Banal

Mă plimb pe străzi, totul pare pustiu,
Nu ştiu de străina sunt ori vreau sa fiu
De tot ce se vede in jurul meu,
De orice zâmbet trist, cenuşiu si greu.

Într-o lume aparte mă găsesc,
La orice pas îmi pare ca te zăresc,
Timpul nu are coordonate,
Vreau sa-ti spun gândurile mele toate.

Privesc zarea si vreau sa o ating,
Amintiri se topesc;mi-e greu sa nu plâng,
Fulgii de nea in văzduh dansează,
Sufletul, din nou, in taina visează.

O linişte grea este viaţa mea,
Banală îmi pare acum tăcerea,
Zâmbetul pierdut răsare mereu,
Te mai port si acum in sufletul meu.

Aici sau acolo, tu unde eşti?
Din lumea ta sper, totuşi, sa mă priveşti;
Calea este simplă, monotonă,
Niciun vis, niciun gând nu mai aduna.

poezie de Andreea Ion din revista scolara (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vii în gândul meu

Mă gândesc acum la tine
şi vreau ca noi să ne simţim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori mă priveşti
şi ţi se pare că spun poveşti,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să ştii că vreau să-ţi spun iartă-mă.
Vreau să-mi dai şi tu dragostea,
că eu îţi voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau uşor,
eu cu tine aş vrea să zbor.
Tu eşti perechea sufletului meu
şi am nevoie de tine mereu,
să ştii că viaţa e plină de suferinţă,
la cei ce au bună credinţă
şi aş vrea să trecem peste toate uşor,
să ne ia timpul cu el în zbor.

poezie de Eugenia Calancea (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dus

De langa tine am plecat,
Vreau sa-ti spun ca mi-a pasat,
Mi-e greu sa stiu ca in urma mea eu te-am lasat.

Dar acum nu am ce sa mai fac,
Stiu ca poate tie-ti este greu,
Eu o sa te iubesc mereu,
Nu am de ce sa tac,
Pentru ca inca te plac...

Imi pare rau ca nu ti-am spus,
Ca de langa tine voi fi dus,
Nu am avut de unde stii,
Ca in curand eu voi muri...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vreau sa sper

Ai intrat în viaţa mea uşor,
Nu te-am chemat şi n-am dorit să vii.
La fel de lin, ca pasărea în zbor,
Tu ai pătruns în zilele pustii.

Mi-e greu să cred că ai plecat lăsând
Un dor imens ce nu pot să-l opresc,
Mi-e greu să spun că m-ai lăsat plângând
Şi-ncerc mereu, măcar să te zăresc.

Şi când te văd, adun din nou puteri
Să văd că-i soare şi lumină-n cer,
Să cred că astăzi este încă ieri,
Că, dacă pot, mai vreau încă să sper.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau în lumea lor

acolo un corb zboară pe deasupra unui bloc, cu găuri în el
de tun
nu vreau să privesc marginea lumii
acolo este un răsărit cenuşiu
oameni găunoşi defilează bătând ritmic şi sacadat
acum, sunt şi aici
cu paşi de cuvinte
multi paşi de cuvinte îmbracate-n cizme
toate au vârfuri ascuţite, de baionete
zdrăngăne vorbele-n ei
au deschis uşi îndemnând la pace
dar mint
vor lumea adunată-n buzunarul răsăritului

eu m-am gândit că nu încap
caut o bicicletă ca să evadez
pe străzi
acolo unde nu sunt decât copii, care se joacă

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port pustiu prin noapte pasul

Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriş lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceaţă azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?
Vreau numai linişte şi libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Şi să se-nalţe răsuflînd mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde
Un cântec de iubire lin şi clar
Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,
Deasupra frunţii mele un stejar.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea de a spune - Vreau

Fericirea de a spune – Vreau,
Viaţa uneori e gruen sau grau,
Sufletul? Ce suprafaţă are?
Cât un ocean sau cât un bob de sare?
Nimic nu este fără de putinţă,
Când ţi se pare că mai ai voinţă,
De sus se vede un efort, dar de furnică,
Totuşi furnica nu ştie de frică.
Vreau şi te vreau numai pe tine, mia donna,
La Bucureşti sau chiar la Barcelona,
Apoi noi vom pleca-mpreună
Spre altă lume sub aplauzele din lună.

Un telefon şi merg la teatru,
m-aşez, privesc, mă doare ceafa,
oamenii râd din patru-n patru,
sunt trist şi mă gândesc la Sapho.
Sala se zguduie de bucurie, hohot,
Un râs coagulează totul,
Ca apele urlând la Motru,
Râd înţeleptul şi netotul.
Mă scol, în jur sunt morţi deavalma,
Iar fiara îşi aruncă blana.
Noi vom pleca iubito, împreună,
Sub ropote şi raze reci de lună.

poezie de Boruis Marian Mehr (2 octombrie 2011)
Adăugat de Boruis Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă cu drag

Aşa e de bine
când mă gândesc la tine.
Am un foc în inima mea
că aşa amară e dragostea.
Să iubeşti e tare greu
şi uneori amar e sufletul meu,
dar tu eşti ce mi-am dorit,
chiar e bine să fii iubit.
Am trăit clipe ce nu le voi uita
şi niciodată nu voi regreta.
Vreau să mă ascunzi în sufletul tău
şi să mă alinţi când mi-e greu.
Iartă-mă atunci când mai greşesc,
dar niciodată nu vreau să te rănesc.
Să mă priveşti când te privesc,
cu vorbe dulci îţi spun că te iubesc.

poezie de Eugenia Calancea (24 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture... parcă şi-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeţi cu măreţia ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minţi, mă amăgeşti
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ţi făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Şi-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

Şi mă grăbesc să ţi-o ofer
Neştiind că tu vrei viaţa
Libertatea şi fiinţa mea.

Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Şi astfel sper
Că pot zbura.

Şi mă ridic uşor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.

Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.

Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poţi zbura
Iar libertatea-i viaţa mea.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă

Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.

Însă atunci când te ascunzi de viaţă
Îţi pare totul searbăd şi anost
Mai bine ascultă acum a mea povaţă
Şi fii din nou aşa precum ai fost.

Şi spun aceste lucruri cu emfază
Şi fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.

Deşi, în sinea ta, tu îţi dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Şi că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.

Eu ştiu ce zic, nu sunt elucubraţii,
Căci viaţa are ritmul trepidant,
Şi ea ne scoate-n cale noi tentaţii,
Iar cursul ei este mirobolant.

Ascultă-mă, nu mai fi abătută
Căci nu eşti nicidecum năpăstuită
Şi nu uita zicala cunoscută,
Că viaţa trebuie din plin trăită.

poezie de Octavian Cocoş (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Şi din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit şi-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Şi ne simţeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu ştiu acum ce pot să fac, sunt trist, posac şi de dor zac
Că te-am pierdut şi-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc şi-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viaţa mea,
Nu vreau să-ţi zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ţi spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranţa ne-ar reda!
Acuma ştiu cum să te-mpac şi toate voile să-ţi fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici macar o stea

Cat am dat tot as vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa inteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropiu de o stea

Viata e ca un cerc inchis
Pana acum nu l`am deschis
De trecut nu`mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi... N`am atins nici o stea

Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... oricat de greu...
Nu`mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajung la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea

Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce`ti doresti
Si apoi sa atingem o stea

Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... Gandul bun din tot ce`i rau
Nu`mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa fii steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Caci eu n`am atins nici o stea / bis

Sa nu`ti pese ce spun ei
Viata iti da chiar tot ce vrei
Daca ai stii poti sa si iei

Dar eu vreau... o vreau
Vreau... vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Vreau sa am steaua mea
O Doamne cat as vrea
Caci eu nu am atins nicï o stea

poezie clasică de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt femeia rea

În gândul tău eu sunt femeia rea,
Dar tu eşti bărbatul bun din viaţa mea,
Ce fac ca din drum eu să te-opresc
Că viaţa mea eu vreau să-ţi dăruiesc.
Voi spera şi vreau să îndrăznesc,
Să fac lumină-n sufletul tău şi să te iubesc.
Vreau să-mi spui draga mea sau scumpa mea
Şi să nu mă poţi uita.
Am lacrimi de durere că-mi este destul de rău,
Dar tu eşti în gândul meu mereu
Şi nu vreau să ai sufletul trist,
Că eu nu sunt femeia rea şi-n durere eu încă exist

poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copia fidelă a sufletului meu

Ce face copia fidelă a sufletului meu
Te voi iubi cu disperare ca şi acum, mereu
Nu mă interesează că anii au trecut
Sau că un rid, pe faţa ta, a apărut

În zilele ce vin te vreau, să fi exact aşa
Să nu te schimbi orice s-ar întâmpla
Eşti viaţa mea, ai fost şi eşti doar visul meu
Nu vreau o altă existenţă, aşa sunt eu

Trăim în lumea asta extrem de materială
Uităm să mai iubim ca prima oară
Trecut-au vremurile când te căutam odată
Aş vrea să fi şi azi, la fel de-namorată

Îţi mulţumesc pentru timpul petrecut
Aş vrea o clipă să ne întoarcem în trecut
De-aş mai putea odată să aleg
Cu tine în viaţa vreau să merg

Trăim o existenţă cu mult prea efemeră
Ne închidem sufletul ca într-o sferă
Chiar dacă vine-o zi când ne e greu
Rămâi, iubito...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua rea nu vreau să vină

Alerg cu aripile-n vânt
Şi văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neştire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l ştie,
Noi ştim de soare şi de ploaie rece,
Dar şi de timpul care trece.
Vreau şi eu să înţeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Şi ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viaţa bună oamenii să guste
Şi toate cărările să fie robuste.

poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiinţă inocentă

Te-aştept prin întuneric şi prin ceaţă

să vii cu farmecele tale.

Aştept de parcă a trecut o viaţă,

cu sufletul pătat de dor şi jale.

Mi-e dor de-un zâmbet călduros

ce risipeşte orice necaz

şi de un suflet călduros

care te scapă de macaz.

Tu fiinţă inocentă care îmi aparţii,

nu mă lăsa acum în umbră!

Îţi dăruiesc orice ca să revii,

căci nu vreau viaţă sumbră.

Să pot trăi în pace cum oi vrea,

să pot iubi pe cine cred.

Că sunt sătul, deşi nu prea...

Şi cum mă vezi, cam şubred.

Eşti tu aceea care-mi pare

a fi aleasa dintre spuse.

Un sentiment oferi, e mare

şi-ndoielnic pare-mi-se...

Pătrunzi în minte parcă prea uşor

şi nu stiu ce să fac -

ori să traiesc, să mor?

Mai bine mă împac.

Poate că nu vei mai ajunge

şi te aştept degeaba...

Ceva în piept mă-npunge

şi eu credeam că-i graba,

dar timpul pentru mine stă în loc

sau trece, nici nu ştiu...

Şi inima aproape că-mi ia foc

la cât e de pustiu.

Mi-e dor de vorbele pe care

mi le spuneai în vis.

Eu nu mai dorm şi doare,

căci nu mi le-ai mai zis...

Oftez din greu, că poate eşti

tot mai aproape de apus,

unde te-aştept să îmi şopteşti

ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.

Mă pot uita la nori,

cum o făceam mereu.

Mi-e teamă c-o să mori

şi o să pleci, dar eu?

Eu te aştept în întuneric şi în ceaţă

să vii cu farmecele tale.

Aştept de parcă a trecut o viaţă,

cu sufletul pătat de dor şi jale...

poezie de Pleşa Dragoş Florian din Poezie
Adăugat de Pleşa Dragoş Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Eu, azi, ţi-aş spune totul
Vreau să pun în mintea ta
Un gând prea greu. Nu vreau.
Dar îţi spun: deţin secretul.

Tu tremuri toată, inima suspină.
E un adevăr prea crud
Pentru un suflet fin
Dar aşa, noi ne unim
Indestructibil, în lumină.

De astăzi, tu, ştii totul
Eşti înger, eşti regină,
Ţi-am pus în sufletul frumos: păcatul,
Mai bine dispăream, demult,
Şi aşa, tu te iubeai cu altul.

Acum suntem pe veci, legaţi...
Azi îţi murdăresc, cu gândul,
Şi sufletul, şi trupul.

De fapt, eu te-am minţit mereu
Tot nu ţi-am spus
Întreg secretul meu:
Dacă m-am întâlnit sau nu
Cu Dumnezeu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idolatrizare

Curioasă mai din fire,
Vreau să ştiu ce zace-n tine,
E nevoie de-o întâlnire,
Ca să te cunosc mai bine.

Ochii vreau să ţi-i privesc,
Poate am să mă îndrăgostesc,
Zâmbetul tău e perfect,
Nu-ţi găsesc niciun defect.

O fi vis sau realitate?
Sau tu ai ceva aparte?
Esti mult prea deosebit!
Vrei sa fii al meu iubit?

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminţi
în sufletul tău

eşti aşa cum te vreau
şi te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu suflet blând

Tu suflet blând
Eşti acolo, eu aici
Toate gândurile bune
Le-ai luat cu tine.

Eu aici, tu acolo
Plâng mereu si tu sti bine
Mă priveşti şi-ţi pare rau
Mă atingi, nu simt nimic.

Încerci să imi ştergi lacrimile
Mâna ta prin fată imi trece
Trece şi tu începi să plângi
Tu acolo printre îngeri

Mă astepţi să vin şi eu
Dar aici pe Pamânt e greu
Fără tine, fără noi
Fiecare zi e rece

Fără al tau chip blând
Zilele mele sunt pe sfârsite
Şi împreună noi vom fi
Mereu printre îngeri
Pe vecie, amândoi.

poezie de Mirel Modrea
Adăugat de Mirel Modrea
Comentează! | Votează! | Copiază!