Pacea poate dura doar până se usucă lacrimile care au udat praful de puşcă.

aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselia usucă lacrimile omului, tristeţea - pe omul lacrimilor.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul mătură praful, praful de puşcă mătură omul.

antimetabolă aforistică de N. Petrescu-Redi (1 octombrie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privim istoria ca pe un tunel al timpului, săpat cu praf de puşcă.

aforism de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea cerne valori, războiul le ciuruieşte.

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un om fără inimă o poate trişa pe femeia care i-a furat inima.

aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (ianuarie 2009)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unii oameni, lumea îi măsoară doar până la aripi.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiranul ia măsuri să-ţí retragi plângerea, nu lacrimile.

aforism de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor te însoţeşte doar până la marginea cerului din tine.

aforism de N. Petrescu-Redi din suplimentul "Actualitatea culturală" (20 noiembrie 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotând în lacrimile noastre, rechinii de pe uscat se simt în apele lor.

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sângele încetează să mai fiarbă, lacrimile încep să dea în clocot.

aforism de N. Petrescu-Redi din La fereastra oglinzii (2000)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pacea moare, omul pare o fiară încolţită de proprii colţi.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf. Descoperitorului prafului de puşcă

Stă ici în groapă, ca-ntr-o cuşcă,
Cel ce ne-a dat praful de puşcă,
Dar n-are-astâmpăr. Negreşit
Imită ce-a... descoperit.

epitaf epigramatic de Georges de Brebeuf din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercăm să ne ferim ochiul de lacrimi; şi lacrimile - de ochiul lumii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu te poate înghiţi te aruncă în gura lumii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe roata călăului, pe roata olarului ajuns-au Horea şi Cloşca. Apă vie în oale şi ulcele sunt lacrimile lor.

aforism de N. Petrescu-Redi din Nopţi albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o cetate care poate fi cucerită cu o singură săgeată: femeia.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de oastea în care doar sabia lui Damocles este la înălţime!

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia? Floare care nu se mulţumeşte a fi doar "Regina nopţii".

aforism de N. Petrescu-Redi (2 februarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul creşte până nu mai ajunge cu mâna la stele.

aforism de N. Petrescu-Redi (iulie 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea doarme-n praf de puşcă!...

Pacea doarme-n praf de puşcă, iar zăpada-n gerul crunt,
Fierb frisoanele-n hotare, bat din pinteni, pas mărunt,
În amarnică-aşteptare, orologiu-i nemişcat,
De urgia ce miroase-a gloanţe,-a sânge şi-a păcat.

În pustiu cad ochii lumii, iar hotarele-n genunchi,
Plânge pâinea în covată, urlă marea din rărunchi,
Se cutremură Carpaţii, cerbii, coarnele şi-ascut,
Iar pădurile respiră plumbul glonţului pierdut.

Din ghetouri glaciare curg cerneluri sângerii,
Se diseacă, pe-ndelete, biata soartă, pe hârtii,
În clopotniţe de ceară, lumânări se prind în rugi,
Aduc liniştea pe care corbii-o vor pe buturugi.

Dacă-i cale de-nvoială, nicio lacrimă nu-neacă,
Iar de nu, batiste plâng, de oştenii ce le pleacă,
Osândiţi la greaua luptă, beau otrava din gamelă,
Pacea doarme-n praf de puşcă, iar războiul în turelă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!