Zi de zi sunt mai dispus să cred că însuşirea de căpetenie a fiinţei umane nu este atât iubirea de sine, cât ura şi invidia faţă de altul.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Loredana Caia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşirea specifică omului e gândirea teologică.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul e taina finală; învinge acela care este dispus să moară.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este imperiul fiinţei umane.

aforism de Betty Marcovici (martie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim de blândeţea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a primit să moară de moartea înfiorătoare de pe cruce – nu pomenim. Însuşirea aceea e curajul.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cunoscut faptul că de la începutul creaţiei sale, sau a fiinţei sale sufletul omului este ca o tablă ştearsă şi are o facultatea prin care este dispus să primească forme sau intenţii ale lucrurilor, iar o asemenea facultate se numeşte intelect posibil;el se aseamănă cu materia, căci tot aşa cum materia este în potenţă faţă de diferite forme, tot aşa intelectul posibil este în potenţă faţă de cunoaşterile diverse. Însă intelectul este în act atunci când sufletul este desăvârşit de cunoaşteri sau de intenţii sau de intenţiile lucrurilor inteligibile: aşa încât, atunci când el doreşte, iese în actul acelui care înţelege şi produce acele intenţii care îi sunt prezentate în act, iar sufletul desăvârşit astfel şi dispus astfel se numeşte intelect în act.

Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacerea poftelor senzuale secătuise iubirea şi ne treziserăm faţă în faţă în adevăratele relaţii dintre noi, adică doi egoişti, cu desăvârşire străini unul de altul, fiecare dorind să dobândească pentru sine cât mai multă plăcere prin celălalt.

Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximitatea fizică prin situarea faţă către faţă nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spaţiul intim al fiinţei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar şi atunci cand tac, care sunt împreună chiar şi în distanţă. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am aşezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până şi cel mai banal cuvânt al meu, când reuşesc cu îmbrăţăşarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile şi tristeţile lui şi când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când şi el doreşte să-şi facă loc în mine şi când lumea lui începe să fie decorată de cromatica fiinţei mele.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia este una din cele mai profunde şi universale patimi umane, care stârneşte atât nemulţumire, cât şi duşmănie sau chiar ostilitate.

citat celebru din Bertrand Russell
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

invidie

Invidia este sora admiraţiei. Nu poţi invidia pe cineva decât dacă îl consideri într-un fel sau altul superior ţie.

definiţie de Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata mea îmi spune că proiectul militar "Star Wars" va eşua, şi cred că acest lucru atât de puternic, încât sunt dispus să-mi joc reputaţia profesională în aceast sens. Nu cred că cineva va construi vreodată aşa ceva.

citat din Dave Parnas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim cu imaginaţia cel puţin tot atât de mult cât trăim real – real însemnând ceea ce poate fi controlat şi confirmat şi de altul sau de alţii, în afara ta. Altminteri, cu ce, pentru individ în sine, e mai puţin autentic, mai puţin viaţă, ceea ce se-ntâmplă numai în sine însuşi decât ce i se-ntâmplă cu ştirea altora? Cu ce? Cu ce este mai puţin intensă dragostea unui om dacă ea este neştiută? Ba dimpotrivă. Este mult mai profundă, mai concentrată, faţă de-o iubire împărtăşită sau nu, dar materializată, adusă în planul realităţii, cea a martorului. Fiindcă din ea, din iubirea neştiută de celălalt, nu se risipeşte niciun strop în gesturi, în aşteptări, în vorbe care nu reuşesc totdeauna s-o exprime.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţia că lumea nu este perfectă, dispreţul faţă de oamenii imperfecţi, atât faţă de alţii cât şi faţă de sine însuşi, sunt vlăstare ale diavolismului. Perfecţiunea este o mare fericire atunci când ea reprezintă mijlocul de acumulare a iubirii pentru Dumnezeu, dar devine tragedie când se transformă în ţel unic.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este cea mai mare dintre tristeţile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice.

definiţie clasică de Gabriele D'Annunzio
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai că iubirea de sine este necesară şi benefică, dar este o condiţie sine qua non a iubirii faţă de alte persoane.

citat din Rollo May
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea cu cârpa numită steagul naţional este un factor emoţional şi sentimental şi pentru acel factor eşti dispus să omori un alt om şi acest lucru se numeşte iubire faţă de ţară ta, iubirea faţă de vecin...? Se poate observa că acolo unde intervine sentimentul şi emoţia, iubire nu este.

citat clasic din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitatea faţă de altul e imposibilă fără fidelitate faţă de sine.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îţi dă dreptul de a judeca pe altul? De unde această calitate supra-omenească? Este cineva dintre noi fără de greşeală? În genere, omul este înclinat a fi foarte iertător faţă de sine şi foarte aspru faţă de alţii.

Ernest Bernea în Preludii, Îndemn la simplitate
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât trupul, cât şi mintea şi psihicul fiinţei umane alcătuiesc, în realitate, o unitate.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa nu este un scop în sine; ţelul ei este însuşirea unui comportament corespunzător.

în Cartea transformărilor
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!