Sonetul fornicației II
Ne-mpreunăm, adesea, cu geamurile-nchise,
Iar de pornești în strigăt, mai tare dau combina
Să nu te-audă blocul; când ard precum benzina
În sângele-mi albastru ce-n vene sparte mi se
Ridică până-n creștet, înfulec savarina
Din palma tremurândă, și-apoi m-arunc în vise,
La fel, pe-aceeași undă ce-n aburi zugrăvise
Pereții încăperii ce m-au ascuns de vina
De-ați fi produs convulsii - șoptești uitată-n glas
Și îmi oprești ocheanul s-ajungă-n galaxie,
Când eu mai dârz și trainic spărtura nu ți-o las,
Intrând cu mari emoții, parca-aș intra în glie,
Dar umezind răstoacea, mă lepăd de impas
Și-eliberez din tine o-ntreagă herghelie.
sonet de Ionuț Popa (25 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Mi te strecori prin vene...
de ce îmi umpli golul cu rușine?
din noul stârv se-nalță tot mai mult
un nor astenic ce-n curând va ține
pe alt sărman... răzleț te mai ascult
străină umbră ce-mi alini tortura
de-a te avea pe veci sub ochiul meu
cum îți stropești cu sângele-mi gravura
și încrustezi o teamă în nucleu
mi te strecori prin vene ca o nimfă
îmi rupi costumul - ghiara ți-o înfigi
cu sete-n pântec și de-ai bea din limfă
să te mai pierzi pe drum să nu mă strigi...
din ce adâncuri te ridici pustie
să mă-ntărești când nu mai pot a scrie?
sonet de Ionuț Popa (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rondelul micului jocheu
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluș și de ponei
Și-un bici ca și Sfântul Ilie;
Cu el îi îndemna pe ei
Să meargă pe vasta câmpie
Din chiar buricul camerei,
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluș și de ponei.
Micuțul să fie OK,
Purta o șapcă maronie
C-un cozoroc la șmecherie
Întors, la fel ca la jochei...
Avea o-ntreagă herghelie!
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?...
De ce vrei să pari bun
Când gândul ți-e murdar?
De ce să faci taifun
Când sufletu-i amar?
De ce să urci spre cer
Când aripi nu mai ai?
De ce să fii hingher
Când poți zbura în Rai?
De ce la orice pas
Durerii să-i dai glas?
De ce să plângi de dor
Când totu-i trecător?
De ce să nu zâmbești
Trăind ca în povești?
De ce să te oprești
Când dragoste primești?
De ce sa-ti pară vis
Al clipei Paradis?
De ce-n coșmar să stai
Când șanse crezi că n-ai?
De ce ți-e frica trează
Când Domnul te vegheaza?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arbore genealogic (Sonet LXXV)
Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.
De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.
Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,
când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.
sonet de Ionuț Popa (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Angst II (epilog)
de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți să bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Dezbracă-mă de tine...
Disimulezi plăcerea când de-al tău piept o limbă
Încolăcită, sfoară, te-atrage din Eden
Și-ți încălzește duhul - purtării tale-i schimbă
Portretul de fecioară. Ești toată-un erogen
Abis în care gândul mi-l adâncesc în taină
Și-aplec cu dânsul teama de-a nu te fi lovit
C-o pasiune strâmbă, purtând precum o haină
Golașu-ți trup ce fi-va de ochiu-mi istovit.
Din solitare dâmburi voi ridica stindarde,
Stabilopozi, columne din carnea-mi să-ți proptesc
Iubirea ce-n străfunduri străine n-o mai arde
O alta-nstrăinare din alt nimic trupesc.
Dezbracă-mă de tine și-mbracă-mă din nou,
Să-mi fii întotdeauna cum coaja-i pentru ou.
sonet de Ionuț Popa (22 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când între noi distanța...
Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.
Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.
Să rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.
E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Silentium!...
Taci molcolm, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără și pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci și ia aminte doar.
Simțirea cui să ți-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alții te-au și înțeles.
Un gând rostit e un eres...
Nu sparge unda de cleștar,
Tu taci și soarbe-i vlaga doar.
Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas și când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci și ia aminte doar.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvâcnirile, iubito
Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.
Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.
În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.
Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ecce Homo
Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.
Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.
Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?
poezie de Ionuț Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
De ce-n cenușa urii scormonim?!
Sătulă sunt să văd atâta ură,
Când doar iubirea lumii-i este cheia.
Mult prea puțini i-ațâță azi scânteia,
Înăbușind-o în afundătură.
Dușmani iubirii, cine sunt aceia,
Lovind-o-n creștet?! Oare de ce-ndură?!
Câte mârșave planuri concepură,
Sporind tristețea lumii, nu nedeia?!
Mi se strecoară-n minte întrebarea:
De ce pe prag de viitor dormim,
Și unde prunci găsi-vor alinarea?!
De ce-n cenușa urii scormonim
Și-n primul rând am așezat teroarea,
Când noi vrem să iubim, nu să murim?!
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
Când lipsești, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecățile știi când le pornești, dar nu și când le oprești.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinit vorbă hazlie
Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existența îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ți lacrima rotundă.
Îți e privirea de altar și trează
îți este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morții s-o ascundă,
clepsidra încă să nu știe oază.
Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coșciuguri neființe ce-și ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a liniște să intre.
Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osmoză
Și dacă tot ne-ai "osmozat": tu ca poet, noi cititori,
consider că ar fi păcat să nu simțim ai tăi fiori!
Tu, zi de zi, vii și ne-ncânți cu așteptate poezii,
de jale și de dor le cânți celor cu suflete pustii.
Și bucuria este mare când versul tău e ca un foc
ce dă răspuns, fără-ntrebare, la tot ce-n inimi are loc.
Ai intuit că-n cititor se mistuie ce vrei să spui,
pe mine m-ai făcut dator și nu vreau să-mi pun lira-n cui.
Ne acordăm pe-aceeași undă, leacuri și vise împletim,
profundă, gravă și fecundă fie osmoza ce clădim!
Și dacă sufletu-nsetat se-adapă la al tău izvor,
fii fericit, prin ce-ai creat o să devii nemuritor!
Iar ca răsplată-n mod subit obții al vieții atestat:
iubește ca să fii iubit și iartă ca să fii iertat,
cinstește ca să fii cinstit, respectă să fii respectat,
dorește ca să fii dorit, stimează ca să fii stimat,
unește ca să fii unit, ajută să fii ajutat!
sfințește ca să fii sfințit și astfel vei fi lăudat!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sufletul plânge așa, ușor,
Poate după Tine.
Însă Tu ești ca apa ce-i cuprinsă
Dincolo de nori:
Nu ești nici ploaie lungă,
mocănească,
tristă
Nici recea cădere de apă,
Ce toamna te-neacă,
Ci poate că ești
Caldul respir al cerului către glie,
Ce-n zori,
Înainte de soare,
Cu Aurora se joacă.
Apă ești și apă împrăștii,
Apă Vie ce-n vin se preface.
Și nu simt a Te fi pierdut printre sloiuri...
Poate că ești volbura furtunii
ce-n mal de bazalt,
Poartă orice falnic catarg, spre înalt.
Nu mai știu Ce ești
Doar că apa Ta mă face
Sa fiu viu,
Din spre trecut, spre prezent,
găsind o cale răsare
Spre a făuri viitorul
Care îți poartă chipul.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul senectuții
De glume bune încă mi-e aminte
Și-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă țin tare și-ncă nu mă las.
Rămase ascuțită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Și-oi râde până-n cel din urmă ceas.
E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Și umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă și poticnesc printre cuvinte.
Și chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.
rondel de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-un timp
De-un timp în mine se ascunde
Un prunc firav... Plânge-n adânc...
Se pierde în copilărie,
În al tăcerilor amurg...
Nu, nu-i bolnav! E doar o umbră
Trăind cu mine-n orice clipă,
E centrul pineal ce-n ere
Ca o speranță se ridică...
Tăcut și blând se înfiripă,
Trup nou ce-n trupul sfârtecat,
Trofeu prin mâine se ridică...
În alte timpuri întrupat,
La braț cu noua mea făptură,
Venind din minus infinit,
Eu șterg păcatul omenirii
Ce-n nopți târzii te-a zămislit.
În lupte aprige prin lume
Cu 'cela ce m-a ruinat,
Câștig, căci pruncu-i arma care
Spre transcendent m-a înălțat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcând
Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ți întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abține să ți-o sărut, nici mort.
Să-ți iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un șarpe de tine se va ține;
Să mai oprești o gură de măr și pentru mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!