Anchetă poliţienească

Dom' sergent, după cafteală,
De Ion a constatat
C-a fost drept, fără-ndoială,
Cum şedea în ghips băgat.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au făcut un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporaşi, iar plapuma era o petală de trandafir. Aici şedea noaptea, dar ziua se juca pe masă. Femeia pusese o farfurie plină de apă şi de jur împrejur, pe marginea farfuriei, aşezase flori cu lujere în apă. Pe apă plutea o petală mare de lalea pe care şedea Degeţica şi umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vâsle două fire de păr de cal. Era o plăcere s-o vezi. Ştia şi să cânte şi cânta aşa de subţirel şi de dulce, cum nimeni n-a mai cântat vreodată. Într-o noapte, pe când şedea frumuşel în pătucul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască. Broasca era urâtă, mare şi jilavă. A sărit drept pe masă, acolo unde şedea Degeţica şi dormea acoperită cu petale roşii de trandafir.

Hans Christian Andersen în Degeţica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

După revelion

Chiar de stăm şi socotim,
Nu-nţeleg cum poate fi:
Noi cu-n an îmbătrânim,
Iar nevestele... cu-o zi (?!)

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect profund

Iubita lui l-a venerat;
Dar la spital, cu jale,
Pe pielea lui, a constatat,
Că l-a băgat în... boale.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune în faţa unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
Că micii-mi plac mai mult ca orişicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place şi de tine,

Şi... nu te amărî de gelozie!...
Seminţele îmi plac, de bostănel,
Sărate... şi de floare, însă, mie
Îmi place şi de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e ruşine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îţi repet, îmi place şi de tine...

Aşa că,-mi cer iertare, când eşti goală
Şi după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte şi după căsătorie

Pe vremuri, o ţinea
De mână, la plimbare,
Atuncea, o numea
Iubire arzătoare!

epigramă de Valeriu Cercel din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După rezultatele primului tur

Pentru turul doi îmi pun
O-ntrebare infantilă:
Îl mai vreau pe Moş Crăciun,
Sau să vină Moş Gerilă?!...

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă de serviciu

După o viaţă de amar,
Departe însă de păcat,
Un pocăraş, un şpriţ, mai rar,
Ori pe la fufe noaptea-n sat…
Imaculat şi-n buzunar,
Lucrând cinstit, mai mult la stat,
Norocu’, n-ai să crezi, un car (!)
Prostit cred, peste mine-a dat:

Am fost asear’ emailat
Cu o ofertă, fără dar,
Un job mişto, uşor, curat,
La poarta iadului, portar,
Fi’n’că şi iadul e dotat
Cu-o poartă, unde-ntr-un dosar
Oricare e înregistrat,
Amprente, dinţi, se iau la bar ;
Să-l trec frumos, civilizat,
Pe fiecare-n “Arial”,
Poruncile de le-a-ncălcat,
Cu fapta, gândul sau oral:
Dac-a ciordit, dac-a furat,
De-i găinar sau criminal,
Dacă vreo babă-a violat
În sâmbete pe la vreun bal,
Dac-a sărit când s-a-mbătat
În cârciumă făcând scandal,
Dac-a minţit şi a votat
Mereu partidul liberal,
Dacă nevasta şi-a-nşelat
Chiar de-a schimbat-o anual,
De a luat şpagă, sau a dat
Chiar şi-o cafteală, amical,
Ori de-a trişat, sau plagiat,
La cărţi, că-i cel mai infernal!....

…. Şi-al dracului, m-a angajat
Cât ai clipi şi-ai zice “peşte”,
Nu c-aş fi eu calificat
Ori păcătos, Doamne fereşte (!)
C-am fost din nou emailat,
Ştii lumea azi cum cleveteşte:
Vechiul portar, concediat,
Nu ştia iotă…româneşte!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului (sfat unui iubitor de animale)

Dacă vrei capra să-i crape,
Fi'n'că te-a băgat în boală,
Roagă-L nu cumva să scape
Aia care-i mai nasoală.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

prieten

Prietenul (definiţie-epigramă)

Este persoana-aceea care,
După tradiţi' româneşti,
Când ai necazuri, supărare,
E prima ce... o bănuieşti.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

USL-iştii, după referendum

Nu ştiu dac-aţi remarcat:
Dup-un astfel de eşec,
Atât s-au întunecat,
De-au rămas privind la BEC!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

După accident, i-au pus corpul în ghips. Iar el credea că e bronz.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă

Nu ştiu, dar la vârsta asta,
Zilei bune îi vezi faţa,
După cum e şi nevasta
Când se scoală dimineaţa.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

2014 pentru români

A fost cel mai fericit
An bogat, şi roditor,
Chiar de ne-a lăsat, vădit,
... fără nici măcar un chior!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri familiare

Aţi văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Şi-l găsiţi la crâşmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Şi de mai ai şi noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineaţa, pe cojoc,
Te scoli şi cu vânătăi,

Dar să fie şi curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ţi se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ţi-ar fi soţul de drag,
Şi cafteală şi scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuţa, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în şapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Că Ion, cum am dedus,
Era soţul ideal
Şi chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, şi-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia şi la încins,

Nici pe zi, el umblăreţ,
Nu s-a agăţat, haihui,
De vreo fustă prin judeţ,
Stând în pătrăţica lui,

Până ieri, să vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuţa caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Ştiţi cum fac, la şapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contract matrimonial

Părtaşi au fost la un acord tacit,
Ce patruzeci de ani l-au respectat;
L-a mai băgat, de unde a ieşit,
Dar nu l-a scos, de unde s-a băgat.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sergentul (către hoţ, măsurându-l din cap până în picioare): Cine eşti dumneata, stimabile?
Hoţul (oftează resemnat): Sunt un hoţ, domnule sergent.
Sergentul (înţelegător): Hoţ? Te rog să mă ierţi. Am crezut că eşti altceva.
Hoţul (tot mai convingător): Sunt un mare hoţ, domnule sergent.
Sergentul: Ai putea să fii ceva mai modest.
Hoţul (cu patimă): Sunt un bandit, domnule. Am furat o mulţime de lucruri. Am jefuit bănci. Chiar azi am şterpelit zece lei şi o chiflă.
Sergentul (îşi aranjează uniforma): Ce mă interesează pe mine viaţa dumitale? Eu sunt de la evidenţa populaţiei.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu (1996)
Adăugat de Radames
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun... e-adevărat!

Dragi copii, vreau să vă spun
O păţanie ciudată,
Nu încep cu-a fost odată...
S-a-ntâmplat azi, în ajun,

Şi-am gândit că-i oportun...
E-o poveste-adevărată,
Ce atestă înc-o dată
Că există Moş Crăciun:

Coborând cu-n lift, mai mare,
Fi'nd la un hotel cazat,
Să n-ajungă-ntârziat
Moşu' pe la fiecare,

A zărit, fără să vrea (?!)
Pe podea, şezând ca mută,
O hârtie... de o sută,
Nou nouţă, mirosea (!)...

Tot în lift, privind în jos,
Mai era şi-un avocat,
Drept, cinstit, sărac uscat,
Îmbrăcat nicicum fălos,

Şi-o muiere,-aşa tăcutăăă,
Văduvă, fără păcat,
Cu un gând mereu curat,
Sfântă... pe aceeaşi rută,

Iar în colţ, privind pe şest,
Şi-un sergent, cu multe clase,
Incorupt până la oase,
Poliţai foarte onest;

Şi în liniştea acută,
Coborând încetişor
Într-acel elevator,
Priveau toţi patru la sută,

Până jos, în hol, se ştie,
Când în lift n-a mai rămas,
Luând-o toţi frumos la pas,
Nicio urmă de hârtie (!)...

Dar, minune, dragii mei!
Cine credeţi c-a predat
La recepţie pe dat'
Suta, din câţi fură ei?!

Moş Crăcuin! E-adevărat!
Ceilalţi trei, de v-am vorbit,
Nicicând nu s-a auzit
Să fi existat vreodat'!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

fochist

Fochist (definiţie)

E-acel unic truditor,
Care, după ce-a murit,
Chiar de-n rai nu e primit,
Tot mai are-un viitor.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine românească

Ȋn turul doi, când vom vota,
Cum toţi au fost nişte mişei,
Nu ştim pe cin' vom înjura:
Pe mama lui, sau mama ei.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!