Visez

Apari
Şi dispari
În univers.

Crezi,
Că visez
Fără sens?

Pot
Să mai scriu
Un vers.

Fugi,
De îndemn,
Când te chem.

Azi
Am uitat
Să iubesc.

poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Lumină...
Simt viaţă,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet şi-ai semănat iubire.

Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Şi pe a lor petale scriu că "te iubesc".

Zâmbeşti,
Când vrei din nou să mă revezi
Şi te aşezi la piept, să simţi cum bate
Lăcaşul dragostei adevărate.

Visez,
Când nu mai ştiu ce crezi,
Reverşi lumină asemeni unui zeu,
Ca să trăiesc cu tine-n gând mereu.

poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu cu inima...

De un timp anume ştiu ce e suferinţa
din înşelăciune, iubire, durere sau credinţa,
toate le pun în vers, dar aş vrea să tac
îngerii nopţii îmi spun să mă împac,
cu gândul meu şi locul unde-mi aştern,
cu îngerul credincios, duios pe care eu îl chem,
ce m-ajută să scriu cu inima fiecare vers,
bună să vă fie azi inima, ca să dau un sens...

poezie de Eugenia Calancea (20 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers sumbru

Dorinţă,
Nemuritoare eşti.
Stau să văd trecutul
Pe margine de-abis,
Poate mai creşte infinitul.

Suferinţă,
Negru Univers.
Nemijlocit mi-e cântul,
Plutesc şi vreau să cred,
Cuprins de jale şi de nostalgie.

Simt,
Prin vine curge apă
Cu miros de tămâie,
Şi se mai roagă trupul,
Că vrea să reînvie.

Strigă,
Ecoul morţii.
Când viitoru-aleargă,
Nu mai am viaţă,
Rătăcită, mor în neştire.

poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă şi dex-uri,
Mai simplu şi mai plin de inţelesuri,
Şi românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cuminţenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, aşezat în rânduri
Şi demn de-a fi citit... şi de răsplată.

Iubesc, în vers, şi rima şi măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea şi câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Şi lumea lor... de patimă şi vise.

În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ţine,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt totuşi - vise

În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniştit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,

După perdeaua neagră a norilor mai reci
Şi umbra ta dispare, „Tu” razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci braţele-mi sunt scurte şi nu pot să le-ntind.

Apari în altă noapte, dar... altfel precum eşti
Şi-mi răscoleşti în suflet cu totul alte veşti,
Ştiute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.

Apari ca o « Nălucă », te joci ca un „Nătâng”
Şi dispărând în noapte eu mă trezesc şi plâng.
Spre un destin mai „nobil” am porţile închise,
Căci zilele sunt „fapte” iar visele sunt... - „vise”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă

Duce-m-aş la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.

Duce-m-aş la tine-n suflet
să mi te compun romanţă
printre şoaptele din plânset
să te am dulce speranţă.

Duce-m-aş la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aştept
să apari, tu, înger blând.

Duce-m-aş la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu ştiam că-n Univers
eşti dulceaţa de pe buze.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce
să nu ştiu că-ţi sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

Nu poţi să spui că eşti perfect
Când tu nu poţi să înţelegi
Că de eşti om, eşti şi defect
Şi e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt şi zăpăcită.
De mă cunoşti, pe loc mă îndrăgeşti,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăceşti!

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, de ziua poeziei

Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă ştie,
Nu am niciun interes.

Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulţi bani.
O poezie bună
Dăinuieşte peste ani.

Vă îndemn pe toţi cu bucurie,
Să fim mai înţelepţi.
Hai azi să recităm câte o poezie
Şi să-i slăvim pe poeţi.

poezie de Vladimir Potlog (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc – îţi spun acum,
Te iubesc, ca un nebun,
Te iubesc – în vers îţi scriu;
Te iubesc de când te ştiu.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce – destul de probabil – s-a mai scris?

Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.

Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers şi să mi-l confunde unii cu o cugetare?

Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot eu să scriu cea mai bună
poezie din Univers. Degeaba!
Ca să ajungi la urechile oamenilor
trebuie să fii om şi nicidecum vers...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins şi ard în fiecare noapte
În dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Şi tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn întregul univers
Eu scriu şi m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt jar

sunt jar aprins si ard in fiecare noapte
In dimineţi cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu şoapte
Si tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viaţa, ţin cu disperare
De clipa care mi- a rămas
Mă voi topi intr-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu- i iertat de timpul
Ce ţine-n pumn intregul univers
Eu scriu si m-amăgesc cu visul
De a lăsa in urma mea un vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-AM SA POT

N-am să pot descrie în cuvinte
Înălţimea la care tu m-ai ridicat
Nici culmile ce mi le-ai indicat,
Drumul ce duce tot înainte.

Orice vers, mereu clarificat
Va aduce noi amintiri în minte,
Păstrându-le pe toate sfinte,
Pe tine care sus m-ai înălţat.

N-am să reuşesc să-ţi dau
Tot ce aş vrea din univers
De aceea în dileme tot mai stau.

Din când în când îţi scriu un vers,
Inspirându-mă din Heine sau Lenau
Rămânând din minte-ţi şters.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul din gând

nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.

desigur, nu e prea uşor
să stai la mâna zeilor,
să desluşeşti ce îţi şoptesc,
să nu crâcneşti când poruncesc,
să scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...

să fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,

un zeu care mereu mi-a fost
la vitregie - adăpost,
iar la durere - vraci ocult,
magie-n versuri şi tumult,
un zeu care mi-a dăruit
poemul fără de sfârşit,

un zeu cu suflet de copil
rugându-mă să fiu umil
atunci când lumea este rea
şi când povara este grea,
un zeu ce este-n fiecare,
în sentiment şi-n cugetare...

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Îmi place să simt cum simţeam mai demult,
Emoţii, fiori şi-al iubirii tumult,
E simplu, şi-o fac: închid ochii şi tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!

Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abţin să nu-ţi spun "Te iubesc!"
Am ochii închişi, dar nu sunt într-un vis,
Tu poţi să m-auzi, sunt real şi deschis,

Îţi scriu ce-am simţit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îţi caut surâsul şi-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,

Începi cu reproşuri, mă cerţi, apoi fugi
Te chinui c-un verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Eşti actor!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Îmi place să simt cum simţeam mai demult,
Emoţii, fiori şi-al iubirii tumult,
E simplu, şi-o fac: închid ochii şi tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!

Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abţin să nu-ţi spun "Te iubesc!"
Am ochii închişi, dar nu sunt într-un vis,
Tu poţi să m-auzi, sunt real şi deschis,

Îţi scriu ce-am simţit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îţi caut surâsul şi-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat cu-n poet filozof,

Începi cu reproşuri, mă cerţi, apoi fugi
Te chinui cu-n verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Eşti actor!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc...

Pentru că-ntregul univers
s-a străduit să mă ajute
să te găsesc...
înfloritoare vers cu vers...

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!