Ani de zile, o viaţă de fapt, să nu te fi gândit decât la ultimele clipe, ca să constaţi, când te apropii în sfârşit de ele, că au fost degeaba, că gândul morţii ajută la tot, doar să mori nu.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de snd ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul acceptă moartea, dar nu ceasul morţii. Să mori oricând, numai când trebuie să mori nu!

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc că de două mii de ani trăim în umbra morţii lui Iisus, înţeleg de ce oamenii au dorit în răstimp o altă viaţă, chiar şi cealaltă viaţă.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu m-am gândit, scriind, să mă apropii de popor. Bine, de fapt eu nu m-am gândit să mă apropii de nimeni.

citat clasic din Jorge Luis Borges
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de frumuseţe este inseparabilă de sentimentul morţii. Căci tot ce ne răpeşte simţurile în fioruri de admiraţie ne ridică într-o plenitudine de sfârşit, care nu e decât dorul arzător de a nu supravieţui emoţiei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi începi viaţa cu sentimentul morţii, ajungi să-ţi pară înaintarea în timp un drum spre naştere, un curs a rebours. Este ca un proces de recâştigare şi de refacere a etapelor vieţii. Mori, trăieşti, suferi şi te naşti, ar fi momentele acestei evoluţii răsturnate. Sau este o altă viaţă care se naşte pe ruinele morţii? Să simţi adică nevoia să iubeşti, să suferi şi să înviezi, după ce ai cunoscut moartea în tine. Nu există altă viaţă, decât după ce-ai trecut prin moarte. De aceea sunt transfigurările atât de rare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura s-a arătat darnică numai cu cei pe care i-a scutit de obsesia morţii. Dacă-i firesc să mori, nu-i deloc firesc să zaboveşti asupra morţii.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detaşarea este atât negaţia vieţii, cât şi a morţii.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice durere, absolutul morţii gustă devenirea, chinul nostru nefiind decât ispita, degradarea voluntară a întunericului. Şi astfel, suferinţa nu e decât un "minus absolut" al morţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viaţa. Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detaşarea este atât negaţia vieţii, cât şi a morţii. Cine a învins frica de moarte a învins şi viaţa. Căci ea nu este decât un alt cuvânt pentru această frică.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am fost o viaţă întreagă mai mult decât conştient, şi asta a fost tragedia vieţii mele.

Emil Cioran în Caiete
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul unde te duci când mori este determinat de ultimele gânduri dinaintea morţii.

Bhagavan Krishna în Bhagavad Gita
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Baudelaire am învăţat că viermii n-au nici ochi şi nici urechi. Nu m-am gândit la asta. Nu m-am gândit că viaţa nu e decât un extaz al viermilor în soare. Fericirea? Un menuet de viermi.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut în copilărie o grădină lângă cimitir şi groparul îmi era prieten. Era un tip vesel, se bucura când deshuma morţii şi juca fotbal cu craniile... Sunt sigur că primii mei ani lângă cimitir au avut un efect în subconştientul meu. Această relaţie cu moartea m-a influenţat fără îndoială... În tinereţe mă gândeam în fiecare clipă la moarte. Era o obsesie chiar atunci când mâncam. Întreaga mea viaţă a stat sub semnul morţii.

Emil Cioran în Convorbiri cu Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş da tot universul şi pe Shakespeare în întregime pentru o fărâmă de ataraxic. Marele noroc al lui Nietzsche că a sfârşit cum a sfârşit, în euforie.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ani de zile, în fiecare zi, la sculare, iau calmante ca să-mi domolesc indignarea.

Emil Cioran în jurnal (13 noiembrie 1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeşte deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă-mpovărată de-aşteptări

O toamnă-mpovărată de-aşteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Şi-n zile ca şi nopţi care se înşiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.

Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.

Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau şi plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine

Pe care te-aşteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar şoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul celui care se apleacă asupra vieţii şi a morţii e că poate spune orice despre ele.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungaşul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scrii cu pasiune, cu autenticitate, decât când eşti încolţit. Spiritul lucrează sub presiune. În condiţii normale, stă degeaba, se plictiseşte, plictiseşte.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e bine să mori...

dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopţii
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta şi
nici nu e bine să împrumuşi
din viaţa altora
pentru că
viaţa e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul

şi-n clipa sfârşitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!