George: Statuia mi-a alunecat din mână și s-a spart. Părinții mei s-au uitat la mine de parcă încălcasem cele zece porunci. Chiar și în ziua de azi vorbesc despre asta. A fost unica experiență din viața mea care m-a oripilat... în afară de faptul că l-am văzut pe tata dezbrăcat.
replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vorbire, citate despre viață, citate despre tată, citate despre sculptură, citate despre prezent sau citate despre nuditate
Citate similare
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
mă înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai
mult mai târziu am aflat
că mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
să scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre somn
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre toamnă
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
O duminică fără sfârșit
l-am visat pe tata
avea vârsta mea (53 de ani)
cât a avut și când ne-a lăsat
mi-a zis
băiete
trezește-te
hai să mergem la târg
vaca ne așteaptă la poartă
hai să o vindem
o să luăm bani frumoși
să-i cumpărăm maică-tii o eșarfă
ție cărțile lui jules verne
mie un costum nou
iar de restul țigări
și m-am trezit
doar nu era să-l refuz pe tata
însă când am deschis ochii
am văzut o grădină plină de flori
ba chiar chiar și vaca de care pomenea tata
și vaca s-a apropiat de mine
m-a lăsat să o scarpin pe gât
apoi de fericire
s-a prefăcut într-un nor
iar când m-am uitat mai atent
l-am văzut și pe tata
un serafim îl purta în spate
și-i spunea:
nu-ți fie frică
lipește-ți mâinile de aripile mele
lasă-le moi
imaginează-ți că zbori
că doar e duminică
așa cum a fost și în ziua în care ai sosit
și care încă nu a trecut
dar tata nu-l asculta
încerca să aprindă aceeași țigară
și striga la mine
băiete
lasă visele
norii se adună pe cer
și nu e nimeni să-i vadă
hai
că o să luăm bani frumoși pe ei
o să-i cumpărăm maică-tii o eșarfă
și ție cărțile lui jules verne
hai
că-i duminică
moartea se hodinește și ea
are mâinile moi
un înger o învață să zboare
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre vârstă, poezii despre vaci sau poezii despre trecut
Dumnezeu, vis sau realitate
m-a privit în ochi și
mi-a numărat bătăile de inimă
ca și cum aș fi pierdut câteva
semnificația gestului
făcea parte
dintr-un
scenariu ascuns ochilor
privirea sa mută mă trecea
dintr-un gând într-altul
traversând pustietatea din mine
am avut impresia că am murit
era prima oară când
m-am văzut
alergând prin copilărie
pe un drum către ceea ce am fost
l-am văzut pe tata punând
țigle pe casă
mama întindea rufele la uscat
fratele cel mic
îmi fura din bomboanele
puse sub pernă
Dumnezeu
cocoțat pe un nor
îmi vorbea din priviri
eu îmi țineam inima în mână
și zâmbeam
sunt sigur că am fost eu
dialogam cu mine
cu tata cu mama
cu fratele cel mic
și cu Dumnezeu
sunt eu
mi-e dor de atunci
mi-e dor de mine
mi-e dor de ai mei
mi-e dor de voi
mi-e dor de Dumnezeu
trist
îmi pândesc amintirea
timp în care
citesc pe silabe iubirea și
neputința de a mai fi
ceea ce am fost...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre realitate, poezii despre mamă, poezii despre lectură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gordon Deitrich: Porți mască de așa mult timp încât ai uitat cine ești cu adevărat.
Valerie: Știu că nu o să reușesc să te conving că acesta nu este unul din trucurile lor, dar nu îmi pasă. Sunt eu. Mă numesc Valerie. Nu cred că mai am mult de trăit și vroiam să povestesc cuiva despre viața mea. Aceasta este singura biografie pe care o voi scrie vreodată și, Dumnezeule, o scriu pe hârtie igienică. M-am născut în Nottingham în 1985. Nu îmi amintesc prea multe despre acei primi ani din viața mea, dar îmi amintesc ploaia. Bunica mea avea o ferma în Tottle Brook și obișnuia să îmi spună că Dumnezeu se afla în ploaie. Prima mea prietenă am intâlnit-o la școală. O chema Sarah. M-au atras încheieturile ei. Erau frumoase. Am crezut că ne vom iubi pentru totdeauna. Îmi amintesc că profesoara noastră ne spunea că este doar o perioadă a adolescenței pe care o depășim cu toții. Sarah a reușit. Eu nu. În 2002, m-am îndrăgostit de o fată pe care o chema Christina. În anul acela am mers la părinții mei. Nu aș fi putut să fac asta dacă Christina nu m-ar fi ținut de mână. Tata nu s-a uitat la mine. Mi-a spus să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Mama nu a spus nimic. Dar nu am făcut nimic altceva decât să le spun adevărul. A fost acest gest egoist? Ne vindem integritatea pe nimic, dar este singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Este ultima bucățică din noi. Dar în cadrul acelei părți suntem liberi. Am știut întotdeauna ce vreau să fac cu viața mea și în 2015 am apărut în primul meu film. A fost cel mai important rol din viața mea. Nu mulțumită carierei mele, ci pentru că așa am întâlnit-o pe Ruth. Încă de prima dată când ne-am sărutat am știut că nu mai vreau să sărut alte buze în afară de ale ei. Ne-am mutat într-un mic apartament din Londra. Aceia au fost cei mai frumoși ani din viața mea.
replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre sărut, citate despre ploaie, citate despre iubire, citate despre frumusețe, citate despre adevăr sau citate despre școală
1 Iunie (poezie pentru oameni mari)
Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:
De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...
Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;
Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;
La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;
Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.
Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;
Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...
Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
- poezii despre copilărie
- poezii despre școală
- poezii despre vorbire
- poezii despre toleranță
- poezii despre tinerețe
- lecții de engleză
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre ochi, poezii despre culori, poezii despre verde, poezii despre rouă sau poezii despre păr șaten
Nori
S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta știu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.
Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineții,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".
L-am ascultat și am zâmbit,
în lacrimi,
încredințându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credință, inima-mi
umplând.
M-am ridicat și am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
și le-am trăit, privind cu
demnitate
la viața mea, ce n-a fost fără
rost.
Așa că, norișorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
și îl trimit să mângâie verzi
brazi,
crescuți în stânca-n care mă
cioplesc...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre zâmbet, poezii despre prezent, poezii despre odihnă sau poezii despre naștere
Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre castraveți sau poezii despre zoologie
To Kuny: Bună seara, comandante! Te așteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteți?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept să spun, da. Nu mă așteptam să vă găsesc aici la ora asta; nu știam că veți veni. De ce nu m-ați anunțat, nu v-aș fi lăsat să mă așteptați. M-aș fi grăbit, să ajung mai repede...
To Kuny: Ușurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aștept de prea mult timp și nu te-am anunțat, pentru că nu era nevoie, așa că, liniștește-te! Am venit să vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick și Maria, mai mult din cauza mea, să știți că a fost doar o mică neînțelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina și m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Și aș vrea să vă conving și pe dumneavoastră, dacă se poate, că n-am avut nici o clipă intenția de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, țin foarte mult la ea și n-aș fi putut să...
To Kuny: Liniștește-te, dragul meu. Nu de asta mă aflu aici, nu despre asta doream să discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai să abordăm și acest subiect. Știu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrățișați, fiul meu a ajuns fără să-și dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat și l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deși inițial nega că s-ar fi întâmplat totuși ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi așa cum credea el în acele momente, că nu avea motive să fie gelos. Știam eu că trebuie să fie o neînțelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Și știu că s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, știți...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare, citate despre încredere, citate despre seară, citate despre păr blond, citate despre ore, citate despre gelozie sau citate despre dreptate
Baladă
Aveam mândrie, când aveam și tată,
Chiar deși, nu m-a crescut,
Știeam că-i tânăr și frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...
Puține ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.
Chiar dacă, de puține ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenți,
Tata a plecat, în lumea celor drepți.
Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas și-un frate.
L-am căutat cu multă stăruință,
Și l-am găsit, în sat necunoscut.
Îmbrățișându-ne cu mare dorință,
Inima oleacă m-a durut.
Iar mama lui, adică concubina tattii
Cu lacrimi m-a îmbrățișat,
Cu scuze, că-l lua-se-n rate
Cu daruri și pomeni m-a cadonat.
Eșit-am cu emoții din ogradă,
Nimic de frate nu mă leagă,
Parcă am fost într-o baladă,
Povestesc la lumea-ntreagă.
Balada, este adevărată,
E trăită și uitată.
De Dumnezeu îcurajată,
Domnu-mi este al meu tată.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sat, poezii despre perseverență sau poezii despre mândrie
Prea bun(ă), prea ca la țară!
Zăcea în șanț, căzut pe spate
Și dezbrăcat pe jumătate;
Am încercat să-l scot afară,
Dar mi-a strigat că nu se poate!
Avea palincă într-o glajă
Din care bea cu voluptate;
Mi-era și ciudă, dar și milă,
Deja era pe înserate
Și n-aș fi vrut să-l las să moară
Așa, lipsit de demnitate;
Am așteptat să nu mai miște,
Pe urmă l-am luat în spate,
Dar s-a trezit în clipa aia
Și m-a lovit cu sticla, frate,
Iar sticla lui s-a spart în capu-mi
Și țuica lui mi-a curs pe toate
Ce le purtam atunci pe mine
Și-acuma-s ude, îmbibate
Și trebuie să merg acasă,
Să-i spun nevestei: nu mă bate,
Că, dacă-mi poți găsi vreo vină,
E mult prea marea bunătate!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre soție, poezii despre senzualitate, poezii despre seară, poezii despre nuditate, poezii despre moarte, poezii despre căsătorie sau poezii despre bunătate
BALADĂ
BALADĂ
autor Ludmila Maciuga
Aveam mândrie, când aveam și tată,
Chiar deși, nu m-a crescut,
Știeam că-i tânăr și frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...
Puține ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.
Chiar dacă, de puține ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenți,
Tata a plecat, în lumea celor drepți.
Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas și-un frate.
L-am căutat cu multă stăruință,
Și l-am găsit, în sat necunoscut.
Îmbrățișându-ne cu mare dorință,
Inima oleacă m-a durut.
Iar mama lui, adică concubina tattii
Cu lacrimi m-a îmbrățișat,
Cu scuze, că-l lua-se-n rate
Cu daruri și pomeni m-a cadonat.
Eșit-am cu emoții din ogradă,
Nimic de frate nu mă leagă,
Parcă am fost într-o baladă,
Povestesc la lumea-ntreagă.
Balada, este adevărată,
E trăită și uitată.
De Dumnezeu îcurajată,
Domnu-mi este al meu tată.
10.04.2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
O parte din mine
Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii și viața fulger au trecut
Mi-a bătut un ram în geam
Privește afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns
Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut
Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineața asta apare
În pâinea cu sare și vin
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre păr, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre perle sau poezii despre dimineață
Idilă
Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.
A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.
Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.
La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.
Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.
De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Astăzi este ziua mea
Astăzi, este despre mine,
Deci, vă spun cu dragoste,
Cuvinte de bine.
Deci, pe rând vă mulțumesc,
Pagina că mi-o citiți
Vreau să știți, vă prețuesc,
Că și voi mă prețuiți...
Fiindcă azi e despre mine,
Vă aștept la o cafea,
Am și niște merindine,
Într-un coș de catifea.
Vă aștept pe iarbă verde,
Pe-o poiană, între flori,
Am să am buchet în mână,
Ce l-am strâns mai de cu zori.
Chiar alături, e izvorul,
Zgomotos curge la vale,
Lângă mine, este dorul,
Ce mi se așterne-n cale...
Azi, am să alerg prin iarbă,
Am să cânt cu păsărele,
N-am să am prea mare grabă,
Din rouă, o să-mi fac mărgele...
Azi la mine-i sărbătoare,
Es din casă mai devreme.
Din poiana cu cicoare,
Cine vrea,... o să mă cheme....
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre văi, poezii despre sărbători, poezii despre păsări sau poezii despre mulțumire
Tata a sădit în mine un imens respect față de istoria locurilor. Avea un înnăscut talent de povestitor. Mi-amintesc despre Ștefan cel Mare mai mult din cele auzite de la tata decât din orice pagini am citit după aceea... Mi-a dăruit o credință de unică dimensiune în valoare, în tradiție. M-a îndreptat spre Liceul Național, temelia construcției mele intelectuale. Tata, dascălul meu, mă întreba zilnic: "Câte cărți ai citit azi? Câte game ai făcut?". E mai bine de jumătate de veac de când caut să răspund la aceste întrebări.
Iosif Sava în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre Ștefan cel Mare, citate despre valoare, citate despre tradiții, citate despre talent sau citate despre respect
Știu că: m-a acuzat fără temei, s-a purtat urât cu mine, m-a batjocorit, însă nu asta m-a durut, ci faptul că el suferea.
aforism de George Geafir din revista "Ramuri", nr. 3-4 (1997)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre batjocură
Clipa î
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere sau poezii despre promisiuni
Măgărița bătrână
E bătrână măgărița care ne-a arat ogorul atâția ani.
Am înțeles asta-n ziua când s-a poticnit în genunchi pe picioarele din față,
iar cotiga a fost împinsă la deal de Tata,
folosindu-se de toată puterea lui.
În seara aceea, Tata i-a îmbrățișat picioarele subțiri,
ca un om care își trece brațul peste umerii unui vechi prieten.
A spus: "Suntem bătrâni, și tu, și eu."
De-acum, măgărița-și dea seama că nu ne mai era de nici un folos
și și-a pierdut interesul pentru apă și fân.
Blana, numai zdrențe, pe care o purtase toată viața
avea o cicatrice, de pe care căzuse părul, de mărimea unei palme.
I-am cerut tatei să o ducă la iarmaroc,
dar, înspre seară, s-au întors împreună,
asemeni unei tinere perechi, forțate de părinți să divorțeze,
părăsind casa în zori și revenind, timizi, în amurg.
În ziua următoare, am ieșit afară
și am văzut măgărița cu bărbia sprijinită de gard;
m-a chemat cu o voce tremurată, atât de îndepărtată și de tristă
dar Tata a spus că el știe ce-a intenționat să spună.
poezie de Niu Qingguo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe sau poezii despre voce
Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)
nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
și nici
ultimele îmbrățișări
știu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a șoptit
întoarce-te în lumină și
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
și vei fi tu însuți
așa e
când răsare soarele
în orașul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!