Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Citate similare
Toc
ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii
ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii
ochii din sticlă
ochii din roșu
ochii din pahar
ochii
mă dezbrac și alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate
poezia nu mai e
doar apă
liniște
tu
pe suprafața apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine
fața mea
un desen cu ochii albi
cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roșu, din pahar, ochii
mă privesc și... nu dau doi bani pe singurătate
viață strânsă în cămașa de forță a pielii
orbitor e doar soarele
ce ne încălzește nebunia în ibricul lui dumnezeu
o
c
h
i
i
m e i
e
ș
tu
i
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noștri
Ochii noștri sunt făcuți pentru lumină.
Probabil poartă în sine esență divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.
Ochii noștri poartă în sine
Aripi de înger și raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Și cred răsăritul întotdeauna aproape.
Ochii noștri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deși știu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.
Ochii noștri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde și face lumină.
Ochii noștri poate nu știu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.
Ochii noștri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.
De aceea, cred, ar trebui să-nvățăm
Lumea și în negru s-o colorăm.
Să obișnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există în această întreagă lume doi ochi negri, profunzi și oblici. Nu sunt decât doi. Ce ciudat! Sunt alți ochi mai frumoși, mai negri, mai profunzi. Dar toți aceștia nu mă privesc. Eu vreau să-mi scufund ochii în singurii ochi negri pe care-i iubesc. Și ochii aceștia nu sunt la capătul lumii. Ei sunt în același oraș în care mă aflu și eu. Nimic nu ne separă. Nimic și totul.
Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulțumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cei mai frumoși ochi dintre toți ochii sunt ochii care plâng de fericire!
Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger adormit...
Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat și cam tăcut
Avea un aer așa uman
Ochii pătrunzători și zâmbet diafan
Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Și-ntâia oară m-a privit
Părea puțin cam obosit
L-am alintat și-ncet a adormit
Să nu-l treziți vă rog frumos
El pentru mine s-a întors
Sunt visul lui e visul meu
Și uite așa va fi mereu
Aș vrea în brațe să îl strâng
Să nu-l trezesc defel nicicând
Este un înger, e a mea iubită
Aș vrea să fie fericită
Și dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei
Vă mulțumesc ca-ntr-o prefață
Vă scriu acum și am în față
Un înger care tace
Vă rog să îl lăsați în pace
Ce poate fi mai minunat în viață
Decât să fii cu îngerul în față
La tine Doamne, mă închin smerit
Privind... un înger adormit.
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschide ochii
Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Așa cum știi numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Ești atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira același cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopții...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
Sunt trecătoare,
Deschide ochii, ia-mă cu tine
Pe cărarea albastră,
Trezește îngerul din mine,
Nu mă vinde pe treizeci de arginți...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,
Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculți.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mama plânge
Când plâng ochii unei mame, plin de lacrimi e pământul,
Mama stele-n suflet are, ea e pacea și cuvântul.
Mama-ți este fericirea de-a păși prin munți stâncoși
Și-a rămâne fără rană... Vezi în ochii ei frumoși,
Raiul, glia și izvorul neamului de veac rămas
Să își limpezească dorul. Bate-un clopot... doar un ceas
Și-n ceaslov, e scris să plece... Plin de lacrimi e pământul,
Vreme vine, vreme trece, gol în suflet i-e mormântul...
Ea prin pași ne va rămâne,-n lume, înc-o bucățică
Și în vise, printre stele, ca un înger se ridică.
Mama-i imn și port, icoana... E puterea unei lumi,
Este-ntreaga Românie, scut și pavăză-n furtuni.
Mama-i vale de lumină, aur pâlpâind sub Soare,
Mama... mama, niciodată, pentru pruncul ei, nu moare!
Ea e slovă de iubire, tihna nopții, libertate,
Îngenunche la icoană, pentru prunc, în orice noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au gust de tine...
Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
și râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
și atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui și verzi în lumină
așa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci și nu poți,
sau ca atunci când stelele
nu știu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
așa sunt ochii mei
scriși să vadă cu tine....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit în ochii tăi
Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.
Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.
De-aș putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.
Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!
poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt...
prelungirea degetelor tale
Sunt ochii
care veghează infinitul din tine
Sunt cuvântul nespus
și gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...
Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...
Sunt pleoapa
care îți închide
universul...
Sunt mâna cu care
mângâi stelele
Sunt gândul tău de seară
gemând de patimi
neștiute...
Sunt talpa care
îți sărută umbra...
Sunt...
atât
de
TU
încât
sufletele noastre
se îneacă
în același
abis
de lumină...
Sunt cântecul de cocori
rămași
în toamna asta
uitată
de lume...
Sunt sâmburele tău
de adevăr
sau...
de otravă...
Sunt gustul
buzelor tale...
dulci-amărui...
Sunt minunea
născută
în palma ta
întinsă
pentru ultima oară
la margine de drum...
vietii,
iubirii,
mie...
poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Spre ochii care plâng - scrisoare cu dedicație pentru C.D
Mi-e sângele lumină sfântă
Ce arde-n voi ca un vulcan
Și plâng de viitorul țării
Pe care astăzi n-o mai am...
Mi-e dor, prea dor de libertate!
Nu-i pace pe acest pământ,
Căci ați deschis un drum spre moarte
Și lumea toată-i un mormânt.
Voi ați călcat pe jurăminte...
De-aceea plânge mama mea
Și nu, nu vreți să luați aminte
Că veți plăti greșeala, da.
Atât cât încă vă e bine
Batjocoriți, huliți, dar vai,
Răsplata ce vi se cuvine,
Va fi în Iad, ci nu în Rai.
Mi-e dor de viață și de Soare,
Mi-e dor, prea dor de mama mea!
Și uite!-o aripă mă doare
Și un pumnal e-nfipt în ea.
Deși, vă spun, aici mi-e bine
Și-s îngeri ce-mi pansează rana,
Țară, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Mi-e dor, mi-e tare dor de mama!
Dar azi, istoria, măicuță,
Mă scrie-n paginile ei,
Căci am plecat în lumi de vise,
Din lumea mea de farisei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger in noapte
Prin noaptea întunecata
Cand stelele s-arata
Te vad pe tine, îngerul meu
Oare esti tu, cea pe care am iubit-o mereu?
Esti asa aproape de mine,
Si asta imi da o speranța
Ca inca mai esti pe pământul de aici
Ca inca mai esti in viața
Luna strălucește pe cerul-negurat
Si ochii tai frumoși inca nu au plecat
Ti-as spune te iubesc, dar cum vei reacționa?
Ma vei părăsi din nou, oare ma vei lasa?
Ma apropi de tine încât sa-ti simt suflarea
Dar soarele răsare, iar eu imi pierd răbdarea
Sa te sărut, sa iti spun ceva?
Dar e prea tarziu, te vad plecând cu inima mea
Esti atat de reala, cum se poate asa ceva?
An de an mi-am dorit sa revii in viața mea,
Zi de zi am fost la mormântul tau sperând ca vei zice ceva
Dar nu puteai, devenisei înger deja
Sper sa ne întâlnim din nou in noaptea ce va urma
Si atunci am să-ți spun ca tu esti a mea
Si am sa vin cu tine, in lumea ta
Căci tu esti un înger, îngerul ce mi-a furat inima
poezie de Alexandra Marinescu (27 aprilie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și demon
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiți de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...
În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
și-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simțăminte seci.
Fățarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumești,
șoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ți place să citești.
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-și piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...
Mă-ntorc la iarba verde de Acasă...
Ca prin minune, sufletul mi-e-ntreg
și viața mi se pare iar frumoasă
când visul, de blesteme îl dezleg.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
Și uite azi pășesc cu biruință
Și mă îndrept în viață mai departe,
Dar ție-ți spun că poți avea credință
Sunt gata să te-ajut în orice greutate.
În tine am găsit încrederea deplină
Și orice aș simți îți mărturisesc
Ai apărut în viața mea ca raza de lumină
Pe care am îndrăgit-o și astăzi o iubesc!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!