Floare sălbatică

Iubirea nu-i o floare de seră, ci o floare sălbatică,
născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-o oră însorită;
răsărită dintr-o sămânţă sălbatică,
suflată pe drumuri de-un vânt nebun, de o sălbatică ursită.

O plantă sălbatică, plantă pe care, atunci când din întâmplare
înfloreşte-ntre gardurile grădinii noastre, o numim floare;
şi când înfloreşte dincolo de ele o numim buruiană; dar, fie floare,
fie buruiană, parfumul şi culoarea ei sunt întotdeauna sălbatice.

poezie de John Galsworthy, 1867 - 1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

(alerg după tine)

Dă-mi din iubirea ta parfum
Să fiu o floare de salcâm
Sălbatică si plină de mister,
Floare de colţ sădită pe un nor.

Cu răsuflarea gurii mă atingi,
Şi înfloresc precum un măr
Petale albe de-mi revărs,
Sunt fulg de nea ce mă topesc.

Mă strângi în braţe, mă cuprinzi
Parcă sunt floare de măslin,
Buchete să le-aduni plângând
Să nu mă uiţi nici mai târziu.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buruiana (după un aforsim de Ella Wheeler Wilcox: O buruiană este o floare neiubită)

O buruiană este-o floare
Ce o tratăm cu nepăsare;
Ba dacă creşte-ntr-o cultură,
Noi o tratăm cu multă ură.

poezie de George Budoi din Poezii, după Ella Wheeler Wilcox (27 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este o iarbă sălbatică şi nu o plantă cultivată.

definiţie de Ippolito Nievo în Mărturisirea unui octogenar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

frumuseţe (vezi şi frumos)

Frumuseţea este sălbatică. E periculoasă şi anarhică, asemeni pământului pe vremea când omului nu-i trecuse încă prin minte vreun gând coerent şi nu scria coduri de conduită pe tăbliţe de argilă. Frumuseţea este o grădină sălbatică.

definiţie de Anne Rice în Vampirul Lestat, 11
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Febleţea
Unui poem
Se naşte
Ca o grădină
În primăvară
Din seminţe
Sau din răsad
Plantă cu plantă
Floare cu floare
Până la stadiu
Consacra
De buchet
Care evident
Se va dărui
Cu pasiune
Fiinţelor dragi
Pe criterii
Apartenenţă
La familia
Celor iubitori
De versuri
Ca o poliţă
Cu nuanţe roz
O delicatesă
În formă acută.

poezie de David Boia (11 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărmana limbă românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! A ajuns o buruiană sălbatică!... Multe vânturi au bătut-o! Odată o bătea vântul franţuzesc; apoi o bate vântul nemţesc: noroc că mai are rădăcini adânci, altminteri i s-ar stârpi soiul. Şi ar fi păcat de ea fiindcă (nu că o laud eu), îngrijită, cu flori frumoase şi ce rod sănătos ar da această voinică buruiană dispreţuită, cu care de veacuri s-a hrănit sufletul unui întreg neam de oameni! Care cum se scoală astăzi o calcă-n picioare şi, drept îngrijire, chip şi seamă, şi spre păstrare, o opăresc cu cerneală de scris şi de tipar; şi ea rabdă, ţinându-şi ascunsă puterea de viaţă în rădăcinile-i adânci, cât şi-o mai putea-o ţine şi acolo; căci şi acolo a-nceput s-o prigonească şi s-o ajungă soarta rea prin aşa-numitele "metode moderne".

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare micuţă la mânăstirea Taer

Pe şes, aproape de pământ, am văzut o floare micuţă.
Corola se înălţa sfioasă din iarba, atingând razele soarelui de primăvară,

iar lujerul auriu, sprijinit de frunze, sclipea în aerul însorit.
Se înclina supusă în vânt ca un pelegrin căzut în binecuvântare.

Are un vis necunoscut nouă, ascuns sub ierbile înalte,
şi, când bate vântul, micuţa floare priveşte-n sinele ei cel mai adânc.

Păşind pe lângă ea, m-am simţit deodată calm.
Boabe de rouă îmi umezeau hainele, golul şi singurătatea.

Departe,-n zăpadă, un credincios răsucea roata rugăciunilor, apoi s-a aplecat
în reverenţă mai jos decât floarea, ca iarba sălbatică de pe platou.

În mânăstirea de culoarea cinabrului, florile sunt cea mai înduioşătoare privelişte;
nu există nici un pasaj în sutra mai viu decât dependenţa mutuală a două inimi.

poezie de Hu Yonggang, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gâscă sălbatică rătăcită

Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Cui să-i pese de umbra solitară
pierdută printre miile de nori din depărtare?

O auzi chiar şi atunci când dispare din vederea ta,
chemările ei tânguitoare îţi străpung inima ca un pumnal.

Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:
mulţimi clevetitoare, mulţimi certăreţe.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

floare

O floare este o buruiană educată.

definiţie de Luther Burbank
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

buruiană

O buruiană este o floare deghizată.

definiţie de James Russell Lowell
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

buruiană

O buruiană este o plantă care a însuşit fiecare abilitate de supravieţuire, cu excepţia faptului de a creşte ordonat.

definiţie de Doug Larson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare

Nu e e floare cu petale
Să fie fără culoare
Fără un parfum discret
Şi-un surâs suav cochet

Nu e floare pe-nserat
Să nu vrea un sărutat
Sau măcar o mângâiere
De la vânt în adiere

Nu e floare, nu e zi
Fără a se împlini
O iubire-n primăvară
Cu un vers din călimară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

buruiană

O buruiană este o plantă ale cărei virtuţi nu au fost descoperite încă.

definiţie celebră de Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun o floare

Am vrut să-ţi aduc o floare din parc
Dar când am văzut că şi ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunţat,
şi m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoţionat de pământul pe care şi-l împărţeau
În aceeaşi formă de viaţă,
Am renunţat, şi
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munţi de flori
Şi un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ţinea un tânăr în braţe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroşi, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?

Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Stau ca florile-n răzoare
Cărţile, pe policioare...
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinşi şi gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, ştie să te-asculte
Şi te-nvaţă şi te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E şi-n tine o grădină
Şi-n fereastră-i mai lumină.

Floare roşie, floare-albastră,
Ai intrat şi-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori...

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu petale

Mă frământă
Colţul de inimă
Înflorit pe pajiştea iubirii,
Elipsa sălbatică
Care ţine sânii iubitei
În pupila ochilor mei.

Îţi mulţumesc, Doamne,
Pentru frământare,
Pentru păsuirea
Ascunderii
În pajiştea sălbatică
În care florile luminează
Sărutul
Cu vârful limbii
Purtat între sânii însămânţând
Pupilele mele
Cu visele petalelor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am rupt o buruiană şi am plantat o floare acolo unde am crezut că poate să răsară.

citat celebru din Abraham Lincoln
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de iubire, mamei mele (poezie pentru copii)

Mama mea un nume are
Şi are nume de floare,
Floare albă-mparfumată
De sub zăpada curată,
Floare care a-nflorit
Când pe lume am venit,
Am venit să-i mulţumesc
Şi în lume să-i trăiesc,
Să mă fac şi eu o floare
Cu parfum mirositoare,
Parfumul să-l dăruiesc
Florilor, ce înfloresc,
Flori frumoase, adorate
În buchete, adunate,
Şi aduse sus pe masă
Răspândind parfum în casă
Casă... fie, mirosite
Şi cu iubire: stropite!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O devenire se numeşte naturală când ea provine din natură. Lucrul din care provine ceva îl numim materie; acel ceva prin care provine e un lucru ce există în chip natural; lucrul provenit este sau un om, sau o plantă, sau altceva de acest fel, şi acestea sunt lucrurile pe care noi le numim mai ales substanţe. Toate fiinţele a căror devenire e datorată fie naturii, fie artei, au o materie, căci fiecare din aceste fiinţe are posibilitatea de a fi şi, totodată, de a nu fi, iar această posibilitate constituie pentru fiecare lucru materia lui.

Aristotel în Metafizica, VII, 7
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-i doar floare

Iubirea nu-i doar floare de muşcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să ştie lumea cât de mândru eşti
Că ai ajuns şi tu ca să iubeşti.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Şi nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubeşti
Şi nici un film pe care-l tot priveşti,
Şi nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveţi să îl trăieşti discret
Când este pasiune şi ocară,
Ce-ţi face viaţa aspră şi amară,
O iei aşa cum e şi cum ţi-apare,
Ca floarea care creşte prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi aşa, am tot fura cu toţii
Şi-am pune-n poarta vieţii noastre hoţii.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ţii la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viaţa ta coşmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic şi-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce creşte din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipeşte-n vânt...
Dar asta o-înţelegi foarte târziu
Când viaţa ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de şanse şi de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nţelepciune.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!