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, el e ghindă, dar mâine va fi stejar. Udă-l!

atribuit lui Dem Rădulescu (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungi în vârful unui stejar, ai de ales între două metode: să te osteneşti ca să te caţeri până sus sau să te aşezi pe o ghindă şi să aştepţi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, nu-mi goli pădurea!

Dinspre deal coboară toamna
Adusă de-un vânt pustiu,
Frunzele se ţes de-a valma
În covorul arămiu.

Liniştea încet coboară
Prin poienile deşarte,
Cântăreţii de-astă vară
Dau concerte-n altă parte.

În tufişuri cu ghimpari
Poamele stau în ciorchine
Colindate de bondari
Prin roşcove şi gherghine.

Un stejar, străjer bătrân,
Doineşte duios din ghindă
Şi visează că-i stăpân
Peste-a cerului oglindă.

Nu iartă şi nici nu-i pasă,
În ierburile-amorţite
Îşi înfige fioroasă
Colţii brumei otrăvite.

Toamnă, nu-mi goli pădurea,
Lasă-mi liniştea în gânduri,
Muza ce-a plecat aiurea
Mi-ai furat-o-n dese rânduri!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum

Ce falnic stejar poţi să creşti
Dacă scapi şi nu te mănâncă
Un porc (prea mistreţ!) cât mai eşti
O fragedă ghindă încă...

epigramă de Marcel Breslaşu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui V.I.P. autohton

Te-aprob când spui, cu glas sprinţar,
Că din stejar, stejari răsar
Iar tu eşti din esenţa lor...
E drept: o coadă de topor!

epigramă de Pavel Marin Boţoc din ziarul "Viaţa Buzăului" (11 mai 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghindă scăpată-
sărind prin ram de stejar
o veveriţă.
*
Păşesc grăbite
lungi umbre mişcătoare-
sub luna plină.
*
Aerul rece
şi prea multă linişte-
pe golul alpin.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul trecand

Am auzit infernul
Ca o rupere a unui stejar,
Probabil ca mergea undeva, la o nunta,
Si a trecut pe langa noi,
Am auzit infernul.

Nu semana cu un tropait de herghelie,
Ca v-as spune,
Nu era zgomotos,
Nu era maiestuos,
Parca se rupea un stejar,
Si-n ruptura urma sa se duca
Toate.

Nu era urat, ca v-as spune,
Avea treaba, a trecut, nu mai e.

Am auzit infernul, fiti pregatiti,
La intoarcere
Se va mai auzi o data
Ca o redesteptare a unui stejar
Ce a cazut odata
Si acum se aduna de peste tot,
Din toate obiectele in care a fost transformat.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de încape atâta ignoranţă într-un cap de dimensiuni normale?

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vândută în icoană

Abia zărindă-i clipa, miez ce-nfaşă
În triste-a sângelui priviri mioape
În încă alergarea vieţii ape
Purtăm mormântul propriu sub cămaşă.

Pe când sărutul este pe aproape
Femeie, şoapta ta e uriaşă
A taine-n diamant enoriaşă
Cu ruga-n întrebare ce încape.

Bârfindu-ne cu mâine racla seara,
Cu megieşii de eternităţi,
Adâncuri are umbra, statuara...

Din brâu tu frunza pân' la glezne dă-ţi
Spre-amor, apoi să ne cuprindă ceara
Vândută în icoană... Stih mi-arăţi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Tiranus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum plânge pădurea

Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...

Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Şi cum se cutremură-n urmă

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai înaltă înţelepciune la care poţi ajunge este atunci când ceea ce ai spus, să-mplineşti. Cât e de simplu, dar cât e de greu!

citat celebru din Vasile Conta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu tractoriştii

Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins farul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate

Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire
A ceasului de-odihna si de farmec.
Am inteles atuncea cat de searbad
Trec cateodata cantecele mele.
Si am simtit in cercurile-i grele
Cum remuscarea inima imi strange.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Si-n incordare, undeva sub glii,
Semintele si-a sevelor tarii
Vieti gingase, plapande, plamadeau.
Eu i-as fi strans la piept pe-acesti flacai
Si le-as fi spus intreaga mea mahnire,
Dar m-am temut ca poate-au sa se mire
Ca de-un zalud poet sentimental.
Taci, inima, opreste-ti glasul frant,
Ingandurarea-ti trista si amara
Ti-o umple cu arome de secara
Si cu sclipirea ochilor din jur.

Aduna-le acest cantec de pe gura
Si nu uita cum dupa munca dura
Flacaii, langa foc, pe aratura,
Cantau un cantec simplu ca pamant

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite!

Atât doresc în astă zi ploioasă:
Licoarea din cafeaua-amară, aburindă,
Iar ale tale braţe, trupul, să-mi cuprindă
Şi cald să-mi fie-n suflet şi în casă!

A tuberoză părul să-mi miroasă
Când gâtul mi-l găteşti cu colier de ghindă,
Atât doresc în astă zi ploioasă,
Licoarea din cafeaua-amară, aburindă!

Şi poate un pahar de tămâioasă,
Fiorul dragostei apoi să ne cuprindă,
În linişte-ascultând bătrânii cari din grindă,
Să-mi spui, ca-n tinereţe,, eşti frumoasă!"...

Atât doresc în astă zi ploioasă!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descurcăreaţa

Haina nouă o încape,
Că o scaldă în multe ape!

distih de Constantin Păun din Epigrama (1996)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamletiană

"A fi sau a nu fi-nsurat"
Cum e mai bine-acuma ştiu;
Răspunsul însă l-am aflat,
Ca toţi bărbaţii... prea târziu.

epigramă de Vasile Langa din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

M-a întrebat pădurea cea de fagi
Pe unde-ţi umbla pasii, ce mai faci?
Eu am răspuns c-ai survolat Ardealul
Şi-acum de sus privesti zambind oceanul.

Să nu îmi spui ca te gandesti la mine
Ar fi prea mult, nu joc la loterie.
La noi sunt ploi si ape se revarsa
O doina plânge toamna in hornul de la casa.

În rest.... e bine, suntem europeni
Aşa zic unii, dar nu de azi si nici de ieri.
Noi nu ne laudam cu aliati
Nu au comportamentul unor frati.

Şi pus la o rascruce de drumuri langa mare
Românul nostru bun a cam uitat se pare
Că marile puteri profita astazi doar
Geografic fiind la margini de hotar

Sa nu iti para rau ca ai plecat.....
Cobzarul a murit, nici hore nu-s in sat
Pe vechile morminte, tacerea este Doamna
Si frunze deseneaza covorul cel de toamna.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

catren

Despre catren

- Ce-o fi ăla, nea Ioane?
- Păi, tren cu patru vagoane.

distih de David Boia (15 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!