Eu nu știu ce e ura, știu numai ce-i iubirea.
Sofocle în Antigona
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pomul cu poeme
poate că pomul edenic era plin
doar cu poeme...
pe mulți nu-i bucură pacea
fiindcă nu știu ce-i războiul
pe mulți nu-i bucură sănătatea
fiindcă nu știu ce-i boala
pe unii îi bucură un simplu salut
fiindcă aceștia știu
ce-i singurătatea
și mai sunt cei care
niciodată nu obosesc dăruind fiindcă ei știu
ce-i iubirea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu mai știu...
Eu nu mai știu ce e iubirea,
A trecut zarea printre nori,
S-a subțiat pe plajă lumii
Căzându-i din orbite flori.
Eu nu mai știu ce e durerea
Din clipa neagră-a despărțirii,
Iau dorul ca pe-un tratament
Resuscitând morbul iubirii.
Eu nu mai știu dacă exiști
Sub cerul înecat de aștri,
Nici locul unde ai ascuns
Lumina ochilor albaștri.
Eu nu mai știu ce e iubirea,
Eu nu mai știu ce e durerea,
Eu nu mai știu dacă exiști,
Știu c-a intrat în zbor, tăcerea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nu știu de ce
Nu știu de ce viața, nu ține mai mult,
Nu știu de ce ața, repede s-a rupt.
Nu știu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu știu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, dușmănie are.
Nu știu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu știu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu știu de ce teama, de lumea neștiută,
Atunci când trecem vama, toți oamenii o uită.
Nu știu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iubirea mea are un nume
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl știu
Și-n nopțile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.
Adorm și-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl știu.
Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toți laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.
Iubirea mea are un nume.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu ce este-afară,
Nici câtă-ntunecare e-n suflete
Și-n inimi...
Doar Dumnezeu răsare
Pe cerul vieții mele
O literă de stea
Ce este far și taină
Pentru iubirea mea.
Nu știu, sunt îngeri care,
Prin suflete aleargă,
Nu știu, iubirea voastră,-ntregită-i,
Ori beteagă.
Știu doar că mă-ncunună
Cu mirt și cu lumină,
Ca pe un vis de ceară, biserica divină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubirea? Luați-mi totul: Oscarul, banii, casa, dar iubirea nu! nu mi-o luați! Iubirea e ploaie, e vânt, e soare, e stea. Iubirea e respirație și, da! Știu! Știu! Iubirea e otravă.
definiție de Anna Magnani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu nici cum, nu știu nici de ce,
ne-am pomenit atât de departe
dincolo de bine/
dincolo de rău/
dincolo de tot ce-i dă sens lumesc
iubirii noastre fără de nume.
Nu știu nici unde, nu știu nici când,
ne vom fi atât de aproape
înlăuntrul muririi/
înlăuntrul nemuririi/
înlăuntrul a tot ce-i va da sens virgin
eului tău în mine.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
Îmi cunosc trecutul,
știu motivul pentru alegerile mele,
știu ce am în interior.
Știu cât de mult am suferit,
știu cât de puternică sunt
știu cât de fragilă sunt
și nimeni altcineva nu știe asta.
Știu de ce am făcut un lucru în loc de altul,
dar cei care se uită la mine nu cred
în dreptul de a nu judeca propriile mele obțiuni.
Numai eu pot judeca.
poezie de Eugenia Calancea (21 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și știu...
Nu știu ce viața îmi rezervă mâine...
Nu știu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.
Nu știu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.
Și știu că mult ne va fi bine...
Și știu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Și de regrete, nu ne vom lovi.
Și știu o viață ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Și fericirea ieșită din abis...
Și știu că ai temeri adânci...
Ți-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Și nici pe mine să mă lași în urma ta...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu să-not în iubire,
M-am înecat de multe ori,
Ori am plutit în neștire
Spre țărmul ce-așteaptă cocori.
Nu știu să calc pe durere,
Mă-mpiedic și mă prăbușesc,
Dacă iubirea o cere,
Durere respir... nu crâcnesc!
Nu știu să zbor printre vise,
Mă tem, simt că mă rătăcesc,
Zac cu aripile-ntinse,
Totuși, n-aș vrea să mă trezesc!
Nu știu să lunec prin viață,
Slalom să fac prin probleme,
La răutăți nu fac față,
Încontinuu am dileme..
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chef de chef
Am să mă-mbăt, să nu mai știu de mine,
De ce-i în jurul meu să n-am habar,
Chiar dacă știu că n-o să-mi facă bine
Am să golesc pahar după pahar.
Chiar dacă-mi sunt resursele puține
Și-s mulțumit din ce în ce mai rar,
Am să mă-mbăt, să nu mai știu de mine,
De ce-i în jurul meu să n-am habar.
Când m-oi trezi și îmi va fi rușine
C-am adormit pe-o masă, într-un bar,
Pe băuturi exotice și fine
Voi cheltui și ultimul creițar
Și-am să mă-mbăt, să nu mai știu de mine.
poezie de Mitică Ion
Adăugat de Salticus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
Știu, doar parcul e de vină
că nu suntem amândoi.
Prea-nvelitu-s-a-n rugină
prea valsează trist în foi.
Eu, la braț numai cu mine,
caut mersu-ți mlădios.
Lacul, cufundat în sine,
mi-a surâs, neputincios.
Dezdoindu-și iarăși arcul
crengile bocesc în vânt.
Știu, de vină-i numai parcul
el nimic nu are sfânt.
Unde-i vara de-altădată?
Frig, și singur, și târziu...
Nu ești tu cea vinovată,
Parcul e de vină, știu...
poezie celebră de Mihu Dragomir din Versuri alese (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să știi
Azi nu-i lumină pe pământ
Și nici în ființa mea putere
Să sper că ești, să simt că sunt
Dorită pentru-o mângâiere.
Azi e-ntuneric și e trist
Și inima-mi este pustie
Și nu mai știu dacă exist,
Nu știu ce-a fost și ce-o să fie.
Nu sper nimic, nu cred nimic;
Credința-i doar în Dumnezeu,
Curajul este tot mai mic,
Durerile le simt doar eu.
Aș vrea să nu știi ce-i durerea,
Ce-i zbuciumul și ce-i tristețea
Aș vrea ca tu să ai puterea,
De a simți ce-i frumusețea.
Dar nu a celor trecătoare
Și nu a celor ce le simți
În clipe pline de-ncântare,
Când ești mințit și tu te minți.
Aș vrea să știi ce e iubirea
Ce-o port în suflet nepătată,
Aș vrea să știi ce-i fericirea,
Ce-nseamnă dragostea curată.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Păi, până unde o să... nu știu ce-am să fac cu ei pân' la coadă... nu știu, cred că nu știu... nu știu, cred că o să... nu știu! Nu știu... probabil că mă gândesc să fac și ceva pân' la coadă!
perlă de Cornel Penescu din interviu
Adăugat de Pop Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!
LENEȘII
Oameni care știu să-ndure,
La nevoie pot să fure!..
Ce-i făcut, ei pot desface,
Însă nu știu cum... se face!....
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
știu, știu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
știu că oul mai proaspăt pus la fiert se lovește de fundul cratiței,
știu că trebuie să trag fărașul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
știu că acul se bagă în ață mai ușor decît ața în ac,
știu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,
știu că nu am avut bărbat să mă știe
și nici copil să mă știe de mamă
știu că e doar o convenție socială
căsătoria
și mersul minutarelor înspre dreapta,
așa, ca roțile mașinilor pe care bărbații le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi
știu că zahărul cu măsură
ține florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
știu și asta
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei lipsiți de judecată nu știu că au binele în mâna lor, până ce-l scapă.
citat celebru din Sofocle
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine
și m-a lovit așa un dor de tine
printre destine
că nu mai știu nici cui îi aparține
nici ce-i cu mine
m-a mai lovit un soi de nostalgie
cu scrum în fine
că nici nu știu măcar dacă ești vie
nici ce-i cu mine
mă mai lovesc într-una vise mute
și clandestine
că nu mai simt nici secole trecute
nici ce-i cu tine...
poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!