Ruşine românească

Mai aud câteodată
Că o babă-i violată,
De mă-nchin privind la bec:
Doamne... câte-nghit în sec?!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

USL-iştii, după referendum

Nu ştiu dac-aţi remarcat:
Dup-un astfel de eşec,
Atât s-au întunecat,
De-au rămas privind la BEC!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasică

O violă-i ca şi-o fată
Precaută, scurt pe doi,
Să n-ajungă violată,
Stă departe de oboi.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra violată

După ce-a fost violată
De un tânăr amator,
Dânsa, foarte afectată,
Dă azi lecţii de amor!

epigramă de Mihai Enachi din Armele lui Cupidon
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutorul de sec

Bea mult sec ca băutură
Şi-a scăpat de la înec,
Că-n această conjunctură
Are capul triplu sec.

epigramă de Florea Ştefănescu (2008)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi îmbătarea

Vinul dulce-i o licoare
Ce se lasă în picioare.
Şi cel sec îţi dă de furcă:
El uşor la cap se "urcă";
Te îmbată vinul sec,
Cu cât capul e mai sec.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (8 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.

Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipa de lumină

În vechiul bec tip Edison
(Un bec vechi şi afumat)
Gândeşte trist un electron:
"Degeaba v-am iluminat!"

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind o tânără atrăgătoare

O, Doamne, inima-mi palpită...
Nu-mi face viaţa şi mai grea;
Nu mă mai duce în ispită,
Ci unde ar dori şi ea.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Chiar de-ar fi ploaie de stele,
Nu mă-nchin, nu mă priveşte.
Dar mă-nchin, când soaţei mele,
Te miri ce îi mai trăzneşte!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta cu lacăt sec

O şoaptă în vecini eu am auzit
Te aştept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii

De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud şi glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit

De vei veni iar la mine altă dată
Găseşti câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul şi inima este depărtată

Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă şi grea
Lacrimi stau agăţate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea

Să nu mă aştepţi sunt departe
Va veni şi rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauţi la poarta cu lacăt sec

Nici eu pe acasă nu mai trec

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd şi plâng, visez, cum m-ai depărtat.!

Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, eşti prea important
şi eşti mult prea mare să vezi din înalt!

Fă Doamne cum vrei, aştept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aştept tăcut poate prea gândită,
o aştept să ştii până-i plămădită!

Nu te mai rog, Doamne, stau şi eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii şi omul cel bun!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâmă de nimic

Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu ştiu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De eşti al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.

Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios şi infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.

Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Şi să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.

Şi, Doamne! Cum să nu doresc
Să ştiu, în infinitu-ţi univers
viaţa mea şi-a celorlalţi
Oare la ce ajută.?

Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Fărâmă de ţărână şi nimic ce sunt,
Ţie, Doamne, de eşti al meu stăpân,
Îţi mulţumesc acum, cât mai am timp.

Până al meu pământ voi părăsi,
Ştiu ce am fost, dar nu şi ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de ţărână şi nimic,
Ca toate celelalte,
deci exist.

poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pirat

Piraţii de apă sălcie
Aveau un cadavru la bord.
Piraţii de apă sălcie
Pluteau cu cadavrul spre nord
Deşi nu erau toţi de-acord,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Piraţii de apă sălcie
Aveau trei butoaie cu rom.
Piraţii de apă sălcie
Ziceau: "O să bem până vom
Vorbi un ciudat idiom".
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Piraţii de apă sălcie
Aveau cel mai straşnic tutun.
Piraţii de apă sălcie,
Privind poze vechi în album,
Scoteau gânditori pe nări fum,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Piraţii de apă sălcie
Aveau şi-o femeie cu ei.
Piraţii de apă sălcie
Plângeau când trecea, cu sâni grei,
Cadavrul frumoasei femei,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox românesc

Nu ştiu dacă mai găsim,
Cu-o "dietă" românească,
Vr'un popor ce vrea "regim"
Care să îl mai slăbească (!?)

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ei poartă cercel

Iubirea fără chip câştigă,
din ce în ce mai des,
chiar şi
...
în visul electronic
iubire fără de sens!

un el şi-o ea,
perfecţi:
ea top model,
el top model,
ca în reviste,
cei mai veseli,
cei mai fideli!
îndrăgostiţii cei mai îndrăgostiţi,

el cu cercel,
ea cu cercel,
cei veşnici,
cei mai perfecţi iubiţi!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Smerit, să nu mă-nchin în van,
Ascultă-mi, Doamne, rugile:
Când ne-ai scăpat şi de tiran
De ce n-ai luat şi slugile?!

epigramă de Nicolae Dărăbanţ din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politician (definiţie)

Este profesiunea care
Nu are rost a o descrie,
Având perfectă-asemanare
Cu cea mai veche meserie.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne!

Doamne, cum de poţi ierta
Crunte boli de minte grea
Şi sfruntat neadevăr,
Vierme strecurat în măr?

Cum nu creşti tu, Doamne, iară
Dintr-o Evă, o fecioară
Preacurată pe vecie,
Fală lumii-ntregi să fie?

De ce şarpele viclean
Are-n el aşa alean
Şi limbaj muiat în miere,
Iar în ochi aşa putere?

El, cu vorbele suave,
Murdăreşte flori firave,
Le scufundă –n zoaie caldă
Unde Belzebut se scaldă…

Doamne, dă-mi puteri de stea
Să spăl toată lumea-n ea,
În botez de meteor
Legi morale să măsor…

Eu mă-nchin la tine, Doamne,
Cel ce uită să condamne,
Tu, ce-ai pus iubirea ta
Dintr-un gând pe crucea grea!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plătim din groapă

Vei găsi pace in groapă
De afară nu dau şpagă
Imediat vei fii răscolit
Şi intr-un sac, sec azvârlit..

Corbii ţării au inrobit
Trupul nostru, mort,.. putrezit.
Când te termină de sfâsiat
Să nu crezi că ai scăpat

Plată mult mai ai de dat..
Moartea mi sa politizat
In intuneric democrat
Cadaveric aprobat.

Doamne, ce este pe pământ..
Se aud morţii-mi murmurând
Jelind soarta la urmaşi
Să slujească moartea rămaşi..

Moarte e o prostituată?
Ca şi democraţia noastră
A intrat în politică
Să plătim şi in groapă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!