Peisaj de toamnă

Strop cu strop, ploaia biciuie frunzele de bananier.
Binecuvântat e cel care desenează asemenea peisaj melancolic:

Bolta luxuriantă şi întunecată a copacilor îngemănaţi,
fluviul lung vălurind alb şi catifelat spre zare.

Ridic plosca cu vin, beată de-atâtea râuri şi dealuri.
Ruscsacul meu, respirând raze de lună, e plin cu poeme.

Priveşte – şi iubeşte tot ce vezi.
Oricine se pierde-n acest peisaj va fi fermecat.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar la Bagdad, cu Şahul, de-aş fi eu
Şi dulce ori amar Paharul meu:
Vinul vieţii se scurge strop cu strop,
Frunzele Vieţii cad, tot cad mereu.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

De priveşti acest decor
Răsuflarea ţi se taie:
Lângă-un ţap ispăşitor
Paşte calul de bătaie!

epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjitura care pluteşte-n derivă

Trupul meu este alb şi delicat împlinit.
Pot înota şi mă pot scufunda-n apă, neînvinsă.

Mâna care mă frământă uneori e aspră –
Dar eu păstrez întotdeauna flacăra inimii aprinsă.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj erotic

În Copoul plin de tei
Văd jucându-se doi pui:
El – cu mărţişorul ei,
Ea – cu clopoţelul lui.

epigramă de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj basarabean

Desculţ şi gol pornesc la drum
Cuprins de al mândriei val,
Fiindcă-acesta e acum
Costumul meu tradiţional!

epigramă de Ion Ciobanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

intri în peisaj cu un defect invizibil
îl numeşti casă şi carte îngălbenită
probă necesară înaintea unei călătorii tainice

- acest peisaj cu un defect invizibil
este al tău

poezie de Nadzieja Artymowicz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie peisaj

Femeie,
asemenea unei femei peisaj
m-ai perceput
şi iubit.
M-ai iubit
cu câmpiile mele,
cu văile mele,
cu grotele şi colinele mele,
cu întinderile şi sarcinile
din corpul meu.
M-ai iubit
ca un val
calm, demontat
şi te-ai lăsat purtat
în grizaiul
norilor
care mă traversează.
M-ai văzut femeie
în rujul buzelor mele
lăsat pe obrazul fiului meu
în fiecare dimineaţă înainte de şcoală.
Tu eşti roşul meu
mi-ai spus.
Iar eu îţi repet:
tu eşti toate culorile
care strălucesc în ochii mei.

poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

peisaj

Orice peisaj este o stare a sufletului.

definiţie celebră de Henri-Frederic Amiel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj autumnal

Stau aracii drepţi în vie
Scrutând cele patru zări
În budane... razachie
Iar prin sat... tot trei cărări!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

peisaj

Peisajul, la fel ca prietenia, este râul nostru subteran. Peisaj fără ţinut.

definiţie clasică de Rene Char în Corespondenţă 1946 - 1959 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este numai în aparenţă un fluviu. Mai curând este un vast peisaj, ochiul privitorului fiind acela care se mişcă. Priveşte împrejur şi în toate direcţiile, înalţă-te mai sus, tot mai sus, şi vei vedea coline după coline, şesuri, râuri...

Thornton Wilder în Ziua a 8-a
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte-ţi o zi în care doar să observi. Fără a analiza. Doar priveşte şi admiră. Joacă rolul observatorului. Observă păsările cerului, copacii pământului, aerul plămânilor, zâmbetul copilului, mângâierea părintelui. Doar priveşte şi admiră. Şi integrează-te în acest peisaj...

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

Un strop pornit din acei nori

Formati de un suflet plin cu flori.

Si uite asa imi vin in minte

Amintiri infipte ca un dinte,

Amintiri despre un timp demult trecut

Ce va ramane pe veci tacut.

Insa nu la fel despre mine graiesc

Pentru ca atat cat am sa traiesc

Tot la tine am sa ma gandesc

Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".

si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj rural

Pe uliţi (fac o constatare)
E-o atmosferă-apăsătoare
Mulţimi de gâşte vorbitoare
Căţei şi javre... lătrătoare!

epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj urban

Văzând un munte în oraş,
Am întrebat un ştab fruntaş:
- E pus pe hartă pe la noi?
- Nu, este... groapa de gunoi.

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat e omul

Binecuvântat e omul
Cu sfântă învăţătură
Care-n gândul său nu poartă
Pentru nimeni nici o ură
Cel ce umblă pe cărare
Şi el scapă de furtuni
Cel ce ajunge spre a paşte
Pe a Domnului păşuni.
Cel ce fraţilor arată
Dragoste şi bucurie
Ce arată calea dulce
Ce urcă spre veşnicie.
Binecuvântat e omul
Cu păcatul acoperit
Pe care-l iubeşte Domnul
Şi îl face fericit.

Cel ce strigă-n bucurie
C-a găsit pe Domnul său
Care pentru o veşnicie
S-a scăpat de orice rău
Binecuvântat acela
Care cântă cu plăcere
Şi oricare lucru-n viaţă
De la Domnul lui îl cere.

Binecuvântat e omul
Care dă la cel sărac
Şi orfanul îl primeşte
În al casei sale prag
Îl ajută, îi dă povaţă
Şi îi este ca tutor
Şi-n a sale clipe grele
El îi este ajutor.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste în toamnă sau cântec lent

Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristeţe! Nenoroc! Durere peste durere!

Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înţepăturile regretelor! Agonii neaşteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin şi, totuşi, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În faţa vântului care soseşte-împreună cu seara.

Gâşte sălbatice în zbor înalt deasupra capului –
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoştinţele mele din tinereţe,
Tovarăşele credincioase dintotdeauna;

În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte —
Cine le-ar mai culege acum?
În această toamnă chiar nu le mai pot privi deloc.
Singură, mă-îndrept spre fereastră şi privesc în tăcere
Cum se-adună umbrele-n grădină.

O ploaie fină se filtrează printre frunzele fagilor,
picurând, strop cu strop, în amurg.
Ce-aş mai putea face-într-un asemenea ceas?
Cum aş putea accepta acest cuvânt –
Deznădejde?

poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj stradal

Cu ochii ţintă dup-o fată,
Având un trup fenomenal,
N-am mai văzut-o dintr-o dată...
Lua-l-ar dracul de canal!

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr şi gust de gutuie

se amestecă cu mustul şi miezul de nucă
iar un fum subţire şi alb se ridică spre cer
parcă nu dintr-un coş zidit ci direct din pământ
ca şi cum pe undeva aproape iarna mă strigă
dar totuşi e atât de mult verde toamna asta
încât şi tristeţile mi par crude
lipsite de experienţă
precum un ghiocel ieşit în mijloc de decembrie

ascult frunzele cum se roagă vântului
caut prin trifoi urme de căprior
şi aştept să-mi cadă stele pe gânduri
pe când o bufniţă zboară precum o nălucă
iar max nu ştie să latre frumos nici la lună

ridic o nucă să nu prindă rădăcini
o sfărâm cu blândeţe de malac
şi-mi astâmpăr setea cu un strop de rouă
ca şi cum m-am născut bătrân
spre a muri copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem şti clipa precisă a înfiripării unei prietenii. Ca şi atunci când, umplând un vas strop cu strop, există o picătură care să dea pe dinafară, tot aşa, într-o serie de amabilităţi, va fi şi una care să facă inima să se reverse.

citat din James Boswell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!