Este făcut pentru a-ţi frânge inima. Jocul începe primăvara, când totul este din nou proaspăt şi înfloreşte în vară, învăluind după-amiezile şi serile, şi apoi îndată ce vin ploile reci, se opreşte şi te lasă să înfrunţi toamna singur.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

O educaţie liberală este inima unei societăţi civile şi inima unei educaţii liberale este procesul învăţării.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara – poem diamant

Anotimpul
în care
natura se trezeşte
din nou la viaţă
şi totul înverzeşte, înmugureşte, înfloreşte,
iar păsările călătoare vin
din nou acasă
vestind sosirea
Primăverii!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de ceai

Flori de ceai şi eşarfe groase,
Pe mese, dovleac şi mere coapte.
Roşu vin sorbit de pe buzele noastre,
Izul lui Eros în nările noastre.

Viaţa-i o vioară ce-şi plânge simfoniile,
În parcul poet în după-amiezile,
Când toamna croieşte rochii din frunze,
Şi poeţii caută-n parcuri muze...

În serile de toamnă mi te dăruiai...
În nopţile plumburii, tu mă iubeai...
E frig, şi-a noastră dragoste,
O frunză de toamnă este...

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este de ajuns să oferim o varietate de cursuri. Trebuie să ne asigurăm că studenţii nu mănâncă doar la un capăt al mesei.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Oana Andreoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

învăţare

Învăţarea este o artă instinctivă, care nu neglijează potenţialul, care tânjeşte după realizări, este un moment de pauză, un proces unitar.

definiţie de A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de iubire

Vindecată de un suspin
în nopţile care vin
iar iubirile nescrise
au intrat la tine-n vise,
iar în jocul de iubire
totul este fără oprire
lasă visul să te-aleagă
o mireasmă neudată.
Stelele priveau la noi
agale luna ne privea vioi,
ca o flacără arzând
ce-mi lasa un singur gând.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena! Nu pleca... Rămâi...

Ai dispărut odată cu iarna cea lungă.
Poate ţi-a fost frig şi...
Nu mai poţi privi
fulgii reci de nea ce plutesc
în sufletul meu.

Am plâns...
Nu mai am lacrimi,
Apoi… am tresărit când ai
reapărut pe razele
vesele ale soarelui strălucitor,
în inima mea.

A venit primăvara.
Au apărut ghioceii iar
irişii mei te-au fixat
pe retină pentru totdeauna.

Aş vrea să rămâi,
chiar dacă arşiţa verii
care vine te va îndemna la o
plutire mai romantică
pe "Aripile Vântului".

Izvorul lacrimilor, pe
care mi le-ai făcut reci,
te va răcori în piscina
sufletului meu.

Nu pleca... Rămâi...

Toamna argintie cu
mireasma roadelor,
nu este departe,
ne cheamă să pregătim hambarele,
să adunăm boabele,
să depozităm amintirile,
să reîncărcăm bateriile
şi să ne asigurăm căldura
sufletului pentru
lunga iarnă a dorului.

Nu pleca... Rămâi...
Rămâi... Te iubesc.

Dar... Drumul ei
Are un singur sens…
Nu se mai întoarce...

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, Lacrimi de dor (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mult mai bine să gândeşti din punct de vedere istoric, să-ţi aminteşti de lecţiile trecutului. Astfel, este mult mai bine să înţelegi puterea ca fiind făcută şi din înţelepciunea de a ştii când să nu foloseşti toată puterea pe care o ai. Este mult mai bine să fii o persoană care ştie că dacă îţi foloseşti puterea cu măsură, vei reuşi să îi conduci pe alţii cu mult mai bine şi cu mai mult succes.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi singura certitudine este că totul se mişcă. Când ştiinţa şi raţiunea nu ne pot ajuta, un singur lucru ne poate salva: conştiinţa noastră. De aceea avem nevoie de o Ecologie a Sufletului!..
Cine crede în minuni, să ridice mâna!!! Apoi ridică din nou cine a înţeles ce înseamnă să ai credinţă.
Şi apoi din nou cei care spun că nu cred în Dumnezeu, dar înţeleg "cine" ESTE EL!!! Da, pentru că dacă spui că crezi sau nu în ceva sau în cineva, trebuie mai întâi să ai o idee clară despre asta şi măcar să ştii exact despre cine sau despre ce vorbeşti..!

Camelia Opriţa în Ochii pământului sunt în ochii cerului (noiembrie 2011)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou este nou şi, totuşi, în acelaşi timp, este deja vechi, îmbătrânit de tot ce ni s-a întâmplat fiecăruia de-a lungul vieţilor noastre. Anul Nou este precum apa pură a unui izvor de munte ce se amestecă cu apele stătătoare pe care le întâlneşte în jos; este nou şi, totuşi, nu este întru totul nou, pentru că este trăit de fiinţe umane împovărate de trecutul lor. De aceea, deşi totul este nou, bărbaţii şi femeile nu reuşesc niciodată să trăiască în el o viaţă cu totul nouă.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitoarea

În camera cu vedere la partea din faţa casei,
Unde lumina se frânge, iar teii umbroşi ating cu frunzele fereastra,
Fiica mea scrie o poveste.

Mă opresc pe casa scării, ascultând
Prin uşa închisă ţăcănitul maşinii de scris,
Asemănător celui făcut de un lanţ tras peste o copastie.

Deşi tânără, lucrurile adunate
În viaţa ei au un volum mare, iar unele sunt grele:
Îi doresc o călăorie plină de noroc.

Dar acum ea este cea care se opreşte,
Ca şi cum mi-ar respinge atât gândul, cât şi simplitatea acestuia.
Nemişcarea se dilată – şi-n ea

Parcă întrega casă a căzut pe gânduri;
Apoi începe iarăşi să lovească
Literele, pentru a interveni din nou tăcerea.

Îmi amintesc de sturzul care, stupefiat,
S-a pomenit chiar în acea cameră, acum doi ani;
Cum ne-am strecurat înăuntru, am deschis rama geamului

Şi ne-am retras, să nu-l speriem;
Şi cum, pentru o prea lungă jumătate de oră, prin uşa întredeschisă,
Am urmărit lucioasa, sălbatica, întunecata

Şi iradianta creatură
Năpustindu-se către lumină şi căzând mereu ca o mănuşă
Pe duşumeaua dură sau pe birou;

Şi aşteptând apoi, zburlită şi însângerată,
Pentru şansa de a încerca din nou; şi cât de bucuroşi
Am fost când, pe neaşteptate,

S-a înălţat de pe spătarul scaunului,
Şi în zbor planat, direct prin fereastra din dreapta,
A evadat dincolo de marginea acestei lumi.

Întotdeauna, draga mea, totul este o problemă
De viaţă şi de moarte, deşi eu uitasem asta. Îţi doresc
Ceea ce ţi-am dorit şi mai înainte, dar mai apăsat.

poezie de Richard Wilbur, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este oglinda copilăriei în care totul e proaspăt şi curat.

citat din Roxana Baranga
Adăugat de Baranga
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele bune, văd meseria de preşedinte ca aceea a unui dirijor de orchestră. În zilele întunecate, seamănă mai mult cu un ambreiaj - angajarea motorului pentru a transmite un efect de mişcare, în timp ce forţa de frecare creşte.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul face parte din Jocul Divin. Totul este Divinul. Totul apare şi este jocul Lui. Dar, dacă tu rămâi ancorat în ceea ce este trecător, temporar, schimbător, atunci vei cunoaşte suferinţa. Vei avea sentimentul de pierdere - viaţa, moartea, boala, toate aceste lucruri, vor deveni pentru tine concepte puternice. Dar, dacă rămâi ca şi Conştiinţa însăşi, vei vedea că totul trece.

Mooji în Învăţătura înţelepţilor
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncaţi peste-acoperişuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurişuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie şi râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-şi să bată.

O să vină toamna, inevitabil şi sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent şi himeric
În nopţile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veşted arzând peste nări.
Anotimp descleştat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde şi stări.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima se aseamănă unei flori, parfumul său fiind nectarul iubirii. Când medităm, noi atingem sursa acelui parfum, iar inima noastră devine atât de plină de iubire, încât ea începe să iradieze acea iubire din întreaga noastră fiinţă. Este ca şi cum noi devenim iubirea însăşi, şi acea iubire curge din noi, învăluind lucrurile şi oamenii din viaţa noastră cu parfumul ei delicat.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toamna în priviri

iubirea ta este poemul

în care toate verbele sunt

un singur şi atotcuprinzător cuvânt,

ne înghite pe amândoi

cu deşertăciunea lumii,

lasă despletite toamnele,

sărutul astrului

ne soarbe trupurile goale,

ploile ne cresc pe umeri aripi

cu care sfâsiem tăcerea pădurii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălii cred că au talentul de a dărui; acest lucru îi conduce cu aceeaşi dorinţă nestăvilită care îi face pe alţii să creeze o operă de artă, un târg sau o clădire.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seri şi nopţi de vis

Mulţi cred că iarna acoperă tot urâtul
şi primăvara îl pune din nou sub ochi,
dar nu-i nicio grabă să-l înlăture
ambele anotimpuri viu colorate,
ne umplu interiorul cu bucurii,
ne lasă cu inima în palme
şi cu visele în buzunare.

Primăvara pe care o aştept are culoarea iubirii
şi surâde-n săruturi odată cu frunzişul crud
în foşnetul risipit prin aerul solar.
Voi îmi cereţi să nu ocolesc nicio plăcere,
să nu las clipele să se spargă irosite
în serile şi nopţile de chitare verzi
şi sunete de liliac înflorite-n silabe
pe care le-n şir la gâtul iubitei.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra timpului

Urmele paşilor tăi
sunt încrustate adânc
în zapada sufletului meu.
Te-am aşteptat o viaţă,
să-ţi odihneşti o clipă inima lângă inima mea,
desenând cu braţele aripi de îngeri.
Apoi ai plecat,
scuturându-ţi picioarele a blestem.
Clipe viscolite
vor troieni totul în uitare.
-Aşteaptă primăvara!
"îngână timid speranţa".
Primăvara?
Gheţarii veşnici ai indiferenţei tale
vor pluti pe apele sufletului meu
atât de reci... atât de grei...

poezie de Valeria Moroşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!