Cât putem fi de orbi şi de surzi cateodată unii dintre noi, prin faptul că nu vedem şi nu auzim cum trece viaţa pe lângă noi. Doar la bătrâneţe realizăm asta, când chiar nu mai vedem şi nu mai auzim.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi dintre noi nu "vedem" sau nu vrem să vedem şi partea de umbră nevăzută care ne urmează şi ne aparţine!

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul sferelor

Ca sub un clopot ne înlănţuim trupurile,
Ne vedem şi nu ne vedem,
ne auzim şi nu ne auzim,
sângele ne picură prin vene
ca un balsam ţintuind
peceţi nevăzute.

Străjerul timpului ne ţine
disperat,
atârnaţi deasupra norilor;
nu mai plouă, nu mai ninge,
toate anotimpurile s-au perindat
într-o singură zi
ca-ntr-un carnaval de Rio.

Un cântec al sferelor
ne ţine înlănţuiţi
în clepsidra
fulgerată de timp,
..................
tu şi eu,
ca un vis colorat,
iubindu-ne.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erica: Posibilităţile sunt constante în viaţă. Putem să fim curajoşi şi să întrecem limitele. Sau putem să dăm înapoi. Putem să stăm pe loc şi să vedem cum viaţa trece pe lângă noi. Uneori ne gândim că nu avem nici o posibilitate, când, de fapt, nu este adevărat. Întotdeauna există o posibilitate.

replică din filmul serial În mintea Ericăi
Adăugat de Corina Onofrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă aşa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viaţă, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esenţial şi mai clar decât ce putem vedea noi înşine despre noi.

Andrei Şerban în revista Yorick (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre noi l-am eliminat pe Isus din faţa ochilor noştrii, dar când închidem ochii, dacă ne gândim la el, îl vedem. Din mintea noastră nu am reuşit să-l scoatem.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne zbatem mai mult sau mai puţin cu multă trudă şi mare sârguinţă să demonstrâm ceea ce nu putem, unii din noi. Asta va rămâne după noi?

Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua nopţii – adaptare

Ne-ncredinţăm că suntem
Când iubim!
-Zicea poetu’n versul său-
Şi’oricât de-adânc în noapte-am fi
Suntem în zi.
Dar de se-ntâmplă să-ncurcăm
Faţeta urii şi-a iubirii,
Cu ochi stâncoşi ne poticnim
Şi chiar de eşti Tu pretutindeni
Noi nu te-ajunge.
Sălaş în Tine nu avem
Sfânt Elohim.
Când Tu vorbeşti
Străină vorba-ţi auzim.
Când noi grăim, străin ne eşti.
Bujorii mari au înflorit
Şi roşul lor se scurge pe tulpini
Cu nori în ochi privim lumina lor,
Şi n-o vedem.
Parfumul mângâie întregul câmp
Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nţeles.
Tânjim să ne iubească cineva
Când Tu ne-ai dăruit şi flori şi câmp
Şi gândul Tău şi vorba Ta.
Şi noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.
Şi chiar de eşuăm, noi să iubim
Şi chiar de nu vedem- vedem.
Şi chiar de nu simţim- simţim.
Şi-aşa cum şi poetul şi Ioan spunea:
Oricât de-adâncă noapte-ar fi,
Atuncea când iubim, e zi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi grija lui e pentru noi un vis urât

Şi grija lui e pentru noi un vis urât,
şi glasul lui o piatră ni se pare –
am vrea să dăm la vorba-i ascultare,
dar ca prin vis o auzim, şi-atât.
Căci între noi vuieşte mult prea tare
drama cea mare, ca să ne-nţelegem.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Suntem mai depărtaţi ca-n depărtare,
chiar dacă strâns iubirea ne-a-mpletit;
de-abia când pe această stea el moare,
ştim că pe-această stea el a trăit.

Acesta-i tatăl pentru noi. Şi eu – eu
să-ţi spun tată?
Ar fi să mă despart de tine nu odată,
de mii de ori. Eşti fiul meu. Te voi cunoaşte-ndată,
aşa cum îţi cunoşti copilul unic, drag,
chiar când demult este bărbat, este moşneag.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne place sau nu, noi singuri ne croim viaţa. Născându-ne pe lumea aceasta, cedăm uşor iluziilor, simţirilor, credem în ceea ce vedem. Ignorăm cât de surzi şi orbi suntem. Atunci ne asaltă frica, şi uităm că suntem divini, că am putea schimba cursul rău al întâmplărilor.

citat celebru din Giordano Bruno
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne mai ameninţaţi, ne facem că nu auzim ceea ce vedem!

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este frumosul care lipseşte sufletului, el aduce vieţii noastre, ceea ce noi nu vedem, ce nu mai auzim, sau am uitat să simţim. Poetul nu poate să aparţină cuiva anume, el aparţine tuturor inimilor!

Mihail Coandă (28 septembrie 2017)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Alo! Da! Să trăţi, tovarăşe colonel! (Pauză) Rugul aprins? Sigur că am auzit!... Noi auzim tot şi vedem orice! (Pauză) Rugul aprins... este o diversiune iredentistă şi revizionistă... Am învăţat asta la şcoala de partid! (Cu entuziasm demagocic). Pe un rug aprins au pierit mari precursori ai mişcării proletare! Şi tovarăşul Giordano Bruno, şi tovarăşul Jan Hus, şi tovarăşa Ioana D'Arc... (Descumpănit). Am înţeles, să trăiţi... Un rug românesc?!... (Mirat). Incredibil! S-a aprins un rug şi în Bucureşti? (Pauză). Noi nu avem tulumbe în gestiune, tovarăşe colonel! N-ar fi mai bine să anunţaţi pompierii militari?... Aha! Pricep! Nu e în cartierul Militari! E la mănăstirea Antim... (Pauză) Da, da! Aveţi dreptate! Sunt un dobitoc!... (Speriat.) Nu ştiu unde e mănăstirea Antim, tovarăşe colonel! Vreţi să mă încercaţi? Eu sunt ateu convins! Nu merg nici măcar la biserică, darmite la mănăstire... (Pauză). Da, da! Sunt un dobitoc! Am reţinut acest amănunt. Nu trebuie să repetaţi!... Am auzit! Noi auzim tot şi vedem orice!... Mă voi informa... Am înţeles, să trăţi!... (Pune telefonul în furcă, puternic consternat).

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu urcăm mai sus decât ceea ce putem avea şi dărui! Să nu coborâm mai jos decât ceea ce putem pierde! Să încercăm să înţelegem că lumea nu este ceea ce am vrea fiecare dintre noi. Este o realitate care de multe ori ne depăşeşte şi, din păcate, nu realizăm că acest adevăr fundamental de multe ori îl ignorăm.

Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea sau urâţenia nu există, dacă noi nu le vedem!

Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecem pe lângă absurditate şi nu ridicăm măcar o sprânceană revoltată; auzim neghiobia şi nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustată; vedem impostura şi ticăloşia şi zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoştinţe.

Ion Luca Caragiale în Păreri libere (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
şi nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harş

când se vorbeşte de ea
se înnegreşte răceşte
coasa ei prinde brumă
cresc ţurţuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbeşte la telefoane
tot mai des
se vorbeşte
şi telefoanele prind ţurţuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
şi harş coasa harş.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna este întodeauna o primavară trecută prin toate fazele vieţii, după care vedem ce putem aduna.

Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ceea ce facem cu toţii, fără a conştientiza efectele, determinăm ca şi timpul câteodată să se supere pe noi şi să ne sancţioneaze pe unii dintre noi chiar şi nevinovaţi, cu pedeapsa finală.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!