Fiecare clipă care vine spre noi poate să vindece o rană trecută, să producă una nouă sau să scăpăm cu ea, clipa, fericită. Trebuie să fim atenţi ce clipe vin peste noi!

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să încercăm să nu călcăm cu papuci din clipe vechi peste timpuri de clipe noi, putem risca să păşim spre nicăieri şi tot timpul să rămânem în urmă.

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine

Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi,
Să fim foarte atenţi
Pe cine numim
Eu.

Că nu mai poţi
Avea încredere oarbă
În nimeni,
Să fim atenţi, mai ales,
Pe cine numim
Eu.

Îndesaţi în genunchiul
Sub nişte măşti,
Atât de convenţionale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi.

Poate chiar reuşim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfinţenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinţi nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viaţa aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinşi dacă avem greutăţi. Când un om se întoarce la Cristos şi pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri – boli, probleme financiare, noi ispite – el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească şi să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldeşte acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situaţii în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec aşa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trăim cu adevărat dincolo de noi, fiecare, când începem viaţa. Cum vom proceda, aşa se va reflecta ea înapoi, spre noi!

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este drumul poverii clipelor puse una peste alta. Clipele precum vrem să le trăim, îngreunează sau uşurează mai mult sau mai puţin destinul nostru, care este deschis fiecăruia dintre noi.

Viorel Muha (3 septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi are o soartă în viaţă: o cărare pe care trebuie s-o străbatem şi care, de fiecare dată este nouă. În ceea ce ne priveşte pe noi actorii, cărarea nu este un drum bătut pe care putem să mergem cu ochii închişi şi de fiecare dată este o nouă căutare în noi, în situaţie, în stare, în relaţia cu publicul!

citat celebru din emisiunea Ieri, azi, mâine de Mircea Albulescu (TVR)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătate. Să fim în fiecare clipă mai darnici şi mai buni, mai mult, cel puţin în faţă cu o altă clipă.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu poate fi undeva în noi, dar îl construim după cum suntem fiecare, mai buni sau mai răi!

Viorel Muha (noiembrie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ţinem fruntea sus, chiar şi când nu mai putem să suportăm suferinţa oricare ar fi ea, căci, chiar în aceste circumstanţe, când suntem pe culmile disperării, noi putem să găsim calea spre armonia din noi înşine, dacă facem să tacă glasul tristeţii. Trebuie să învăţăm să trăim, nu murind în fiecare clipă, ci sporindu-ne fericirea cu acele clipe de încântare ce ni le dau anumite fiinţe, peisaje, filme, cărţi, tablouri, obiecte sau acţiuni benefice.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare că trebuie să fim atenţi să nu judecăm sau să cântărim pe oricine altcineva decât pe noi înşine. Eu încă trăiesc şi învăţ acest lucru!

citat din Lisa Rinna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul poate fi limitele vieţii pentru fiecare dintre noi!

Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate e un timp al bărbaţilor. Al ştiinţei, al războaielor, al afacerilor... Noi nu avem foarte mult loc în toate acestea. Ne-am emancipat, e drept, dar biologic nu putem fi egale. Noi îndeplinim şi rolul vechi, acela de a fi femei, mame, soţii, de a fi un vis-a-vis agreabil. Un vis-a-vis care pune umărul alături de ei la tot ce e de făcut. Paradoxală situaţie... Asta nu înseamnă că suntem victime. Cred că trebuie să suportăm consecinţele egalităţii, cu limitele ei cu tot. Şi pe urmă, noi avem un mare atu: capacitatea noastră de a ne face viaţa frumoasă. Din nimicuri. Că nu suntem pretenţioase. Ne mulţumim cu o floare, cu o rochie nouă, cu o vacanţă la mare, cu o primăvară. Putem fi mult şi bine egale cu ei (bărbaţii)! Pot să ne ceară să fim deştepte, instruite, să fim la nivelul lor, pot să ne ceară şi leafa, pot să ne ceară orice! Nouă ne rămâne primăvara. Sau rochia cea nouă. Sau vacanţa la mare. Noi putem şi să muncim şi să arătăm bine — dacă trebuie — să îngrijim un copil, să-i îngrijim pe ei, să-i iubim, să-i cicălim, să fim bune, rele, insuportabile, generoase, egale cu noi şi egale cu ei. Nu credeţi că suntem formidabile?

citat clasic din Gina Patrichi
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim atenţi, căci: Cel mai mare scriitor este viaţa! Ea ne scrie cartea fiecăruia pentru todeauna!

Viorel Muha (august 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este murdar şi-îi murdărie, ce apa nu poate spăla
El ne infestează trupul, să scăpăm de aşa ceva
El forme multe şi-îi viclean, pe oriunde-l putem afla
El mintea, sufletul, gingăşia, lacrima, ne-o poate lua
El în versuri, proza şi-n eseuri apare, cu greu putem scăpa
El este şef, coleg sau subaltern şi greu de el putem noi da
El la margine de drum, în iarbă, pe scară poate sta
El la lumina zilei, uşor şi peste tot, toţi îl putem vedea
El, însă, poate fi gonit şi înlăturat uşor cândva
Gunoi, voinţa este a noastră, numai să vrem să facem asta, da!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este inima lui Dumnezeu sădită-n noi. Ea rupe orice zăgazuri, nu are graniţe, nu ştie nici o limbă şi poate intra în noi, nâprasnic sau încet. Ea nu are cheie s-o descui sau, lacăt s-o încui.

Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne!

atunci când inima se strânge în ea chinuită, de suferinţă
când simte nedreptatea sau o iubire înşelată sau pierdută
să încuiem în noi cei urât şi cei nesuferint şi să zicem acelei fiinţe
suntem la fel ca tine şi iartă-ne de cei neuman în noi
şi-n a noastră fiinţă!
Iartă-ne că noi am uitat că putem să fim la fel ca tine
oricând în suferinţă!
Iartă-ne, tu, la fel ca noi
o fiinţă!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest Mileniu vine spre noi cu o viteză şi cu o cantitate de informaţii, creaţii şi concepţii, care de multe ori ne pun în imposibilitate de adaptare şi progres. Această stare ne obligă să ne schimbăm radical modul de a vedea lumea. Trebuie să ne schimbăm modul şi capacitatea de abordare şi sinteză, pentru a vedea cât mai real această nouă lume, prin concepte structurale de ansamblu, în final prin structuri de imagine. Cuvântul reprezintă cheia intrării în acest univers.

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ...

de ce ne furăm drumurile
pe care trebuie să mergem?
de ce ne murdărim iarba care râde la noi
de ce aruncăm pe ea cu hârtii şi gunoi?

de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz
în metrou
pe stradă, în magazin sau în scara blocului
la şcoală, chiar şi-n noi
ne murdărim unii pe alţii de parcă am umbla
goi?

nu suntem sălbateci!
nu suntem popor de tâmpiţi!
de ce să fim gunoiul Europei?
de ce sa minţim chiar şi pe copii?

avem munţi, avem dealuri, păduri, râuri şi câmpii
de ce toate astea trebuie să ajungă la străini?

avem fete şi băieţi, tineri şi frumoşi
de ce să-i minţim şi să le dăm exemple
de conducători hoţi şi mincinoşi?

se goleşte ţara
pământul rămâne pustiu
satele cad în ruină
iar mulţi am ajuns să umblăm prin lume
străini, aiurea, pentru noi un pustiu!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!