* * *

Când un copac e smuls din rădăcină,
Desprins de sevele ce-l înalţă,
Ori se usucă, ori, în timp de vară,
S-aprinde când e arşiţă haină.

La fel şi biata-mi inimă străină,
Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,
Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,
Ce rău n-ar omorî-o fără vină?

poezie celebră de Michelangelo
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Inimă tristă, de ce taci?
Focul iubirii de nu-l faci!
Te latră câinii-n joc de stele,
Te-ai ferecat în lanţuri grele.

Inimă tristă, foc şi pară,
Clipa ţi-e dulce şi amară,
Frunzele-n ramuri, iar se frământ...
Tu, vinovato nu ai cuvânt.

Noapte fără stele, plină,
Leagăn de pe boltă, vină şi alină
Inimă de foc, pe osie străină,
Bate mai departe, inimă haină!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata

Când judecata nu e dreaptă
E semn... că-i fără judecată;
Cum proasta, nu e înţeleaptă,
Fecioara nu-i... o desfrânată!...

Când orice probă-i ignorată
Şi adevăr răstălmăcit;
Ori judecata e ingrată,
Ori cine-o face, pervertit!...

Când cel ce judecă nu simte
Că rău făcut fără de vină
E precum capul fără minte
Şi bec aprins, fără lumină...

... Aşa e "dreptul", râs în barbă
Cu uşa-nchisă... luată clanţă;
Justiţia pe-ascuns e oarbă,
Cu greutăţi... fără balanţă!!!...

Căci... "altul"... n-are importanţă!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vă spun că nu te poţi acomoda cu o limbă străină: ori e în tine şi o redescoperi, ori nu e. Poate părea paradoxal, dar nimic şi nimeni nu te împiedică să poţi trăi şi scrie în două limbi simultan. Iar de când am început să vorbesc română cu copilul meu, ea a devenit mai puţin străină decât era când doar o scriam în cărţi. A devenit - într-un fel cu totul specific - şi o limbă paternă.

citat din Ardian Kuciuk
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de îndrăgostit

.. ori să nu mai ieşi din casă
pân' la sfintele pomeni
ori să porţi trenă mireasă
printre iarbă şi coceni...

... ori s-aştepţi timpul să treacă
cu pendulă ori cu cuc
orele să se petreacă
când se duc unde se duc...

... ori s-aştepţi un tren în gară
lung de linie cu flori
da mai bine stai afară
de nu vrei cumva să mori...

... ori aşa şi pe dincolo
cum am spus sporovăit
lasă-te de toate solo
când e vorba de iubit!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce rămâi?

Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Ce ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
— Cu ce rămâi atunci?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul... plecării

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-ngheţe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, uşoară,
Ce-mi ţine de frig, pân' se trece.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câştig, de minute.

Aş vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.

Aş vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb aţa-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e vară când e vară?
Nici eu, să vă spun cinstit,
(Ce rău a-nceput să-mi pară,)
N-am iubit când am iubit!

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet arzând...

De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.

De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...

De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În braţele ce te-au iubit...
De-ai fi ştiut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...

Şi zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...

Şi fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Şi primul care m-a lovit,
Călcându-şi false jurăminte.

Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde şi o floare...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MULŢI ANI AU TREBUIT CA BRADU-NALT SĂ CREASCĂ ŞI-I TĂIAT ACUM DIN RĂDĂCINĂ
Mulţi ani au trebuit ca bradu-nalt să crească şi-i tăiat acum din rădăcină,
A fost erou măreţ în cartea de poveşti ori pom împodobit într-o grădină,
Crescut-a drept, încet şi cu răbdare, a fost sădit cu multă muncă şi cu dor.
Mă doare mult când văd c-a fost lăsat pribeag, să moară de securea cea străină.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu n-ai exista

dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în nefiinţă
toate felurile de strâns în braţe n-ar spune nimic
respiraţia n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
şi Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu

ziua mohorâtă deşirată şi palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă să fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniştea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne

un timp n-ar exista să ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naşte
speranţele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivăţului aruncat pe ţărm
netrebuinţa mâinilor să tacă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii nu locuiesc de două ori în aceeaşi inimă

când şi-au strâns rănile şi le-au pus în bagaje
nici de mila zărilor nu-şi întorc privirea
descheiaţi la suflet
pleacă la marginea lumii
acolo unde clopotele anunţă
îngroparea poemelor
poeţii nu-şi schimbă sufletul de două ori
cu acelaşi suflet
rămân în carnea lor
ca într-o haină zdrenţuită
şi trag de timp
ca de un colţ de pâine
până îndestularea aceasta
sparge văzduhul

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plâng bărbaţii

Am plâns şiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe feţe şi prin bărbi prelinse.

Şi am mai plâns în nopţi şi-n cuget,
Când ei ne secerau strămoşii.
Au nu văzut-aţi ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roşii !

Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpaţi, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.

Şi am mai plâns când ţarini large
Din ţară-au luat şi le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.

Poate nu plângem la morminte,
Sau lacrimi nu vărsăm uşor.
Dar hohotim doar în cuvinte
Când cei ce-s dragi se pierd ori mor.

Am plâns tăcut în foc şi geruri
Pe câmp de luptă, la oştiri.
Aşa crestatu-s-au în riduri
Pe chipuri hărţi de amintiri.

.........
De n-am mai plâns, e că izvorul
Din care el şi ea luau lacrimi,
Secase scurs din ea, când dorul
De el o asuprea. Şi-n patimi.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e omului să-i vie vreun rău, fără să-l ştie, ori zăboveşte până-l soseşte, ori dă fuga să-l ajungă.

proverbe româneşti
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte mult urăsc pe-o gazdă care / Ori prea e strâns, ori prea cu libov mare. / Că-n toate-i rău ce peste cumpăt trece, / Şi-i tot aşa de rău să faci să stea / Un om la tine, când el vrea să plece, / Pe cât de rău e să-l alungi când vrea / S-amâie drumul, vrând a-şi mai petrece!

Homer în Odiseea, cartea XV (1966), traducere de George Coşbuc
Adăugat de Soldatul de la Marathon, 26.09.2014
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

Uneori sunt jar,
alteori, apă,
dar de cele mai multe ori,
sunt foame...

Cuvintele au aripi
crescute
din sângele meu
şi Dumnezeu
se mai joacă
din când în când
cu ele,
atunci se rupe
poemul din mine...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajare

De ce să-ţi pară rău că mori,
Când preotul mi te răsfaţă,
Spunând convins, de-atâtea ori
Că mergi în locuri cu verdeaţă.

epigramă de Aurel Domide Şănţanu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţii în mână o mână străină

Eu ţin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – fiinţă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ţii în mână o mână străină,
Te faci că ţi-e cald – eu ştiu că îngheţi.
Mă faci să fiu fiinţă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereţi.

Ţinem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să ştii,
Şi mâna-mi străină îţi este de mâine.
Străină fiind, nu aştept să mai vii..

poezie de Guţu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te vei opri

Soare de câte ori te voi ocoli
Până să vină aceea zi
Când tu te vei opri!
Când ea, cu lumină de a fi
Din umbră să mă răsară...
Mă va privi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori aflăm din cărţi ceea ce oamenii n-ar putea ori n-ar îndrăzni să ne spună.

citat din Dionisie Romano
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!