Decembrie (după Decembre de George Bacovia)
aș vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri firește
să urle prin crânguri natura
și vântul să văd cum se-albește
de mână cu tine iubito
îngheț amintiri decenale
cafea să-mi servești din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale
mai spune-alor tăi să adoarmă
și trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ți întoarcă pornirea
când vrei înapoi și-nainte
aruncă pe foc noptiera
deschide-ți corsetul în noapte
mai stinge pc-ul și lampa
și urcă pe mine în șoapte
sofaua s-o rupem din arcuri
(fotoliul deja e-o ruină)
și strigă la ceruri iertare
c-ai vrea să se facă lumină
să-mi iau tălpășița odată
că-i frig și-amorțeste cadența
dar până atunci mai sunt ore
răzbește... e dulce potența
parodie de Ionuț Popa, după George Bacovia (5 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Decembre
Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, privește -
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește.
Și mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aș vrea să le-nvăț simfonia.
Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, -
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Și toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citește nainte.
E ziuă și ce întuneric...
Mai spune s-aducă și lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Și-a prins promoroacă și clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi și nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citește nainte.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te chem în vis
Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.
Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.
Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari, cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.
Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.
Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte
Le-ascult venind, răzbind de departe.
Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând
Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne-n fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.
Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.
Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.
Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.
Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanțe
Mai prizonier ca-n tine nu ar putea să-mi țină
Nici cea mai neagră umbră sărmanul trup în sfori,
Când strig să mi te-arate mirajele-n lumină
Sau vocea ta să-ți spună că-i timpul să cobori.
E mult de când splendoarea-ți din temnițe cărunte
N-a mai zărit-o chipul ce pare-a fi străin,
Căci anii trebuit-au să-mi adâncească-n frunte
O nouă veșnicie spre-al ochiului declin.
Nu-i formă plămădită spre a-ți slăvi conturul,
Nici mână ferecată cu lanțuri sau cu spini
Să-ți mângaie sprânceana și-apoi să taie șnurul
Ce ne-a unit iubirea în roase rădăcini.
Mai trec prin amintire și leșul ți-l desprind,
În suflet să-mi re'nvie din giulgiul suferind.
sonet de Ionuț Popa (24 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito
Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aș vrea să te-nvăț... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.
Iubito!... iubirea ți-e soartă,
Adâncul deschide-ți să curg
Și-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg
Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... și dor,
Balansu-i mișcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.
Iubito!... dă-mi ochii și gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Și stinge-mi în taină arsura,
Știu bine că vrei... și se poate.
Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aș vrea să mă-nveți... a iubi,
Când intru serafic în tine.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de fir...
Un fir de praf
Din tot universul
Dorește să se-așeze lin pe tine,
Să fi în siguranță,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Dorește același lucru,
Să-ți lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbești...
Fir de ață așijderea
Vrea să-ți fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea și el
Să-ți răcorească
Și să-ți spele trupul;
Fir cu fir
Îți vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubește...
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate vei vrea să vii...
Poate vei vrea să vii la mine
Și nu vei ști pe unde sunt
Și o să-ți pară că e mult
Tot dorul adunat în tine.
Atunci să-mi spui ce se cuvine
Și nu doar vorbe goale-n vânt,
Poate vei vrea să vii la mine
Și nu vei ști pe unde sunt.
Visez la clipele sublime
Și peste tot te port în gând,
Aștept o veste de la tine
Și sper că va sosi curând.
Poate vei vrea să vii la mine...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu cu tine...
Sunt timid și chiar nu pot să-ți spun,
atunci când sunt în preajma ta,
am atâtea-n gând și încă mai adun,
dar vreau mult să fii a mea.
Chiar m-am îndrăgostit de tine,
dar n-am vorbele la mine acum,
pe tine-n suflet ceva te reține,
dar vreau să fii cu mine oricum.
Tu poate vrei luna de pe cer,
dar vreau să fii cea mai fericită,
că-mi zâmbești îmi e deajuns,
dar vreau să-mi fii iubită.
Aș vrea să-ți cânt o serenadă,
să fiu la tine-n miez de noapte,
să beau cu tine o limonadă
ș-apoi să urc cu tine trepte.
poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa mea
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori, ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.
Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!...
... Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești...
Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să știi că chip, timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan, când te privești...
Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.
... Să mă ții minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă...
Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă;
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire...
Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ți sting dragostea...
Să crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.
Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
Să îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.
Lasă-mă să îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.
Iubito, lasă-mă în zori să-ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.
Lasă-mă să-ți cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau să le văd cum se dezmierd.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult aș vrea...
Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.
Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea să te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.
Aș vrea să te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.
Aș vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranță,
Aș vrea o floare să îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
Aș vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.
Aș vrea sa mă duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aș vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.
Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad și marea.
Aș vrea să văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.
Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.
poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui
ca un animal bătrân și învins
să își lingă rănile
să tragă țărână peste orele scurse
atât aș vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creștet
să se ghemuiască în durere
să își urle trecerea
de pe fața mea
atât
doar atât aș vrea
să-l văd cum se întoarce
cum își linge rănile
cum trage țărâna
ah!
timpul
da
timpul
cel mai feroce animal
și-a înfipt colții
în obrazul meu
mi-a despicat abdomenul
mi-a umplut de sânge amintirile
ah!
atât aș vrea
să se întoarcă în vizuina lui
să se acopere cu țărână
ca rănile mele să se vindece
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soapte in amurg
Ș_optind ușor îmi iese iar în cale vântul,
O_rbit mă simt de soarele ce-apune,
A_ș vrea privind în zare și ascultându-mi gândul,
P_rin șoapte dulci s-adorm uitând de lume
T_e-aștept însă pe tine și voi privi apusul în tăcere
E_u vreau să vii să-ți spun că încă te iubesc.
Î_n jurul meu tot plânge vântul cu durere,
N_u ești aici și multe-aș vrea să-ți povestesc
A_ștept să vii alături de ultimele reze de soare,
M_ergând tăcută pe cărarile dulci ale visului,
U_rcând spre mine ca o dulce alinare
R_oșii, buzele tale în lumina apusului,
G_răbit să le sărut și-apoi să-ți cer iertare.
poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să vii să mă petreci
Lipit ușor de mine
Să simți în suflet mâinile reci
Când le ating de tine.
Să-mi vezi tristețea de pe chip
Când mă despart de tine
Și teama că n-o să mai vii
Să te întâlnești cu mine
Aș vrea să vii să nu mai pleci
Să stai aici cu mine
Să-mi încălzești mâinile reci
Cu sufletul din tine.
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Aș vrea să vii, să mă petreci,
Lipit ușor de mine,
Să simți în suflet mâinile reci
Când le ating de tine.
Să-mi vezi tristețea de pe chip
Când mă despart de tine
Și teama că n-o să mai vii,
Să te întâlnești cu mine.
Aș vrea să vii, să nu mai pleci,
Să stai aici cu mine,
Să-mi încălzești mâinile reci
Cu sufletul din tine.
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-l Doamne înapoi
Prin sanctuare de inimă și cuget
Alerg la Tine să m-asculți
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierți și nu mă uiți!
De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.
A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlinești ceva...
Aș vrea să-i dăruiești de vrei
Îndurare Ta... simțindu-Te aievea.
El, suflet cu restanțe la școala curățirii Tale,
Dar știu că îl iubești și-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
Să fie lumină și curat, dăruindu-l ei.
Și tot mai știu că el Te strigă,
Atunci când nici nu Te cunoaște
Lovindu-se în goluri multe,
Doamne, de vii... el va renaște.
Cu toții, umbre de păcat, și-atât.
Ne-nfățișăm smeriți în fața Ta...
Tu Doamne, iartă-ne pe toți, căci noi Te vrem
Să ne atingi schimbându-ne și-a ne ierta!
Am fost și eu ca el, cândva... demult
Și cu atât mai mult mă rog acuma Ție,
Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut
Și mâine încă o inimă să-ți cânte-n armonie...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Aș vrea să mă întrec cu peștii
În ape de cleștar,
Aș vrea să mă înalț cu păsări
În albastru zbor,
Aș vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aș vrea să fiu iubită
De toți ca și Maria,
Aș vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aș vrea să înțeleg
Izvorul dulce când vorbește,
Și vântul, când este turbat,
Și în geamuri vuiește.
Aș vrea să am rochițe,
Țesute cu mândre flori de mai
Și să dansez cu fluturii-n alai,
Aș vrea să înțeleg,
Limbajul și verdele pădurii,
Aș vrea să fiu copilul
Sălbatic al naturii.
Aș vrea să fiu prietenă
Cu luna și cu mândrul soare
Căci ele știu de dor,
Când inima mă doare.
Aș vrea să pot muta
Măreții munți din loc,
Oamenilor să le aduc noroc,
Aș vrea să cânt, să scriu,
Cu-atâta măiestrie,
Și inima de piatră,
Cântul și versul să-l mângâie.
Și câte nu aș vrea...
Dar poate cineva să-mi ia
Dreptul minunii de-a visa?
poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ceașcă de cafea
Ce minunat ar fi dacă am putea
Să bem acum o ceașcă de cafea
Tu un espresso, frișcă și mult lapte
Eu te-aș sorbi, iubito, printre șoapte
Dacă am bea și un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Și am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin
Când zorile ne-ar prinde îmbrățișați
Să bem o ceașcă de cafea cu mult zaț
Dacă părea prea dulce sau amară
Să știi că te iubesc ca prima oară
Nu am nevoie în viața asta de nimic
Doar de o pungă de cafea și un ibric
Să torn în el dacă și tu ai vrea
O linguriță din iubirea mea și-a ta
Să bem o ceașcă de cafea e un pretext
Vreau doar să-ti amintesc ce mult eu te iubesc
Și de băut, după ce am terminat
La tine-n brațe vreau să rămân uitat
Aș vrea să fie clipa asta un nemărginit
Cu ea să trecem în infinit
Și să trăim de-a pururi împreună
Ca și acum, ținându-ne de mână
Iubita mea o clipă să mai stai
Și dacă vrei iubirii o șansă să mai dai
Atunci am să te rog să îmi mai dai ceva
Mai dă-mi, te rog, o ceașcă de cafea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!