Dragoste şi vin

Hei! O cupă! Umple-o şi spune-mi că-n ea torni vin, a zeilor licoare,
Eu niciodată nu voi bea-n penumbră cât timp pot bea la soare.

Blestemată şi săracă-i fiecare oră-n care trebuie să stau treaz
Însă-s bogat când vesel, beat ca lumea, uit de-orice necaz.

Rosteşte clar numele iubit, aruncă masca şi păşeşte în lumină,
N-au nicio valoare plăcerile pitite după ale pereţilor cortină.

poezie de Abu Nuwas, 756 – 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul

Acuzat de-aplecare spre plăcerile carnale;
Torturat de-arşiţa nopţilor tropicale;
Otrăvit, leşul al dispreţului pentru poezie, ştiu:
La inima lor n-ajung versurile pe care eu le scriu.

Demoni negri călcau deasupra apelor sfinte;
Am prefăcut apele-n vin roşu – şi păcatul a fost iertat,
Iar ei, bându-l, s-au înecat;
Am râs, apoi m-am încruntat.

În lanţuri, încuiate-n trupul meu,
Dorinţelor li s-a poprit dreptul de zbor;
În vreme ce rătăcesc aiurea, fără nicio ţintă,
Moartea se-apropie de mine surâzând îmbietor.

Pe ultimul drum, pentru o vreme cel puţin,
Voi păşi-n compania unui ulcior de vin.

*** La moartea poetului, undeva prin anul 814, califul Al-Ma'mun a declarat:
"S-a dus tot farmecul acestor zile. Blestemul lui Allah să cadă asupra oricui l-a insultat vreodată pe Abu Nuwas."

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge pentru Lala

Nu plânge pentru Lala, nu bălmăji cuvinte despre hinduism!
Mai bine bea printre trandafiri, catifelat, un vin rozaliu;
Vinul coboară pe gâtul celui care-l bea
Dăruind ochilor şi-obrajilor roşeaţa lui.

Vinul e chilimbar şi paharul e o perlă
Când o fată cu degete subţiri îţi toarnă vin cu mâna ei
Şi vin din gura ei – iar tu te vei îmbăta de două ori.
Pentru mine plăcerea-i dublă, iar regretul numai unul!

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, în această viaţă, avem parte de vin ceresc

Trebuie să-l resping când Însuşi Cel-de-Sus nu a făcut-o,
Iar califul nostru-i venerează generoasele-nsuşiri?

Vin de obârşie nobilă, zglobiu şi scânteietor,
Rivalizând cu al aştrilor buchet de trandafiri...

Deşi poate nu vom cunoaşte raiul în această viaţă,
Bând vin avem totuşi parte de cereşti, serafice împărtăşiri.

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori vinul...

Binecuvântaţi vinul pentru marea lui generozitate.
Onoraţi-l cu cele mai frumoase nume.
Nu daţi voie apei să-l supună,
Nici nu-l lăsaţi să se înstăpânească peste ape.

Un vin de Karkhiyya, învechit în hrube mult timp –
Încât unui băutor, având aceeaşi vârstă, i-ar mai rămâne
Puţini ani de viaţă pentru a se bucura de savoarea lui –
Va readuce în suflet
Nevinovăţia celui cuprins de focul sacru al iubirii.

De multe ori vinul e băut de oameni care nu-l merită.

poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poem

O, Allah, deşi păcatele mele s-au tot înmulţit,
Eu ştiu că Iertarea Ta-i mai mare decât toate păcatele!
Iată, îngenunchez în rugăciune plin umilinţă,
Iar dacă Tu m-alungi,
Atunci cine va fi milostiv cu mine?

Dacă numai făcătorii de bine îşi pot pune nădejdea-n Tine,
Atunci răufăcătorii şi păcătoşii spre cine să se îndrepte?

Singura cale care mă aduce la Tine-i speranţa mea în Tine,
Iar mărinimia iertării Tale este aceea că sunt Musulman.

poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

De tine mi-e aşa de dor
Şi când rostesc numele tău
Cred că n-aş putea să mor
Nu m-aş pleca nici cărui zeu.

Doar ţie trupul meu închin
Şi inima mea toată
Cu tine aş bea un pahar de vin
Să nu uit niciodată.

M-aş îmbăta de fericire
Că tu eşti lângă mine
N-aş crede nici în nemurire
Când stau aici cu tine.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii trebuie să ştie

Se scrge-a zeilor licoare,
În cupe scumpe de cristal,
Şi prin decorul ireal,
Plutesc confetii sclipitoare...

Dar câinii trebuie să ştie,
Că-n haită e o ierarhie!

Cadâne pline de ispite
Stau răbdătoare şi cuminţi,
Tânjind favoarea unui prinţ,
Şi rang înalt de favorite...

Dar câinii trebuie să ştie
Că-n haită e o ierarhie!

În universul lor banal,
Golani hârşiţi în nepăsare,
Fac chef cu resturi de mâncare,
Şi cu-alcool medicinal...

Dar câinii trebuie să ştie
Că-n haită e o ierarhie!

Dulăi scăpaţi la drumul mare,
Adulmecând, colţoşi şi duri,
Căţele prinse în călduri,
Râvnesc la dulce desfătare...

Dar câinii trebuie să ştie
Că-n haită e o ierarhie!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul cântec

Când e tânără lumea întreagă, băiete,
Şi toţi pomii sunt verzi în lumină,
Şi-orice gâscă e-o lebădă neagră, băiete,
Şi-orice fată e o regină...
Hei, pe cal, hei, în barcă şi valea, băiete,
Du-te, cutreieră lumea hai-hui:
Sângele tânăr îşi are calea, băiete,
Şi fiecare câine ziua lui.

Când lumea întreagă e bătrână, băiete,
Şi pomii în toamnă stau galbeni toţi,
Şi tot entuziasmul s-a pierdut, băiete,
Şi toate spiţele-au plesnit la roţi –
Rămâi acasă, şezi pe scăunelul tău, solo,
Printre-amintiri şi fotografii de demult;
Domnul se va-îngriji să găseşti un chip acolo
Pe care l-ai iubit în tinereţe, mult.

poezie clasică de Charles Kingsley din Copiii apei, Capitolul 2 (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie, într-adevăr, să te fi luptat mult cu forţele demonice şi negative ale vieţii pentru a ajunge la conştiinţa ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieţii decât o cale spre moarte, o evoluţie care nu e, în fond, decât o disoluţie. Să poţi spune după fiecare experienţă de viaţă: niciodată! - după fiecare întâmplare şi după fiecare încercare acelaşi
cuvânt, simbol al definitivatului şi al ireparabilului, este, desigur, a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viaţă pe cât eşti aproape de nimicul în care te aruncă moartea.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodedicaţie (azi 8 sep. 2019)

La mulţi ani Mărin, Mărie,
Cu şi fără prăvălie,
Viaţă lungă, har divin,
Azi se bea vadra de vin.

Se mănâncă mici, sarmale,
Ţuica se bea din pocale,
După toate cele sfinte
Azi nu pot să stau cuminte...

Este ziua mea amici,
Care vreţi veniţi pe-aici,
Voi îmi uraţi LA MULŢI ANI,
Eu dau vin de Drăgăşani.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-critică

Când m-apuc să beau, sunt un "viteaz"
Din sticle, damigene şi canistre
Că-mi zice lumea: Hei, magistre,
Mai bea şi apă, să te vedem treaz!

epigramă de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, voi gări...

Hei, voi gări, voi, măre' gări
Am ars sute de ţigări
Aşteptând pe cineva
Ce venea – dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva...

Hei, voi zări, voi măre' zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce şoptea:
"Te iubesc" – nu mă iubea
Da'- i plăcea să spun-aşa
Că doar gura – n-o durea!

Hei, voi gări, voi măre' gări
Pline de fum şi ocări
Cine-i oare, cine-i cea
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?

Hei, voi gări şi măre' zări
Gura arsă de ţigări
Şi spurcată de ocări
Mai rosteşte când şi când
Ca un geamăt din pământ:
"O s-aştept mereu aşa,
Pe-o fată ce nu venea
Pentru că nu exista
Decât numa-n mintea mea –
Într-un tren care pleca"...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenţi la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeţi pui de drac,
Gândurile voastre sunt şi ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.

Hei, voi care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi care ştiţi ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi cumpătarea

Când vin, de orice soi, tu bei,
Chiar vin ce e iubit de zei,
Să fii atât de cumpătat,
Să n-ajungi niciodată beat.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (8 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mască

Când trage masca pe obraz,
Ascunde clar a lui culoare,
Dar, niciodată,-n niciun caz,
Nu poate-ascunde-a lui valoare.

epigramă de Mirela Grigore din revista Epigrama
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre pitite

Pitisem un pumn de pietre
După alt pumn de pietre
Să ating în partea nedureroasă
Statuia pe care-mi urc îngerii.

Un lucru am uitat:
Pietrele pitite
Le-am smuls din vertebrele piedestalului
Şi îngerii au lunecat în zbor
Pe-o singură clipocire
De umbre.

Lacrimile unduiesc
Şi la gândul
Că cineva îmi poate fura
Pumnul de pietre pitite.
Privesc ochii statuii,
Masca tăcerii
Mi se pune în suflet
Ca un fum de tămâie
Într-un chiştoc de ţigară.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz e sufletul

Treaz e sufletul, peste fire,
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde drumuri şi inimi s-adună,
unde mormintele stau împreună
ca liniştea după furtună.

Treaz e sufletul peste fire
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde muşchiul pe lespezi
acopere numele, relele, bunele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adina Rotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârma lui Dumnezeu

Dumnezeu îmi spune c-un zâmbet cald,
" Hei, ţi-ar plăcea să fii Dumnezeu o vreme
Şi să conduci lumea?"
"Okay," am spus, " hai să fac o încercare.

Unde trebuie să stau?
Care-i salariul?
La ce oră e prânzul?
Când pot demisiona?"

"Hei, fă-încoa' cârma aia," zice Dumnezeu.
" Nu cred că eşti ÎNCĂ pregătit."

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cortină

Răsturnate şi sparte, măturate grămadă
Repetiţiile erau acolo, după cortină
Cu roluri de-a valma ce n-au apucat
Spectacol întreg să devină...

Cenuşie ca seara vicleană ce-şi şterge
Roşia pudră (compromisă culoare )
E umbra lui Hamlet bântuindu-mă mută
Îmbrăcată-n groteşti avatare...

Deliruri bătrâne, voi, pleavă nefastă
Perfid aţi făcut o scenă - ca groapă!
Curajul în aer voi roti ca o creastă,
Păşi-voi pe voi ca pe apă...

Oh, tu - Yorick pândind viitoarele vise
Nu te vreau agăţat în afişul cu ramă
Voi fura un alt rol din păduri interzise
Voi zâmbi - regizând altă dramă..

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!